„Părăsind România, în căutarea libertății și a unei vieți mai bune, chiar și în momentul cînd acestea se puteau găsi și acasă, personajele din romanul meu au decis să emigreze peste ocean.
Pentru unii emigranți, resemnarea și liniștea reprezintă țelul atins. Pentru alții, mizele sînt mult mai mari și, cu cît mai imposibil de rezolvat, cu atît mai pline de perspective. Apar ca scop unic definirea identității și restabilirea unui adevăr istoric, pentru care merita să dai totul. Și, cum adevărul despre țara ta, falsificat de istorici, poate sta ascuns într-o carte cum este cea descoperită într-un anticariat din Uppsala, miza pe o astfel de sursă devine palpitantă și de neînlocuit. Romanul nu-și propune să rezolve acest adevăr, ci să ilustreze o preocupare extravagantă a unui emigrant în contextul unei vieți dure, dar normale, așa cum este cea din Megalopolisul american, pe fondul unei ignorante crase de acasă, fără nici o perspectivă decît cea a traiului firesc și a curgerii timpului peste adevăruri de diferite dimensiuni și importante.” (Gellu Dorian) „Imensul bloc Duane House, dintr-un oraș din Statele Unite, adăpostește o «multinațională» de colocatari care numără, pe lîngă alte sute de nații, și cîteva sute de români, nu toți cu domiciliul fix acolo, cei mai mulți dintre ei fiind în tranzit spre nimic sigur în nici o direcție. În cadrul acestei comunități pestrițe care nu-și găsește palierul unificator, despre românii emigranți nu se vorbește ca despre celelalte etnii, ci – pe bună dreptate – că despre o ceată de pripas pe Pămîntul Făgăduinței, dezordonată și gata să se autodistrugă. Ce nu se înțeleg românii la ei acasă, d-apoi în altă parte! Gellu Dorian ilustrează, cu fina putere de pătrundere a psihologiei noastre, o Românie pitorească localizată aiurea, în toată mizeria și mai puțin splendoarea ei de pretendență la visul american care întîrzie să apară.” (Vasile Spiridon) „Gellu Dorian a reușit să ajungă la un nivel al scriiturii ce îl face demn de invidiat de oricare alt prozator al momentului. El reușește să transforme în subiect literar orice, aceasta fiind, de fapt, marea performanță dorită, implicit sau explicit, de adevărații creatori ai lumilor posibile. Personajele din acest nou roman al său trasează un cu totul alt tip de aventură existențială, în care visul american devine realitate greu de părăsit, inclusiv cu mulți romani prinși în această nebuloasă, aventuri intelectuale dintre acelea cu care autorul ne-a delectat în precedentele romane, parade uriașe de epic de foarte bună calitate, informații enciclopedice, mereu secondate de comentarii și conexiuni ce țin de autarhia romanului puternic din ultimele decenii, un greu de egalat amestec între lumi, întîmplări derulate în țară rezonind seducător cu cele petrecute sub cerul celui mai puternic continent al lumii, toate acestea, rezumînd, fac o reverență care vine din istoria tuturor lumilor și spațiilor în fața megaimaginii ce deschide și închide un roman de forță.” (Constantin Dram)
