Cu 10% mai fericit

Cu 10 la sută mai fericit. Cum am îmblânzit vocea din capul meu, am redus stresul fără să-mi pierd măiestria și am găsit mijloace eficiente de a mă ajuta singur - Poveste adevărată După ce a avut un atac de panică într-o emisiune televizată la nivel național, Good Morning America, (Bună dimineața, America), Dan Harris știa că trebuie să facă unele schimbări.
Citește tot rezumatul cărții Cu 10% mai fericit... Necredincios de o viață, s-a trezit într-o aventură bizară în care erau implicați un păstor în dizgrație, un misterios guru specializat în auto-ajutorare și o mulțime de savanți cercetători ai creierului. În cele din urmă, Harris și-a dat seama că sursa problemelor sale a fost chiar singurul lucru pe care l-a socotit dintotdeauna cel mai mare avantaj al său: vocea mereu prezentă și mereu nesatisfăcută din capul său, care îl propulsase în primele rânduri ale unei afaceri hiper-competitive, dar care, recunoștea el acum, îl făcuse să ia și deciziile profund stupide care îi provocaseră situația neașteptată din timpul emisiunii. Noi toți avem o voce în cap. Este cea care ne face să ne pierdem cumpătul inutil, să ne verificăm email-urile în silă, să mâncăm când nu ne este foame și să ne fixăm atenția asupra trecutului și viitorului în defavoarea prezentului. Cei mai mulți dintre noi presupun că suntem prinși în capcana acestei voci, că nu putem face nimic pentru a o controla, însă Harris a găsit întâmplător o cale eficiență chiar pentru asta. Este foarte departe de leacurile miraculoase transmise de înțelepții "auto-ajutorării” pe care i-a întâlnit; în schimb, este ceva despre care întotdeauna crezuse că este fie imposibil, fie inutil: meditația. După ce a aflat de cercetările care sugerează că meditația poate face aproape orice, de la scăderea tensiunii arteriale la schimbarea profundă a funcționarii creierului, Harris s-a cufundat în lumea mai puțin cunoscută a managerilor executivi, a savanților și chiar a infanteriștilor marini, care folosesc acum meditația pentru mai mult calm, pentru focalizarea atenției și pentru mai multă fericire. Cu 10% mai fericit îi poartă pe cititori într-o călătorie care pornește de la cercetările exterioare ale științei neurologice, trece prin sanctuarul lăuntric al știrilor în rețea și ajunge la granițele bizare ale scenei spirituale din America, lăsându-i cu o experiență care le poate schimba viețile.   APRECIERI despre cartea CU 10% MAI FERICIT "O perspectivă extrem de înțeleaptă, de clară și de curajoasă privind beneficiile meditației, care ne ajută să înțelegem cum ne poate ajuta această practică străveche în viața modernă, evitând capcana clișeelor. Este o carte care îi va ajuta pe oameni, să o spunem simplu.” -         ELIZABETH GILBERT, autoarea cărții Mănâncă, roagă-te, iubește "Am pus mâna pe cea mai bună carte despre meditație pentru cei neinițiați, sceptici sau doar curioși. Dan Harris a realizat o trecere în revista intuitivă, angajantă și veselă a colțurilor întunecate ale minții și ne-a arătat ce putem face pentru a găsi puțină pace. O parte mărturisire, o parte jurnalism de investigație, cartea Cu 10% mai fericit ne cucerește 100%.” -         DANIEL GOLEMAN, autor al cărților Inteligența emoțională și Focus "Cu o candoare uluitoare, provocatoare și adesea foarte distractivă, Dan Harris ne spune povestea despre motivele pentru care a fost nevoit să îmblânzească urgent vocea din capul său și cum a făcut. Argumentul său pentru puterea conștientizării și acceptării prezentului – atât pe baza celor mai noi realizări ale științei, cât și pornind de la experiența sa dobândită cu greu – îl va convinge și pe cel mai sceptic cititor de potențialul meditației.” -         GRETCHEN RUBIN, autoarea cărții Proiectul fericirii Fragment: " Erau multe domenii ale vieții mele în care aveam mare nevoie de conștientizare. Când mâncăm, de exemplu. După ce am renunțat la droguri, mâncarea a devenit înlocuitorul dopaminei. După ce am cunoscut-o pe Biancă, situația s-a înrăutățit, fiindcă eram și fericit, și legat de casă. Ea pregătea mâncăruri cu paște și prăjituri de casă. Puteam să mănânc platou după platou. Ar fi trebuit să-mi spun să fiu mai moderat, dar când începeam, nu mă mai puteam opri. Îmi hrăneam centrii plăcerii, mai degrabă decât stomacul și apoi mă simțeam foarte rău după deșert. Faptul că părinții mei nu mă lăsaseră să mănânc zahăr când eram mic îmi crease o obsesie de o viață. (Același lucru se întâmplase cu televizorul, ironia sorții.) Puteam să mănânc foarte multe prăjituri, dinții mei mestecând în fugă bunătățile. Aeroporturile erau deosebit de periculoase. Mătușa Anne, seducătoarea din reclame, mă ispitea cu câteva batoane de zahăr cu scorțișoară. Pe măsură ce a crescut în volum, abdomenul meu a devenit o sursă de neliniște aproape la lel de mare ca pierderea părului. Nici vanitatea, nici conștientizarea nu m-au ajutat totuși. Nu era ceva neobișnuit să mă ridic direct din meditație și „să mă îndop", apoi să am acea senzație neplăcută de după masa de prânz și „să trag un pui de somn".     Dar unde am putut într-adevăr să folosesc o doză bună de conștientizare a fost când am avut de-a face cu evenimentele puse în mișcare după ce am primit un telefon de la Amy Entelis, vicepreședintele pentru dezvoltarea talentelor. Amy răspundea de recrutarea și organizarea muncii tuturor prezentatorilor și corespondenților. M-a prins când eram în drum spre aeroport pentru a realiza un reportaj. Era la începutul lunii septembrie 2009, la circa o lună după ce începusem să meditez. Îmi dădea vești proaste. Mai târziu, în aceeași zi, mi-a spus că managerii o să anunțe că Charlie Gibson decisese să se retragă din postul de prezentator la World News. În același timp, urma să anunțe că Diane Sawyer va pleca de la Bună dimineața, America și va prelua știrile de seară. Era grozav. Eram fericit pentru Diane. Inițial ea fusese de acord să modereze emisiunea Bună dimineața, America timp de un deceniu întreg cu titlu temporar, și o făcuse atât de bine, încât șefii se purtau frumos cu ea să mai rămână. Acum, cea mai strălucitoare stea din departamentul nostru de știri urcă pe Marele Scaun, o promovare pe care multidlintre noi o socoteam foarte bine meritată. " Citește mai puțin...