Gorgias sau despre retorica - FORMAT PDF

Pledoaria lui Socrate din finalul disputei cu sofiștii Gorgias, Polus, Callicle și Cherefon, pentru desăvârșirea omului și pentru promovarea binelui în treburile statului, explică de ce învățatul de o rară puritate morală, care era Teofil Simenschy, a ales și a tradus, în 1920, dintre toate dialogurile lui Platon tocmai Gorgias (sau despre retorică): „Singura afirmația aceasta rămâne neclintită - rostește Socrate -, anume că trebuie să ne ferim mai mult de-a comite o faptă rea, decât de a o suferi, și că cea mai înaltă datorie a cuiva este ca să-și dea silința nu ca să pară bun, ci ca să și fie, atât în particular, cât și în public; iar dacă cineva devine rău în vreo privință, trebuie să fie pedepsit; și aceasta-i al doilea bine după acela de a fi drept; ca să devii drept și să fii îndreptat prin pedeapsă; iar orice lingușire, atât față de sine cât și față de ceilalți, fie puțini, fie mulți, trebuie evitată, iar oratoria, trebuie întrebuințată totdeauna în vederea binelui și a oricărei fapte bune." fragment: " Socrate: — Să-ți arăt acum mai lămurit, dacă voi putea, ce vreau să spun.
Citește tot rezumatul cărții Gorgias sau despre retorica... Există două lucruri, pentru care eu admit două științe: pe una privitoare la suflet o numesc politică; celeilalte, referitoare la corp, nu pot să-i dau tot așa un singur nume, ci, deși îngrijirea corpului e numai una, ea se subîmparte în două părți, din care pe una o numesc gimnastică, pe cealaltă medicină. Partea politicii corespunzătoare gimnasticii o numesc legislație; iar pe cea corespunzătoare medicinei, justiție. Fiecare din acestea însă, referindu-se la același obiect, sunt în legătură una cu alta, atât gimnastică cu medicina, cât și justiția cu legislația; totuși se deosebesc întru câtva. Deci, pe când aceste patru arte se îngrijesc totdeauna în vederea unui bine cât mai mare, — unele de corp, iar celelalte de suflet, — lingușirea, dându-și seama de aceasta și bazându-se nu pe știință, ci pe presupuneri, se împarte în patru și substituindu-se fiecăreia din aceste părți, se dă drept știință în locul căreia s-a substituit; ea nu se gândește deloc cum să aducă un bine cât mai mare, ci caută să surprindă și să înșele naivitatea prin fel de fel de ademeneli plăcute, așa că pare a prețui foarte mult. Deci, în locul medicinei s-a substituit arta culinară și pretinde că ea cunoaște cele mai bune mâncăruri pentru corp, astfel încât, dacă ar trebui să dispute între ei medicul și bucătarul înaintea unor copii, sau a unor oameni tot atât de lipsiți de minte ca și copiii, care din doi se pricepe ce alimente sunt bune și care rele, medicul sau bucătarul, ar muri de foame medicul. De aceea eu o numesc lingușire și spun că așa ceva e un lucru rușinos, Polus, căci cu tine vorbesc, fiindcă țintește la plăcere, fără să aibă în vedere binele, iar știința nu o numesc, ci o deprindere, pentru că nu poate da nici o socoteală despre cele ce procură, de ce natură sunt, așa că nu poate spune cauza fiecăruia. Eu însă nu numesc știința un lucru, despre care nu se poate da socoteală. Iar dacă te îndoiești în privința acestor lucruri, sunt dispus să te lămuresc.     Așadar, după cum spuneam, în locul medicinei se substituie ca lingușire arta culinară, iar în locul gimnasticii, tot în același mod, gătealal, care-i răufăcătoare, înșelătoare, ordinară, și servilă, amăgind prin gesturi și spoieli, prin poleieli și toalete, așa că facem pe oameni să neglijeze adevărata frumusețe, care se capătă prin gimnastică, și să umble după cea artificială. Deci, ca să nu lungesc vorba, vreau să mă exprim ca geometricienii, (căci acum cred că mă poți înțelege), că găteala este în același raport față de gimnastică, în care se afla arta culinară față de medicină. și mai bine încă astfel: ceea ce-i găteala față de gimnastică, aceea e sofistică față de legislație, și ceea ce-i arta culinară față'de medicină, aceea e retorică față de justiție. Aceasta e deosebirea naturală între lucrurile despre care-ți vorbesc; fiind însă apropiați între ei, sofiștii și oratorii, ei sunt confundați împreună, atribuindu-li-se același rol, și nici ei nu știu cum să se numească, nici ceilalți oameni ce nume să le dea. și într-adevăr, dacă sufletul n-ar cârmui corpul, ci acesta s-ar conduce singur, și dacă atât arta de-a găti bucate, cât și medicina, nu ar fi examinate de suflet și separate, ci ar judeca însuși corpul, cântărindu-le după plăcerile pe care i le procură, s-ar realiza adesea vorbele lui Anaxagora, dragul meu Polus, căci tu îi cunoști învățătura; într-adevăr, atunci s-ar confunda laolaltă toate lucrurile, neputându-se distinge dacă se referă la medicină, la higiena sau la bucătărie. Așadar, ai auzit ce numesc retorica; ea este pentru suflet ceea ce e artă culinară pentru corp. Am făcut probabil un lucru ciudat, ca nelăsându-te să ții discursuri lungi, am prelungit eu însumi cuvântarea mea. Se cuvine însă ca să mă ierți; căci, când am vorbit pe scurt, nu m-ai înțeles, nici nu știai ce să faci cu răspunsul pe care ți 1-am dat, și aveai nevoie de explicații." Citește mai puțin...