Dora Bruder - FORMAT PDF

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Modiano este un arhitect al memoriei, reconstituind fiecare detaliu al trecutului. Această anchetă interesantă și fascinantă, având ca obiect o tânără dispărută, în care se recunoaște în mod misterios, este adânc legată de dorința scriitorului de a-și regăsi propria identitate.
Citește tot rezumatul cărții Dora Bruder... De aici provine și aura suprarealistă a acestei povestiri. Dora Bruder este un adânc omagiu adus acestei deportate și tuturor celor uitați, pieriți în timpul războiului. Prin această carte, care ne permite să nu uităm, Modiano îi redă un suflu de viața acestei persoane. Fără doar și poate că nimeni nu-și mai amintea de Dora Bruder înainte ca Modiano să-i consacre romanul său, pentru a nu o lăsa să se piardă, definitiv, în uitare.   Fragment din cartea “Dora Bruder” de Patrick Modiano:   “Mă gândesc la Dora Bruder. Îmi spun că fuga ei nu a fost la fel de simplă ca a mea, în urmă cu vreo douăzeci de ani, petrecută într-o lume devenită pașnică. Orașul din decembrie 1941, interdicția de circulație, soldații, poliția, totul îi era ostil și îi dorea pieirea. La șaisprezece ani, lumea toată îi era împotrivă fără ca ea să știe motivul. În Parisul acelor ani, alți rebeli, la fel de singuri ca Dora Bruder, aruncau grenade asupra germanilor, asupra convoaielor acestora și a locurilor în care se adunau. Erau de o vârstă cu ea. Chipurile unora dintre ei apar pe Afișul Roșu, și, în gândurile mele, nu mă pot împiedica să nu-i asociez cu Dora.   Vara lui 1941. Unul dintre filmele turnate de la începutul ocupației a fost prezentat în Normandia și apoi în sălile de cinema de cartier. Era vorba despre Prima întâlnire, o comedie drăguță. Ultima oară când am văzut-o am rămas cu o impresie ciudată, nejustificată nici de intrigă lejera, nici de tonul vesel al eroilor. Îmi spuneam că Dora Bruder văzuse, poate, într-o duminică acest film, al cărui subiect este fuga unei fete de vârsta ei. Această fuge dintr-un pension asemănător cu Saint-Coeur-de-Marie. Pe drum, îl întâlnește pe cel numit în povești și în romanele siropoase Făt-Frumos.  Filmul înfățișa versiunea siropoasă și anodină a ceea ce i se întâmplase Dorei în realitate. Așa venise ideea să fugă? Mă concentram asupra detaliilor: dormitorul, culoarele internatului, uniforma elevelor, cafeneaua unde aștepta eroina după ce se înserase... Nu descopeream nici unul care să poată corespunde realității și, de altfel, majoritatea scenelor fuseseră filmate în studio. Cu toate acestea, nu mă simțeam în largul meu. Din cauza luminozității aparte a filmului, a asperităților peliculei. Toate imaginile păreau acoperite de un val care accentua contrastele și uneori le făcea să dispară într-o strălucire boreală. Lumina era când foarte transparentă, când foarte întunecată, acoperind vocile sau dându-le un timbru mult mai puternic și mult mai neliniștitor.” Citește mai puțin...