Top 80 Cele mai vândute cărți din 2016

    Romanul lui Imogen Robertson - o poveste patrunzatoare, intunecoasa si opulenta din Parisul perioadei Belle Epoque - aduce in prim-plan un complot mestesugit artistic, detalii istorice bogate si personaje puternice si memorabile. Maud Heighton vine la Paris pentru a invata sa picteze la faimoasa Academie Lafond, dar si pentru a scapa de constrangerile si saracia din micul sau oras natal. Aceasta aventura presupune mult curaj, caci Parisul inghite o multime de bani: in vreme ce colegele sale se bucura din plin de stralucirea orasului si de beneficiile unei vieti lejere si boeme, Maud aluneca periculos spre o existenta sordida, pe muchie de cutit. Fiind pe punctul de a muri de foame si de frig in iarna pariziana, ea accepta sa devina insotitoarea tinerei si frumoasei Sylvie Morel. Dar aceasta are un secret: dependenta de opiu. Pe masura ce Maud se afunda tot mai mult in lumea lui Morel - o lume a elegantei si a luxului -, secretele acesteia devin secretele ei. Iar inainte de sosirea Anului Nou, ajunge sa se confrunte cu o minciuna care o va propulsa direct in intunericul periculos si adanc ce pandeste de dincolo de stralucirea orasului luminii.      Fragment din romanul "Iarna la Paris" de Imogen Robertson:     “Maud nici nu ar fi trebuit sa se dea jos din pat, daramite sa plece singura din casa din Impasse Guelma. Se oprea din cand in cand in timp ce se imbraca, pentru a se aseza cate o clipa ca sa-i treaca starea de slabiciune. Avea doar hainele in care era imbracata atunci cand se inecase. Fusesera calcate si spalate, dar tot i se paru ca pune pe ea, odata cu ele, si apa aceea, asa ca incepu sa tremure. Proptita in spatele lavoarului era o oglinda sparta. O sterse cu un colt al cearsafului si se uita in ea. Ciudat, arata cam asa cum isi amintea, doar ca era mai slaba la fata si avea cearcane intunecate sub ochi. Efectele pozitive asupra sanatatii ei, resimtite in timpul sederii pe Rue de Seine, fusesera sterse atunci cand gazda incercase s-o ucida. Aproape ca zambi la acest gand... Apoi incepu sa-si prinda parul. Miscarile ii erau cunoscute si le facea mecanic, nu fara sa se mire. Cum putea sa mai fie totul la fel? Cu toate acestea, degetele ii rasucira parul negru in gramajoara obisnuita si ordonata din crestetul capului, iar agrafele o fixara.     Trase valiza de sub pat, scoase blocul de desen si intoarse foile goale. Inca era acolo — cartea de vizita a doamnei Prideux. O vari in buzunar, impreuna cu una dintre bancnotele de cincizeci de franci.     Pe bulevardul Clichy, un barbat statea pe o lada de ceai intoarsa si canta la vioara. Pe genunchi i se cocotase o maimutica imbracata cu o vesta rosie si avand propriul instrument cu arcus. Un lant lung se vedea pornind de la gatul ei pana in buzunarul vestei barbatului. Il privea, copiindu-i miscarile, atenta si galagioasa. Clopotelele tramvaielor rasunau de-a lungul drumului din fata lor. Cerul era cenusiu-portocaliu, iar Maud nu era sigura daca, din cauza vremii sau a bolii ei, simtea aerul atat de apasator. Se uita in sus.     - Adaposteste-te, domnisoara! ii spuse violonistul. Intr-un minut incepe furtuna."

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Lupul de stepa, unul dintre pilonii literaturii moderne, este o carte tulburatoare dar plina de farmec, ce oglindeste gandirea lui Hermann Hesse, influentele filosofice si orientarile sale spirituale. Lupul de stepa urmareste traseul psihologic si emotional al lui Harry Haller, un savant neadaptat societatii si epocii in care traiese, intolerant la superficialitatea celor din jur. Haller transpare a fi jumatate om si jumatate lup - singuratic, introspect, taciturn. Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment: "A trebuit sa dansez cu ea de doua-trei ori, iar in acest rastimp mi-a facut cunostinta cu saxofonistul, un barbat negricios, frumos, tanar, originar din Spania sau din America de Sud si care, dupa spusele ei, stia sa cante la toate instrumentele si sa vorbeasca toate limbile pamantului. Acest seflor facea impresia ca este o foarte buna cunostinta. de-a Herminei, un prieten al ei, in fata lui se aflau doua saxofoane de marimi diferite, la care el canta alternativ, pe cand cu ochii lui negri, neastampa-rati, u scruta cu atentie si amuzament pe cei care dan-sau. Spre uimirea mea, simteam fata de acest muzicant inofensiv si dragut, un fel de gelozie, dar nu era o gelozie din dragoste, caci intre mine si Hermina nu putea fi vorba de asa ceva, ci mai mult o gelozie abstracta, nas-cuta din prietenie, si asta pentru faptul ca nu mi se parea sa merite interesul si predilectia, ba chiar admiratia pe care fata le manifesta fata de el. Poftim cu ce oameni bizari sunt nevoit sa fac cunostinta., mi-am spus mahnit. Apoi Hermina a fost invitata la dans de cateva ori la rand, eu am ramas sa-mi beau ceaiul singur, ascultand muzica, acel gen de muzica pe care pana nu de mult nu puteam sa-1 sufar. Doamne Duinnezeule, mi-am zis, iata, sunt nevoit sa ma las'introdus aici si sa devin de-al casei, in lumea aceasta careami este atat de straina, atat de nesuferita, lume pe care am evitat-o pana acum cu atata grija si am dispretuit-o atat de profund, lumea unor pierde-vara, a amatorilor de amuzamente, lumea plata si plina de clisee a masutelor cu blat de marmura, a muzi-cii de jazz, a cocotelor, a comis-voiajorilor! Mi-am sorbit ceaiul mohorat, uitandu-ma fix la multimea aceea semie-leganta. Privirile mi-au fost atrase de doua fete fru-musele, care dansau foarte bine si la care ma uitam cu admiratie si invidie, caci alunecau cu misca,ri elastice, gratioase, vioaie si sigure. Iata insa. ca Hermina reveni si isi exprima nemultumi-rea fata de mine. Doar nu venisem aici, m-a mustrat ea, ca sa, fac o asemenea mutra si sa stau intepenit la masa, dina-intea cestii cu ceai, mai bine mi-as lua inima in dinti si as dansa. Cum, nu cunosc pe nimeni? Pai, nici nu e nevoie. Oare sa, nu fi fost acolo nicio fata care sa-mi placa? I-am aratat-o pe una mai frumoasa, care statea undeva aproape de noi, era incantatoare in rochia ei dragalasa de catifea, cu parul blond viguros, taiat scurt, si cu bratele pline, feminine. Hermina a insistat sa ma duc imediat la ea si sa o invit. Am incercat sa ma opun cu deznadejde. — Bine, dar nu pot! i-am spus nefericit. Ei, daca as fi un tip tanar, dragut, atunci da! Dar asa, un natarau batran si anchilozat, care nici macar nu stie sa. danseze — va rade de mine! Hermina m-a privit dispretuitoare. — Dar daca eu o sa rad de tine, fireste ca ti-e indife-rent. Ce las mai esti! Oricine se apropie de o fata risca sa se faca de ras; asta e miza. Asadar, Harry, hai risca, cel mai rau caz, fa-te de ras — altfel n-o sa, mai am nicio incredere in supusenia ta. Nu s-a lasat induplecata. Cu inima cuprinsa de neliniste m-am ridicat, indreptandu-ma spre frumoasa fata cand muzica incepea tocmai sa cante din nou. "

Peak Marcello este arestat pentru escaladarea unui zgarie-nor din New York. Are doua variante la dispozitie: se duce la scoala de corectie (detentia juvenila) sau in Thailanda pentru a trai cu tatal sau care administreaza o firma de alpinism. Peak ajunge sa realizeze ca atentia pe care i-o acorda tatal sau nu este neconditionata. Ca proprietar al Peak Expedition, tatal isi doreste ca Marcello sa fie cel mai tanar alpinist care ajunge in varful celui mai inalt munte din lume, Everest. Pentru Peak este cea mai mare oportunitate a vietii, dar si una care l-ar putea costa viata. Aceasta carte este drumul initiatic al lui Marcello, care la varsta de 14 ani, pleaca in aventura vietii sale alaturi de tatal lui, in tentativa de a cucerii varful Everestului. Sirul peripetiilor pe care cei doi le intampina va vor tine cu sufletul la gura!    Fragment din roman:       “Nu credeam ca trei sute de metri o sa conteze asa mult, insa la acea altitudine, chiar si treizeci contau. Faptul ca trebuia sa ne croim drum prin zapada proaspata nu a ajutat. Cam la fiecare douazeci de pasi ma opream, respirand greu aerul inghetat. In punctul asta, speranta mea de a ajunge in varf, 2414 de metri mai sus de locul in care ma sufocam in prezent, parea la fel de probabila ca zborul unui Sac Gamow pe Jupiter. Singura mea consolare era ca Sun-jo si echipa de filmare aveau la fel de multe probleme ca mine.     Singura persoana care nu era afectata era Zopa. Ne astepta pana ajungeam la vreo cincizeci de metri in spatele lui si apoi continua sa urce pe ghetarul Rongbuk ca o capra-de-munte.     Pana dupa-amiaza tarziu, inca nu era nici urma de Josh si ceilalti. Daca nu-i gaseam curand, urma sa cautam pe intuneric, insa, si mai rau, incepeau sa se adune norii.     Zopa ne-a asteptat sa-l ajungem din urma chiar cand soarele a inceput sa dispara in spatele muntelui.     - Poate ca-si petrec noaptea la Tabara Doi sau tabara intermediara, a sugerat JR gafaind.     Exista doua tabere in drum spre ABC: o tabara intermediara si Tabara Doi, care este la trei sferturi din drumul spre ABC. Acea tabara intermediara nu se vedea deloc, ceea ce insemna ca nu eram asa de sus pe munte cum simteam.     - Si daca nu sunt la tabara intermediara sau la Tabara Doi? a intrebat Zopa. (Insemnand ca daca Josh si doamna doctor Krieger trecusera pe langa tabere, sau nu ajunsesera inca la ele, ar fi putut sa moara inghetati.)     - Bine spus, a acceptat JR. Ce facem?     Zopa s-a uitat in jos pe ghetar, apoi si-a mijit ochii la cerul care se intuneca.     - Vine furtuna, a spus. Puteti sa ajungeti la Tabara de Baza intr-o ora si jumatate, poate doua. Daca plecati acum, puteti s-o luati inaintea furtunii.     JR i-a aruncat o privire sceptica. Urcam de peste patru ore."

    Cartea este structurata pe trei parti: Momente si schite, nuvele si teatru.     CUPRINS     MOMENTE sI SCHItE      25 de minute;  Un pedagog de scoala noua (  1. Conferinta  2. O inspectiune  3. Ajunul examenelor  4. Examenul anual ) Tren de placere;  Vizita;  D-1 Goe ;  High-life;  Triumful talentului;  Bacalaureat;  Lantul slabiciunilor;  Mitica;  Bubico;  Justitie;  Art. 214 ; Caldura mare; Proces-verbal; Petitiune; Justitia romana; Sectia corectionala; Moftangii; Romanul; Romanca; Savantul; Arendasul roman ;Ultima oral; La Mosi; Jertfe patriotice; Infamie;  Dascal prost; Premiul intai; O reminiscenta din tineretele pedagogului; La posta ; C.F.R;  La Peles;  Cele trei zeite;  Poema pedagogica;  Nedescifrabil;  Karkaleki ;       NUVELE  O faclie de Paste;  Doua loturi; Canuta om sucit;  Kir Ianulea; Lache si Mache       TEATRU  O scrisoare pierduta;  O noapte furtunoasa ; D'ale carnavalului;  Conu Leonida fata cu reactiunea si Napasta  Fragment: "    Dar deodata, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri in a compartimentului unde nu intra decat o persoana. — Goe! maica! acolo esti? — Da! — Aide! zice mam'mare, iesi odata! ne-ai speriat. — Nu pot! zbiara Goe dinauntru.  — De ce?... te doare la inima? — Nu! nu pot... — E incuiat! zice mam'mare, vrand sa deschida pe dinafara. — Nu pot deschide! zbiara Goe desperat. — Vai de mine! ii vine rau baiatului inauntru! in sfarsit, iacata conductorul cu biletul; primeste paralele si libereaza pe captiv, pe care toate trei cocoanele il saruta dulce, ca oi cum 1-ar revedea dupa o indelungata absenta. si mam'mare se hotaraste sa stea in coridor, pe un geamantan strain, sa pazeasca pc Goe, sa nu se mai intample ceva puisorului. Puisorul vede o linie de metal in coltul coridorului, care are la capatul de sus o masina cu maner. Se suie-n picioare pe geamantan, pune mana pe manerul masinii si incepe sa-l traga. sezi binisor, puisorule! sa nu strici ceva! zice mam'mare. Trenul isi urmeaza drumul de la Peris catra Buftea cu mare viteza. Dar pe la mijlocul kilometrului 24, deodata s-aude un suier, apoi semnalul de alarma, trei fluiere scurte, si trenul se opreste pe loc, producand o zguduitura puternica. „Ce e? ce e?..." Toti pasagerii sar inspaimantati la ferestre, la usi, pe scari... Goe! puisorule! Goe! striga tanti Mita si se repede afara in compartiment. Goe este in coridor... De ce s-a oprit trenul?     Cineva, nu se stie din ce vagon, a tras semnalul de al Din ce vagon?... Asta e usor de constatat; manivela semnalului se poate trage decat rupandu-se ata inriodata si cu nodul plumb Personalul trenului umbla forfota, examinand roatele tampon cu toata presiunea, asa de tamponate trebuie vreo ze minute mecanicului sa-si incarce iar pompa de aer comprimat sa poata urni trenul din loc. in toata vremea asta, conductorii seful trenului alearga din vagon in vagon si cerceteaza aparate semnalelor de alarm'a.     Cine poate ghici in ce vagon era rupta ata plumbuita rasturnata manivela? Ciudat! tocmai in vagonul de unde zbura mai adineauri palaria marinerului! Cine? cine a tras manivela Mam'mare doarme in fundul cupeului cu puisorul in brate. Nu s poate sti cine a tras manivela.     Trenul se porneste in sfarsit, si ajunge in Bucuresti cu intarziere de cateva minute. Toata lumea coboara. Mam' mar asaza frumusel beretul lui Goe, il scuipa pe puisor sa nu-1 deoache, il intreaba daca-1 mai doare nasul si-1 saruta dulce. Apoi cocoanele se suie cu puisorul in trasura si pornesc in oras: — La bulivar, birjar! la bulivar!... "

Exista momente inevitabile de nefericire care ne intrerup viata. Ele nu au loc insa fara motiv. Uneori lumea pare sa fi conspirat impotriva noastra, asa ca ne intrebam: „De ce trebuie sa mi se intample tocmai mie?“ Confruntati cu inevitabilul, unii dintre noi se descurajeaza; altii insa devin mai puternici si intelegerea lor sporeste. Povestea profetului Ilie este o lectie de speranta nepretuita pentru omul contemporan. In ce masura ne putem prezice destinul? Aceasta este intrebarea care pluteste in aer deasupra celui de-al cincilea munte si careia fiecare dintre noi incearca sa-i gaseasca raspuns. Evocand drama si intriga lumii haotice, pline de culoare a Orientului Mijlociu, Paulo Coelho transforma incercarile prin care trece Ilie intr-o poveste tulburatoare si plina de inspiratie - o poveste care aduce cu forta in prim-plan tema universala a triumfului dragostei si credintei.

Aparitia Steps towards the 9th Grade este salutara, ca o resursa complementara necesara tuturor cadrelor didactice  pentru pregatirea candidatilor pentru  admiterea la clasele cu program de predare biligv / intensiv a limbii engleze. Intrucat testarea competentelor de limba engleza se realizeaza in conformitate cu prevederile metodologiei de admitere in clasa a IX-a , Steps towards the 9th Grade reprezinta un auxiliar curricular eficient, respectand structura si tipurile de subiecte stipulate in metodologie, propunand  astfel un set de opt modele pentru proba scrisa si 30 de modele pentru proba orala,  precum si subiectele probelor scrise din anii anteriori. Modelele de subiecte ofera elevilor acces la tipurile de exercitii pentru verificarea cunostintelor de structura si  vocabular  si contribuie la  formarea  competentelor de receptare si producere a mesajelor scrise si orale in limba engleza.  Auxiliarul  a venit ca o consecinta naturala a nevoii de practicare a subiectelor specifice  probelor de admitere,   in contextul unei solicitari din ce in ce mai mari din partea elevilor pentru oferta educationala a liceelor care organizeaza clase cu predare bilingva/intensiva. Steps towards the 9th Grade imbogateste colectia de ghiduri si auxiliare curriculare menite sa pregateasca elevii pentru admiterea la clasele cu predare bilingva /intensiva , oferind o gama variata de exercitii pentru fixarea limbii engleze, intr-un format accesibil, putand fi utilizata si ca studiu individual. Uram succes elevilor  in utilizarea acestuia si speram ca va reprezenta un suport real pentru colegii profesori! Fragment din cartea "Steps Towards The 9th Grade" de Ana Maria Vladau, Simona Moldovan, Oana Tiharau: "25. Peter the Great Peter the Great was Russia’s fourth Romanov Tzar. He had an enormous appetite for food and drink. Another ‘great’ aspect of his personality was his temper which was fearsome. But it was his thirst for knowledge combined with his vision of a new Russia that made him a great leader. In 1697, motivated by his desire to break free from the constrictions of old Russian customs, Peter travelled around Europe, learning valuable military and industrial skills When he returned to Russia, Peter was determined to throw off the remnants of the past. In order to fulfill his dream of a modernised. Russia, he founded universities, established the country’s first newspaper and encouraged the development of industry. Before his death in 1725, Peter had had a new capital built and named it St. Petersburg. It was modelled on the western cities he most admired, like Paris and London, and it remained the capital until the First World War. Tell the text briefly. Was he a great leader? Why? How did he fulfill his dream of modernizing Russia? Do you think he was a great personality?Why? 29. Superstitions Many superstitions are related to important events in our lives, such as birth, entering adulthood, marriage pregnancy and death. They ensure that we pass safely from one stage of our life to the next. For example, a person born on a Sunday will always have good luck. A bride and groom will have bad luck if they see each other on their wedding day before the ceremony. A pregnant woman must eat the right food, or she will give her child an unwanted birthmark. After a person dies, the doors and windows of the room should be opened so the spirit can leave. Tell the text briefly. Which is the difference between superstition and bad luck. Do you believe in superstitions? Are any of the superstitions mentioned in the text similar to superstitions in our culture?"

• Autor distins cu Premiul Goncourt pentru literatura Tema exilului se afla asadar plasata in centrul operei sale; sunt putine temele la care oamenii epocii noastre sa se simta mai bine acordati. Exilul cu suferintele lui, cu sfasierile lui, cu nostalgiile lui tragice, dar si cu nemaipomenita lui forta de purificare. „Am ales exilul spre a putea spune adevarul”, ne asigura Nietzsche. […] In 1958, Vintila Horia a avut o intalnire, o intalnire de spirit. Se celebrau in anul acela doua mii de ani de la nasterea lui Ovidiu. A reluat operele poetului, mai mult sau mai putin uitate dupa bacalaureat. A fost o revelatie. Ovidiu fusese si el un exilat. Ba mai mult: murise pe teritoriul Romaniei… Intre scriitorul latin din secolul I si scriitorul roman din secolul XX s‑a format o relatie, un fel de legatura supranaturala, care provenea dintr‑o tainica asemanare. Prin Ovidius Naso, Vintila Horia se recunostea in Tristele, in Ponticele poetului. Curand, exilatului de la Madrid, care s‑a identificat ca sa spunem asa cu modelul sau, i s‑a impus ideea de a‑si exprima propria experienta. Astfel s‑a nascut aceasta mare carte: Dumnezeu s‑a nascut in exil. - DANIEL‑ROPS, membru al Academiei Franceze Fragment din volum:   “Venea des pe la mine, in noptile in care nu era ocupata in oras maica-sa, care ingrijea de bolnavi si facea toaleta de pe urma a raposatilor. Dragostea noastra a tinut pana la sfarsitul verii si poate inca ar mai fi tinut, caci o iubeam, daca un eveniment, care nu era o surpriza pentru mine decat in sensul in care-l credeam cu putinta la Roma si cu neputinta la Tomis, nu mi-ar fi domolit avantul. Lidia ma trada. Banuiam, dar era doar o banuiala si nimic mai mult. Nu ea a fost cea care mi-a provocat dezgustul, ci barbatul care o tinea in brate. Abia plecase de langa mine, intr-o noapte - nu puteam sa adorm caci ma obseda amintirea ei - cand m-am imbracat si am iesi din casa, hotarat sa ma apropii de casa ei, sa-i vorbesc si sa raman la ea daca era singura, sau sa-i fac semn si s-o conving sa se intoarca la mine acasa imediat sau mai tarziu. Am urcat fara zgomot scara, am dat la o parte perdeaua din panza aspra care tinea loc de usa si am vazut-o pe Lidia in bratele lui Herimon, sarutandu-l cu patima. Stateau amandoi cu ochii inchisi, vedeam sudoarea scurgandu-se pe obrajii enormi ai prietenului meu, un miros infect umplea interiorul saracacios pe masura acelor fiinte inferioare. Ceea ce m-a impresiona cel mai mult a fost chipul acelei femei pe care-l acoperisem cu sarutari cu cateva ceasuri in urma. Mi se parea urata si vulgara, cu trasaturile fetei descompuse de caldura si de un simtamant care oscila intre excitatie si dezgust. Era evident ca Herimon stiuse sa profite de poemul meu si de banii lui. Am coborat fara zgomot si m-am intors acasa. Nu-i uram. Herimon intrase in drepturile lui, iar Lidia gasise solutia pentru a iesi din mizerie. Idila lor era rodul poeziei mele, dar asta nu-mi aducea nici o multumire. Un soi de disperare imi chinuia trupul. M-am dreptat spre casa lui Artemis, dar si la ea era cineva."

Discover here the works of bestseller author, Colleen Hoover .   It Ends With Us is the 1st book in the It Ends With Us Series. Lily hasn't always had it easy, but that's never stopped her from working hard for the life she wants. She's come a long way from the small town in Maine where she grew up - she graduated from college, moved to Boston, and started her own business. So when she feels a spark with a gorgeous neurosurgeon named Ryle Kincaid, everything in Lily's life suddenly seems almost too good to be true. Ryle is assertive, stubborn, maybe even a little arrogant. He's also sensitive, brilliant, and has a total soft spot for Lily, but Ryle's complete aversion to relationships is disturbing. Even as Lily finds herself becoming the exception to his 'no dating' rule, she can't help but wonder what made him that way in the first place. As questions about her new relationship overwhelm her, so do thoughts of Atlas Corrigan - her first love and a link to the past she left behind. He was her kindred spirit, her protector. When Atlas suddenly reappears, everything Lily has built with Ryle is threatened. With this bold and deeply personal novel, It Ends With Us is a heart-wrenching story and an unforgettable tale of love that comes at the ultimate price. A brave and heartbreaking novel that digs its claws into you and doesn't let go, long after you've finished it -  Anna Todd, author of the After series   A glorious and touching read, a forever keeper - USA Today   Will break your heart while filling you with hope - Sarah Pekkanen Discover the It Ends With Us Series:   • Book One. It Ends With Us • Book Two. It Starts With Us

   UN INCANTATOR AMESTEC DE DELICTE SI BUCATARIE DE INALTA CLASA! – San Francisco Chronicle     Cuceritorul Andre Kelly, angajat al celebrei reviste DQ, primeste sarcina de a realiza un reportaj despre personalitatile care duc o viata de poveste pe Coasta de Azur. Intr-o zi, in timp ce incearca sa gaseasca cel mai bun unghi pentru fotografiile lui, Kelly observa cum unul dintre servitorii de incredere ai familiei Denoyer strecoara pe furis, intr-o dubita, tabloul de Cezanne al angajatorilor sai. Naucit, Andre porneste o investigatie pe cont propriu. In cautarea lui Cezanne le ofera cititorilor ocazia de a-l insoti pe fotograf in cautarea tabloului furat, in timp ce savureaza deliciile culinare pe care Franta le ofera cu atata generozitate.

Invierea este ultimul roman al lui Tolstoi, la care a lucrat cu intreruperi un deceniu intreg.  Povestea este inspirata de un caz real din epoca. Pe cind isi face datoria ca jurat intr-un proces dificil, printul Nehliudov o recunoaste in prostituata acuzata de crima si jaf pe slujnica nevinovata de care se indragostise in adolescenta si pe care a sedus-o ceva mai tirziu. Atunci cind femeia devine victima unei erori judiciare stupide, Nehliudov nu-si mai poate urma traiul luxos si lipsit de griji, ci decide sa renunte la tot si s-o urmeze, pentru a o salva cu orice pret, potolindu-si astfel chinuitorul sentiment de vinovatie pentru soarta ei tragica. Invierea este un tablou vast al Rusiei de sfirsit de secol XIX, in care imaginea celulelor mizere de inchisoare se suprapune cu bogatia stralucitoarelor palate nobiliare; romanul reprezinta in acelasi timp o critica plina de indignare la adresa sistemului de guvernamint, a justitiei si a Bisericii.   Fragment din romanul "Invierea" de Lev Tolstoi:   “Una dintre cele mai obisnuite si mai raspandite prejudecati este aceea ca fiecare om are datele lui bine determinate: este bun, rau, destept, prost, energic, apatic etc. Oamenii nu sunt asa. Putem spune despre un om ca e mai mult bun decat rau, mai degraba destept decat prost, mai degraba energic decat apatic sau invers; ar fi insa neadevarat sa spunem despre un om ca este bun sau destept, iar despre un altul ca este rau sau prost. Cu toate acestea, noi impartim oamenii in acest fel. Si gresim. Oamenii sunt precum raurile: apa este la fel in toate si peste tot, dar fiecare rau e cand ingust, cand repede, cand larg, cand domol, cand limpede, cand rece, cand tulbure, cand cald. Asa si oamenii. Fiecare om poarta in el germeni ai tuturor insusirilor omenesti si uneori le da la iveala pe unele, alteori pe altele si deseori nu-si seamana deloc siesi, ramanand totusi unul si acelasi. La oameni, aceste schimbari sunt deosebit de bruste. Nehliudov apartinea acestei categorii. Schimbarile acestea aveau la el atat cauze fizice, cat si sufletesti. O astfel de schimbare se petrecea cu el acum. Sentimentul acela de triumf al innoirii si de bucurie, pe care il incercase dupa proces si dupa prima intalnire cu Katiusa, disparuse complet si, dupa ultima intalnire, ii luase locul o spaima, chiar o repulsie fata de ea. Hotarase ca nu o va lasa si nu si ca nu-si va schimba hotararea de a se casatori cu ea, numai sa vrea ea acest lucru, dar ii venea greu si era chinuit. In ziua urmatoare vizitei la Maslennikov, se duse din nou la inchisoare s-o vada pe Katiusa. Directorul ii permise vizita, dar nu in cancelarie si nici in incaperea pentru avocati, ci la vorbitorul pentru femei. Cu toata bunavointa lui, directorul se arata mai rezervat cu Nehliudov decat inainte; probabil ca discutiile cu Maslennikov avusesera drept urmare impunerea unei prudente mai mari fata de acest vizitator."

Al doilea volum din Tetralogia Napolitana Indiferent cine se ascunde in spatele numelui Elena Ferrante, misteriosul pseudonim folosit de autoarea romanelor napolitane, doua lucruri sunt certe: e femeie si stie sa descrie orasul Napoli mai bine ca oricine. Stilul ei are finetea unei panze de paianjen, dar totodata o forta a expresiei si o magie aparte, cu care creeaza o intreaga lume. - Huffington Post Povestea celor doua prietene, Lila si Elena, continua. Acum sunt doua tinere ale caror drumuri se despart dramatic. Pe cand Elena prefera sa-si continue studiile, Lila se marita, obtinand astfel o conditie sociala si financiara superioara originilor sale modeste, dar ramanand prizoniera intr-o casnicie nefericita. In ciuda cailor diferite pe care au luat-o vietile lor, legatura dintre Lila si Elena ramane complexa si intensa, iar sentimentele fiecareia oscileaza, pe rand, intre nepasare, dispret si iubire reciproca profunda. Elena si Lila. Fiecare este pentru cealalta prietena geniala: o potentialitate neexprimata, un imbold si un repros, un obiect al invidiei si un orizont al dorintei. - L’indice dei libri Ferrante descrie dialogul interior feminin cu o fervoare socant de sincera, tulburator de directa. - Booklist O carte ce se revarsa ca o eruptie a vulcanului Vezuviu. - La Repubblica Autor recomandat de Vasile Ernu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din romanul "Povestea noului nume" de Elena Ferrante "In seara aceea a inceput lunga, framantata perioada care a dus la prima noastra ruptura si la o lunga despartire. Am facut eforturi sa-mi revin. Fusesera o mie de motive cle tensiune pana atunci. Nemultumirea ei si, totodata, dorinta ei de dominare iesisera continuu la suprafata. Dar niciodata, niciodata, niciodata nu se straduise atat de explicit sa ma umileasca. Am renuntat la iesirile mele la mezelarie. Desi imi platise cartile pentru scoala, desi facuseram acel pariu al nostru, nu m-am dus sa-i spun ca fusesem promovata cu note de opt si doi de noua. Am inceput sa lucrez, imediat dupa terminarea scolii, intr-o librarie de pe strada Mezzocannone si am disparut din cartier fara s-o anunt. Amintirea tonului sarcastic din seara aceea, in loc sa se atenueze, a devenit gigantica, si, de asemenea, ranchiuna mea a devenit tot mai viguroasa. Mi s-a parut ca nimic n-ar putea justifica ce-mi facuse. Nu mi-a venit niciodata in minte, cum se intamplase in schimb cu alte ocazii, ca simtise nevoia sa ma umileasca pentru a putea suporta mai usor umilirea ei. In curand am aflat ca lasasem o impresie buna la petrecere, si asta mi-a usurat detasarea. Hoinaream pe strada Mezzocannone in timpul pauzei de pranz cand m-am auzit strigata. Era Armando, care se ducea sa dea un examen. Am aflat ca studia medicina si examenul era dificil, dar, inainte sa dispara spre San Domenico Maggiore, s-a intretinut oricum cu mine, coplesindu-ma cu complimente si reincepand sa vorbeasca despre politica. Seara a aparut chiar la librarie, luase o nota buna, era fericit. Mi-a cerut numarul de telefon, am spus ca n-aveam telefon; m-a intrebat daca faceam o plimbare duminica urmatoare, i-am spus ca duminica trebuia s-o ajut pe mama in casa. A inceput sa vorbeasca despre America Latina, unde intentiona sa mearga imediat dupa ce isi lua diploma sa-i ingrijeasca pe cei  saraci, sa-i convinga sa ia armele in maini impotriva opresorilor si a tinut-o asa mult timp, incat a trebuit sa-l alung inainte ca patronul sa se enerveze. In fine, eram bucuroasa pentru ca, in mod evident, ii placusem si m-am aratat amabila, dar nu disponibila. Cuvintele Lilei oricum facusera rau. Ma simteam prost imbracata, prost pieptanata, cu un ton fals, ignoranta."

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Roman publicat in 1954, Sunetul muntelui este o naratiune de o tainica perfectiune a senzatiilor evanescente, in care presimtirea mortii atrage o delicata pasiune tarzie. Elegie existentiala intensa, asternuta pe hartie cu o seninatate aparenta.  Putine romane redau criza batranetii atat de expresiv ca ”Sunetul muntelui”. In portretul pe care i-l face unui om de afaceri trecut de saizeci de ani, Yasunari Kawabata cartografiaza, pe de o parte, diminuarea treptata a dorintei acestuia de a trai, surprinzand, pe de alta parte, zvacnetul pasiunii care ii ilumineaza apropierea sfarsitului.  Fragment din volum:   “Si vara, si iarna clopotul de la templu batea la ora sase dimineata. Si de cate ori il auzea, si vara, si iarna, Shingo isi spunea ca s-a trezit prea devreme. Asta nu insemna ca se si scula din pat imediat. Ora sase nu era acelasi lucru vara si iarna. Clopotul batea la aceeasi ora, iar Shingo isi dadea seama ca era sase, dar vara soarele se afla deja sus pe cer. Tinea un ceas mare de mana langa perna. Dar ca sa se uite la el, trebuia sa aprinda lumina, sa-si puna ochelarii, asa ca rareori o facea. Fara ochelari nu reusea sa vada care era orarul si care minutarul. Nu se temea c-o sa doarma prea mult. Problema era ca se trezea prea devreme. Ora sase intr-o dimineata de iarna era foarte devreme, dar cum nu putea sa mai stea in pat, Shingo se ducea dupa ziare. De cand nu mai aveau fata in casa, Kikuko se trezea sa faca treburile de dimineata. - Te-ai sculat devreme, tata-socrule, ii spunea ea. - O sa mai dorm putin, ii raspundea el, invariabil rusinat de cat de matinal era. - Chiar te rog. N-am apucat nici macar sa pregatesc apa fierbinte. Dar daca Kikuko era treaza, Shingo simtea ca are companie. De la ce varsta incepuse oare sa se simta singur si sa se trezeasca inainte ca soarele iernatic sa se fi ridicat?  Primavara era mai bine cand se trezea devreme. Trecuse acum de jumatatea lui mai si, dupa ce batu clopotul, se auzi tipatul unui uliu. - Asadar, a venit din nou, bombani el din pat. Uliul paru sa se roteasca grandios pe deasupra acoperisului, iar apoi zbura catre mare. Shingo se scula. Se uita cu atentie la cer pe cand se spala pe dinti, dar nu mai zari pasarea."

Manualul razboinicului luminii este o culegere de ganduri filozofice si povesti care ii vor incanta pe cautatorii de pretutindeni. Un razboinic al luminii nu-si petrece zilele incercand sa joace rolul pe care i l-au ales altii. Un razboinic al luminii nu-si pierde timpul ascultand provocaari; el are un destin de implinit. Un razboinic al luminii isi cunoaste defectele, dar isi cunoaste si calitatile. Un razboinic al luminii face intotdeauna tot ce-i sta in puteri si asteapta acelasi lucru de la ceilalti. Stie ca si cea mai indepartata stea din Univers se oglindeste in lucrurile din jurul lui. Manualul razboinicului luminii este o invitatie pentru fiecare dintre noi sa ne traim visul, sa acceptam incertitudinile vietii si sa ne ridicam in intampinarea destinului nostru unic. In stilul sau inimitabil, Paulo Coelho ne ajuta sa descoperim razboinicul luminii din noi. In scurte pasaje pline de inspiratie, suntem invitati sa pornim pe calea razboinicului: cel care apreciaza miracolul de a fi in viata, cel care accepta esecul si cel a carui cautare il face sa devina ceea ce doreste sa fie. Fragment din carte: "Un razboinic al luminii care eprea increzator in inteligenta sa sfarseste prin a subestima puterea adversarului. Este imperios necesar a nu uita: sunt momente in care forta e mai eficace decat strategia. O lupta cu un taur dureaza cincisprezece minute; taurul invata repede ca e inselat — si urmatoarea sa miscare este sa-l ia in coarne pe toreador. Cand se intampla asa ceva, nu mai exista stralucire, argumente, inteligenta sau farmec care sa poata evita tragedia. De aceea, razboinicul nu subestimeaza niciodata forta bruta. Cand ea este prea violenta, el se retrage de pe campul de batalie — pana cand inamicul isi cheltuieste energia. Razboinicul luminii stie sa recunoasca un inamic mai puternic decat el. Daca s-ar hotari sa-l infrunte, va fi numaidecat distrus. Daca i-ar accepta provocarile, ar cadea in cursa. Astfel incat se foloseste de diplomatie ca sa depaseasca situatia dificila in care se afla. Daca inamicul actioneaza ca un copilas, procedeaza si el aidoma. Daca el il provoaca la lupta, se preface a nu intelege. Prietenii zic: „E las." Dar razboinicul nu da atentie comentariului; stie ca toata furia si curajul unei pasari sunt inutile in fata pisicii. In asemenea situatii, razboinicul luminii are rabdare; inamicul va pleca in scurt timp ca sa-i provoace pe altii. "

    Autori precum Gh. Asachi, Ion Heliade-Radulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Nicolae Balcescu, Alexandru Odobescu sau B.P. Hasdeu sunt repere de lectura pe care colectia de „Literatura romana romantica" le repune in circulatia valorilor culturale.        Totusi, ce-l mobilizeaza pe avocatul pasionat de pedagogie si poezie sa descinda intr-un alt gen literar, pentru ca, in ordine istorica, Romania pitoreasca este intaia tentativa reusita (postromantica) de constructie prozastica bazata pe o calatorie nationala. Autorul are propria lectura a imaginilor, o lectura meditativa, cu accente de basm. Conturul istoric al locurilor si al oamenilor, incursiunile in trecutul incercat de tensiuni razboinice pentru independenta ori alte cauze cu miza nationala. Mirarea este de resortul elogiului: „Cate-a mai vazut, Doamne, si cate mai stie Dunarea asta a noastra!" (Lucian Pricop)

    Al treilea volum din Tetralogia Napolitana       In al treilea roman al Tetralogiei Napolitane, Elena si Lila, cele doua fete cu care cititorii au facut cunostinta in Prietena mea geniala, au devenit femei. Lila si-a parasit sotul si confortul material, iar acum munceste in conditii foarte dure. Elena a studiat la scoala Normala din Pisa si a publicat un roman de succes, care i-a deschis usile saloanelor selecte. Amandoua au refuzat sa se complaca intr-o viata plina de nefericire, ignoranta si supunere, imbratisand in schimb numeroasele oportunitati ale anilor ’70. In continuare le leaga o prietenie profunda, de nezdruncinat.     „In linistea cea mai deplina sau in mijlocul evenimentelor tumultuoase, atunci cand ne simtim in siguranta sau in pericol, cand suntem nevinovati sau imorali, suntem o multime formata din ceilalti. Iar aceasta multime e cu siguranta o binecuvantare pentru literatura.” (Elena Ferrante) Autor recomandat de Vasile Ernu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".      Fragment din roman:       “A doua zi ne-am dus toti sa vedem casa. Era intr-o stare jalnica, dar Lila s-a entuziasmat: ii placea ca era la marginea cartierului, in apropiere de tunel, si ca de la ferestre se vedea pompa de benzina a logodnicului lui Carmen. Enzo a observat ca noaptea ar fi fost deranjati de camioanele care treceau pe sosea si de trenurile de la triaj. Dar pentru ca ea a considerat frumoase si zgomotele care ne insotisera copilaria, au cazut la o intelegere cu vaduva pentru un pret convenabil. Din acel moment, Enzo, in fiecare seara, in loc sa se intoarca la San Giovanni a Teduccio, s-a dus in cartier ca sa renoveze apartamentul, pe care sa-l preschimbe astfel intr-o locuinta decenta.     Se apropia luna mai deja, la fel si data nuntii mele, tot ma duceam si veneam de la Florenta. Dar Lila, ca si cum n-ar fi luat deloc in considerare data nuntii mele, m-a implicat in cheltuieli ca sa finalizeze aranjarea casei. Am cumparat un pat matrimonial, un pat pliant pentru Gennaro, am fost sa facem impreuna cererea pentru instalarea telefonului. Lumea ne observa pe strada, unii ma salutau doar pe mine, altii pe amandoua, altii se prefaceau ca nu ne vedeau nici pe una, nici pe cealalta. Lila parea, in orice caz, in largul ei. O data ne-am intalnit cu Ada, era singura, a facut semne cordiale, a trecut mai departe grabita. O data ne-am intersectat cu Maria, mama lui Stefano, eu si am salutat, ea a intors capul. O data Stefano in persoana a trecut cu masina si s-a oprit din proprie initiativa; a coborat din masina, a vorbit doar cu mine, vesel, m-a intrebat de nunta, a laudat Florenta unde fusese de curand cu Ada si fetita; la sfarsit, l-a atins usor pe Gennaro peste obraz, a salutat-o pe Lila dand din cap si a pornit din nou. O data l-am vazut pe Fernando, tatal Lilei: cocosat, foarte imbatranit, statea in fata scolii si Lila s-a agitat, i-a zis lui Gennaro ca voia sa i-l prezinte pe bunicul lui si eu am incercat s-o opresc, dar ea a vrut sa se duca oricum."

Cind un satelit NASA face o descoperire ciudata intr-un ghetar din Arctica, agentia isi proclama mult asteptata si absolut necesara victorie - o victorie cu profunde implicatii politice, caci Statele Unite ale Americii sint in plina campanie electorala. Daca aceasta descoperire va fi confirmata, ea va schimba cursul istoriei, caci tot ceea ce stiam despre aparitia noastra in univers e o mare minciuna, iar implicatiile sint de neimaginat. Pentru a verifica autenticitatea acestei extraordinare descoperiri, Casa Alba trimite la fata locului specialisti de renume, printre care si Rachel Sexton, fiica adversarului politic al actualului presedinte, si celebrul om de stiinta si vedeta de televiziune Michael Tolland. Insa ceea ce descopera ei intrece orice asteptare. Cu o echipa de asasini pe urmele lor, cei doi urmeaza sa afle un lucru tulburator: ca adevarul poate fi cea mai teribila descoperire. Traducere din  limba engleza de Bogdan Nicolae Marchidanu.

Primul volum din seria Cartea pierduta a vrajitoarelor Bestseller international de la autoarea romanelor Scoala Noptii si Cartea vietii Cartea pierduta a vrajitoarelor sta la baza seriei TV difuzate pe HBO In inima Bibliotecii Bodleiene din Oxford, profesorul universitar Diana Bishop descopera  in cursul cercetarilor ei un manuscris alchimic – Ashmole 782 – aflat sub o vraja. Desi se trage dintr-un neam vechi si celebru de vrajitoare, Diana a renuntat de mult la mostenirea familiei sale in favoarea cercetarii universitare si a unei vieti obisnuite, asa ca, dupa o analiza sumara, returneaza manuscrisul. Dar descoperirea ei pune in miscare o intreaga lume fantastica, atragand pe urmele sale deopotriva demoni, vrajitoare si vampiri. Printre ei se afla si Matthew Clairmont, un vampir genetician pasionat de teoriile lui Darwin, pe cat de periculos, pe atat de enigmatic. Relatia care se infiripa intre cei doi ameninta sa spulbere pacea fragila care domneste de secole in lumea lor. O poveste romantica sofisticata si plina de suspans ii uneste in incercarea de a descoperi secretele manuscrisului, intre ale carui pagini se afla cheia unui trecut misterios si a unui viitor nesigur. O poveste despre vrajitorie, stiinta si tabuuri stravechi. Un roman care te prinde-n vraja lui. Vei astepta cu nerabdare continuarea. - People Din seria Cartea pierduta a vrajitoarelor fac parte: • Cartea pierduta a vrajitoarelor • Scoala noptii • Cartea vietii Fragment din romanul "Cartea pierduta a vrajitoarelor" de Deborah Harkness: "Ysabeau statea in pragul castelului sau enorm, impunatoare si glaciala, si-i arunca o privire fioroasa fiului sau in timp ce urcam treptele de piatra. Matthew se opri brusc, ca s-o sarute usor pe amandoi obraji.     — Intram sau vrei sa ne continuam salutul aici, afara?     Mama sa se dadu in laturi ca sa ne lase sa trecem. I-am simtit privirea furioasa si mirosul aducand a suc de sarsaparilal si a caramel. Am strabatut un hol scurt, intunecos, strajuit intr-o maniera deloc ospitaliera de lanci indreptate chiar spre capul vizitatorilor, ajungand intr-o incapere cu tavan inalt si picturi murale realizate cu siguranta de un artist cu imaginatie bogata din secolul al nouasprezecelea, pentru a reflecta un trecut medieval care nu existase niciodata. Pe peretii albi erau pictati lei, flori de crin, un sarpe cu coada in gura si scoici Saint-Jacques. Intr-un capat al salii, o scara in forma de melc ducea in varful unuia dintre turnuri.     Odata ajunsi inauntru a trebuit sa infrunt intreaga forta a privirii fixe a lui Ysabeau. Mama lui Matthew intruchipa eleganta intimidanta care parea a fi in sangele frantuzoaicelor. Ca si fiul ei — care, in mod tulburator, parea sa fie mai in varsta decat ea — era imbracata intr-o singura culoare, fapt ce ii diminua paloarea stranie. Nuantele preferate de Ysabeau mergeau de la crem la bej-deschis. Fiecare centimetru din vestimentatia sa era scump si simplu, de la varfurile pantofilor moi din piele de culoarea caprioarei pana la topazele care-i atarnau de lobii urechilor. Dungi reci, intense, de culoarea smaraldului, ii inconjurau pupilele negre, in timp ce pometii inalti impiedicau trasaturile perfecte si pielea uluitor de alba sa contureze o frumusete obisnuita. Parul ei avea culoarea si textura mierii, o revarsare aurie de matase prinsa pe ceafa intr-un coc greu.     — Ai fi putut arata un strop de consideratie, Matthew.     Accentul ei indulci numele, facandu-l sa capete rezonante stravechi. Ca orice vampir, Ysabeau avea o voce seducatoare si melodioasa. In cazul ei, suna ca niste clopote batand in departare, pure si profunde.     —Te temi de barfe, Maman? Credeam ca te mandresti cu atitudinea ta radicala.     Matthew parea in egala masura indulgent si nerabdator. Azvarli cheile pe o masa din apropiere. Ele alunecara pe suprafata perfect finisata si se oprira cu un zornait la baza unui bol chinezesc din portelan.     — N-am fost niciodata o radicala! Ysabeau era ingrozita. Schimbarile sunt supraapreciate in ziua de azi.     Se intoarse si ma masura din crestet pana-n talpi. Isi stranse gura perfecta.     Nu-i placea ce vedea — si nu era de mirare. Am incercat sa ma privesc prin ochii ei- parul meu nisipiu care nu era nici des, nici ordonat, pistruii care-mi apareau pentru ca petreceam prea mult timp in aer liber, nasul prea lung pentru restul fetei. Ochii erau atuul meu cel mai de pret, dar era putin probabil sa compenseze lipsa mea de simt estetic. Pe langa eleganta ei si pe langa starea mereu impecabila a lui Mathew, ma simteam - si aratam - ca un soarece stangaci de la tara. Am tras de tivul jachetei cu mana libera, usurata ca in varfurile degetelor nu mi se vedea nici un semn de magie si sperand ca nu eram inconjurata nici de vreo urma a stralucirii fantomatice de care pomenise Mathew."  

Casa papusilor este a treia carte din seria seria Helen Grace . Inspectoarea Helen Grace se afla iarasi pe urmele unui criminal in serie intr-un nou thriller plin de suspans marca M.J. Arlidge! Ce legatura poate fi intre o fata care se trezeste rapita din propria casa si seches­trata intr-o pivnita mizera si un cadavru descoperit absolut intamplator pe o plaja pustie? Aparent nu e nicio legatura. Pana cand mintea agera a inspectoarei Helen Grace, faimoasa deja pentru cazurile de criminali in serie pe care le-a elucidat, face cone­xiunile potrivite si descopera numitorul comun: la mijloc e mintea diabolica a unui criminal - unul foarte inteligent, foarte precaut si foarte perseverent...    M.J. Arlidge lucreaza in televiziune, fiind specializat in productiile dramatice. Arlidge a fost producatorul unor seriale politiste de prime-time pentru ITV, printre care Torn, The Little House si, cel mai recent, Undeniable. In prezent, scrie pentru publicatia Silent Witness si produce filme pentru retele TV din Marea Britanie si SUA. Traieste in Hertfordshire cu sotia si cei doi copii. Cand nu scrie, joaca tenis sau devoreaza thrillere, carti de istorie, biografii si marturiseste ca are o slabiciune pentru filmele din seria Bond si bomboanele cu lemn-dulce. Descopera seria Helen Grace.   Fragment din romanul "Casa papusilor" de M.J. Arlidge   "Helen tranti usa in urma ei si se duse grabita in living. Nici macar nu se mai obosi sa aprinda lumina - deschise imediat dosarul pe care i-l daduse Charlie si incepu sa-l devoreze. Dar si dosarul complet, necenzurat, era inca dezamagitor de zgarcit cu detaliile. Relata despre o altercatie care avusese loc in fata pub-ului Filcher and Firkin din centrul orasului Northampton, intre Robert si un bataus din zona, pe nume Jason Reeves. Bausera, si o cearta din pricina unei fete degenerase in violenta. Se facuse uz de o sticla sparta - ceea ce transformase totul intr-o infractiune grava - insa daunele nu erau insemnate. Agentul de politie care il arestase mirosise un caz bun - atac cu o arma mortala. Dar, la douazeci si patru de ore dupa depozitia lui Jason Reeves - facuta intr-un limbaj colorat acesta isi retrasese in mod neasteptat plangerea. Nu exista nicio declaratie care sa-i retracteze depozitia initiala - doar o scurta completare la finalul raportului. Se retrage plangerea din cauza unei confuzii de identitate.  Helen reciti dosarul din scoarta in scoarta. Era limpede ca cineva intervenise pe langa Reeves, fiindca in declaratia lui initiala acesta se exprimase foarte clar cu privire la amestecul lui Robert. Si, de vreme ce Robert nu avea prieteni in Northampton si nici n-ar fi avut suficient timp sa lege cine stie ce relatii cu fratiile criminale locale, Helen trase concluzia ca politistii insisi il prelucrasera pe Reeves. In ce se bagase Robert de se bucura de o asemenea sustinere? Helen nu putea deduce altceva decat ca era un informator si gandul acesta o infiora - informatorii rareori o sfarseau bine, oricat de prudenti ar fi fost. Printre atatea mistere si incertitudini se gasea totusi un mic indiciu - numele politistului care semnase retragerea plangerii, exonerandu-l astfel pe Robert de orice vina."

Imago este ultimul stadiu in metamorfoza unei insecte, in care aceasta atinge maturitatea, fiind apta de a se reproduce. Pentru Ludmila Ulitkaia, termenul devine o metafora care strabate intregul roman si sugereaza maturizarea morala a fiintei umane. O constructie epica impresionanta, in care tragedia e mereu subminata de elementele comice, un mare roman despre iubire, destine si caractere, Imago acopera peste o jumatate de secol de istorie, de la funeraliile faraonice ale lui Stalin pana la moartea poetului exilat Iosif Brodski. Ludmila Ulitkaia propune o fresca a Rusiei intr-o epoca in care teroarea se imblanzise doar intru catva, dainuind in diverse forme: un dezghet pervers in cultura, o acceptare de fatada a libertatii de opinie, sanctionata drastic apoi cu procese si condamnari. Pe acest fundal apar portretele catorva tineri care adera la noile tendinte artistice, penduland totodata intre idealism si cinism, curaj si lasitate, dragoste si tradare. Destinele lor sunt urmarite cu adanca intelegere si patrundere psihologica ale marii romanciere, obsedata de conditia oamenilor intr-o lume stramb croita: „oameni reali, azi disparuti, care au stat in spatele personajelor mele, al celor care s-au purtat ireprosabil si al celor care au calcat gresit, striviti in masina de tocat a vremurilor, al celor care au rezistat si al celor care au cedat, martori, si eroi, si victime, a caror amintire va ramane in veci“. Fragment din roman: "Copiii din subterana Ilia hoinarea prin oras incercand sa se dumireasca incotro se indrepta manifestatia asta nemaivazuta. Constata ca ea are mai multe cozi si ca una dintre ele incepe — sau se termina — la gara Belorusskaia, iar a doua e la intretaierea a trei bulevarde: Petrovski, Rojdestvenski si Tvetnoi. Intra in imbulzeala de acolo, isi dadu seama ca are putina pelicula si, cand se intuneca de-a binelea, isi croi drum anevoie ca sa ajunga acasa. Intr-un loc de langa Posta Centrala fu nevoit sa sara gardul. Nimeni, nici macar militienii, nu stia geografia locurilor cum o stiau baietii din cartier. Acolo se jucasera ani la rand de-a „hotii si vardistii", cunosteau foarte bine toate locurile de trecere din curti, toate caile de acces si chiar gurile de canal. In multe dintre apartamente existau scari de serviciu si, odata intrat pe intrarea principala, un coleg de clasa putea suna la o usa, se strecura prin coridorul lung si iesea pe usa de serviciu intr-o alta curte, si de acolo pe o alta strada. In dimineata de 7 martie Ilia isi pregati aparatul si iesi din casa de indata ce mama pleca la munca. Era mult mai multa lume decat in ajun. Iesirea din Maroseika in piata era blocata nu numai de troleibuze, ci si de un al doilea rand de camioane. La Sala Coloanelor se putea ajunge de la piata Puskin pe strada Puskin, si nu pe strada Gorki. Mai tarziu i-au lasat pe oameni sa treaca pe strada Neglinka. Toate cele trei bulevarde din apropiere erau ticsite de o multime de oameni inghesuiti unul intr-altul, dar brusc, pe la pranz, s-au mai eliberat — multimea impinsa din toate partile s-a pus in miscare in pas alergator. Le-au deschis stradutele laterale si oamenii s-au repezit acolo. Nimeni nu si-a putut explica vreodata cine le-a intins capcana asta, cine a provocat ambuscadele si cine i-a condus pe oameni urnindu-i din loc pe drumuri deviate, ca pana la urma ei sa patrunda in curtile care comunicau intre ele si pe caile de acces lasate libere, sa se contopeasca si sa se reverse asa cum apa se strecoara prin toate sparturile. Camioane Studebaker puternice barau strazile, erau o multime de militari si militieni, si Ilia, strangandu-si aparatul de fotografiat la piept, se furisa printre masini, se tari pe sub una dintre ele si, cand iesi, dadu nas in nas cu Boria Rahmanov, un elev din lasa a opta. Boria avea de gand sa ajunga la Sala Coloanelor. In toata aceasta harababura, pe Ilia il interesa foarte mult insasi harababura."

Aceasta este povestea unui baietel german pe nume Bruno, al carui tata a primit o slujba foarte importanta, ceea ce inseamna ca toata familia trebuie sa se mute departe de oras, intr-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuinta adevarata si unde in spatele unor garduri nesfarsite se afla sute, poate mii de oameni imbracati in pijamale in dungi. Bruno se straduieste sa inteleaga ce se intampla in jurul sau. Cititorul banuieste despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Porneste asadar sa exploreze imprejurimile si zareste un punct, care devine o pata si o pata care devine un baiat. Scrisa intr-un limbaj simplu, copilaresc, aceasta carte este mult mai mult decat o poveste pentru copii. Cititorul se va teme de momentul in care Bruno isi va pierde inocenta copilariei si va incepe sa intrezareasca adevarul, dar poate ca lucrurile vor evolua si mai rau si el nu va descoperi deloc adevarul. John Boyne este un scriitor irlandez, nascut la Dublin in 1971. A scris nenumarate carti si povestiri pentru copii. Traducere din limba engleza de Lucia Ostafi-Iliescu. Fragment din romanul "Baiatul cu pijamale in dungi" de John Boyne   "Ziua de nastere a tatei se apropia, si cu toate ca spusese ca nu vrea tambalau, mama organiza o petrecere pentru toti ofiterii de la Out-With, dar cel mai mare tambalau fu cu pregatirile. De fiecare data cand se aseza pentru a intocmi noi planuri pentru petrecere, locotenentul Kotler se afla langa ea ca sa o ajute, astfel incat parea ca cei doi intocmesc mai multe liste decat ar fi putut avea vreodata nevoie. Bruno decise sa intocmeasca si el o lista proprie. Insa o lista a motivelor pentru care nu-l placea pe locotenentul Kotler. Intai, faptul ca nu zambea niciodata si intotdeauna arata ca si cum incerca sa gaseasca pe cineva caruia sa-i infranga vointa. In rarele ocazii cand vorbea cu Bruno, ii spunea "omuletule", ceea ce era extrem de neplacut, deoarece, asa cum subliniase mama, inca nu terminase de crescut. Ca sa nu mai aminteasca faptul ca se afla in permanenta in camera de zi impreuna cu mama si facea glume cu ea, iar mama radea de glumele lui mai mult decat de ele ale tatei. Odata, cand Bruno privea lagarul de la fereastra dormitorului sau, vazu un caine apropiindu-se de gard si incepand sa latre cu putere. Cand locotenentul Kotler il auzi, se indrepta direct spre caine si-l impusca. Si mai era si aiureala aia cu Gretel care aparea de fiecare data cand era el prin preajma.  Apoi Bruno nu uitase nici seara aceea cu Pavel, chelnerul care in realitate era doctor, si cat de furios fusese tanarul locotenent. De asemenea, de cate ori tata era chemat la Berlin intr-o calatorie mai lunga, locotenentul se invartea pe langa casa, ca si cum ar fi avut cine stie ce sarcina: era acolo cand Bruno se ducea la culcare si tot acolo era dimineata, chiar inainte de a se trezi.  Mai existau si alte nenumarate motive pentru care Bruno nu-l placea pe locotenentul Kotler, dar acestea fura primele care-i venira in minte."

Ingeri si demoni - editie de buzunar Robert Langdon, specialist celebru pentru lucrarile sale de simbolistica, este chemat de urgenta in Elvetia pentru a examina cadavrul lui Leonardo Vectra, pe al carui piept a fost infierat un simbol ciudat. Ceea ce descopera este uluitor, o straveche organizatie – Illuminati – a declansat o diabolica vendetta impotriva Bisericii Catolice. Pornit intr-o cursa contra cronometru pentru a depista si a dezamorsa o bomba care ameninta Vaticanul, Langdon isi va da seama ca nu are decat doi aliati: exceptionala sa cunoastere a simbolurilor si o cercetatoare tanara si misterioasa, Vittoria Vetra. Cautarile ii vor purta pe cei doi oameni de stiinta prin cripte pecetluite de secole, prin catacombe pline de primejdii si prin catedrale parasite, pana la cel mai periculos loc de pe fata pamantului: ascunzatoarea de mult uitata a ordinului Illuminati, mormantul Sfantului Petru. Fragment din romanul "Ingeri si demoni" de Dan Brown: "Langdon iesi din Cladirea C, multumit ca se afla din nou in aer liber, departe de apartamentul lui Vetra. Lumina soarelui atenua imaginea orbitei goale, care i se infipsese in minte. - Pe aici, va rog, il indemna Kohler, pornind pe o alee in panta. Scaunul electric parea sa accelereze fara efort. Domnisoara Vetra va sosi dintr-un moment in altul. Profesorul grabi pasul. - Asadar... relua Kohler. Inca va mai indoiti de implicarea confreriei Illuminati? Langdon nu mai stia ce sa creada. Afilierea religioasa a victimei era deconcertanta si totusi el nu putea renunta la multitudinea de dovezi si marturii istorice pe care le studiase. Si apoi... mai era si ochiul acela lipsa... - Inca imi pastrez parerea, spuse el cu mai multa tarie in glas decat intentionase, ca Illuminati nu sunt responsabili pentru aceasta crima. Lipsa ochiului este dovada. - Cum? - Mutilarea la intamplare este foarte... ne-Illuminati. Specialistii in problema cultelor se confrunta cu desfigurari nesistematice in cazul sectelor marginale, lipsite de experienta - fanatici care comit acte de terorism aleatorii -, dar Illuminati au avut dintotdeauna un comportament deliberat. - Deliberat? Extirparea cu precizie chirurgicala a unui glob ocular nu este un act deliberat? - Nu transmite niciun mesaj clar. Nu serveste unui scop inalt. Scaunul lui Kohler se opri brusc in varful colinei si savantul se intoarse: - Domnule Langdon, credeti-ma, ochiul acela lipsa serveste intr-adevar unui scop inalt... foarte inalt.  In vreme ce traversau delusorul inverzit, zumzaitul unei elice de elicopter incepu sa se faca auzit dinspre vest. Imediat aparu si aeronava, strabatand in zbor valea ce se deschidea in fata lor. Incetinind brusc, se pozitiona deasupra unui eliport marcat pe iarba. Langdon il privi detasat, mintea lui rotindu-se la fel de rapid ca palele elicei, intrebandu-se daca o noapte buna de somn ii va va limpezi gandurile. Se cam indoia insa. Elicopterul ateriza, iar pilotul sari si incepu sa descarce bagajele. Multe: saci de panza, sacose de vinil, butelii de oxigen si ceva ce semana a echipament sofisticat de scafandru. Langdon era nedumerit. - Acesta este bagajul domnisoarei Vetra? striga el, incercand sa se faca auzit peste huruitul elicei. Kohler incuviinta din cap si raspunse pe acelasi ton: - Se afla in apele Insulelor Baleare, pentru cercetari biologice.”

Acest roman a inspirat o celebra ecranizare, in anul 1984, avindu-i in distributie pe John Hurt, Richard Burton si Suzanna Hamilton. Winston Smith este un personaj obisnuit: el uraste, iubeste si munceste ca oricare alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul ca traieste intr-o lume infernala, in care a uri, a iubi sau a munci sint ginduri venite dintr-un efort supraomenesc al fiecarei clipe. Romanul O mie noua sute optzeci si patru descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era postatomica, locul de nastere al unui regim totalitar in care orice logica pare sa fi fost abolita. Executiile fara rost, disparitiile peste noapte au devenit firesti. Trecutul este rescris mereu pentru a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba”, o limba robotizata, care completeaza imaginea de lume ordonata „stiintific” dupa vointa Fratelui cel Mare, care spune ca „razboiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranta este putere”. Carte recomandata de  Cosmin Năstasă   in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti ". Fragment din cartea "O mie noua sute optzeci si patru" de George Orwell   “In sfirsit!! In sfirsit, s-a-ntimplat! Semnul pe care-l astepta de-atita timp! Toata viata, i se pare acum, a tinjit dupa treaba asta. Winston merge pe un coridor lung, la Minister si, la un moment dat, cind ajunge cam in acelasi loc unde i-a strecurat Julia biletelul in mina mai demult, isi da seama ca exact in spatele lui merge cineva, mai voluminos decit el. Persoana, cine-stie-cine o fi, tuseste scurt, dindu-i a intelege, evident, ca vrea sa stea de vorba cu el. Se rasuceste brusc, sa vada cine-l urmareste. O'Brien. In sfirsit, se afla unul linga celalalt si parca prima si singura pornire a lui, a lui Winston, este s-o ia la fuga. Inima ii zvicneste de-a dreptul brutal. Nu se simte in stare sa scoata vreo vorba. O'Brien isi urmeaza drumul inainte, in acelasi ritm, apucindu-l prieteneste de brat pentru citeva momente, asa incit ajung sa mearga umar la umar. Tot el sparge gheata primul, in felul lui aparte, cu politetea aceea solemna, care-l face sa fie altfel decit majoritatea membrilor Partidului Interior. - Asteptam o ocazie potrivita pentru a sta de vorba cu dumneata, ii spune el lui Winston. Mai acum citeva zile, am citit in Times un articol al dumitale, scris in Nouvorba. Am impresia ca dovedesti un interes stiintific pentru limba noastra. Winston isi mai recapata ceva din stapinirea de sine. - Stiintific e cam mult spus, zice el. Eu sint un profan. si, pe urma, nu e specialitatea mea. N-am avut niciodata de-a face cu alcatuirea propriu-zisa a limbii. - Dar scrii intr-un stil foarte elegant, zice O'Brien. Si nu e numai parerea mea. Vorbeam de curind cu un prieten al dumitale care este, fara indoiala, un specialist. Imi scapa numele lui in clipa asta. Winston simte un nou junghi dureros in inima.”

Bazat pe povestea reala a Conspiratiei Otravirii din Hanoi, din 1908, Mireasma misterioasa a muntilor galbeni, de Yasuko Thanh, este un roman istoric de exceptie care traverseaza tot peisajul vietnamez. Un doctor pregateste o potiune din flori de ciumafaie penru a-i otravi pe soldatii din garnizoana franceza din Saigon. Volumul analizeaza o casnicie ale carei procese dovedesc ce inseamna sa fii om intr-o perioada in care dorintele sunt persecutate si idealismul isi urmeaza cursul doar pe aleile din spate. Scriitoarea canadiana Yasuko Thanh a abandonat scoala la varsta de 15 ani , ajungand sa traiasca pe strazi. In prezent locuieste in Canada impreuna cu sotul si cei doi copii iar precedentul sau volum, Plutind asemenea mortilor, a fost nominalizat pentru premiul BBC-fictiune.

    La putin timp dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial, un trimis al tarului, printul Orlov, soseste la Londra cu misiunea de a intari alianta dintre Rusia si Regatul Unit. Insa odata cu el ajunge in capitala engleza si Felix, un anarhist evadat din Siberia, hotarat sa-l ucida pentru a schimba cursul istoriei. In confruntarea dintre acesti doi barbati, participa si alte personaje renumite, cum ar fi Winston Churchill, Prim-Lordul Amiralitatii, si frumoasa Charlotte Walden, o tanara idealista si voluntara.     Planuirea unei crime, pasiuni romantice si suspans implacabil, iata ce ne ofera Follett, maestrul thrillerului de spionaj, intr-un captivant cocteil romanesc.      Fragment din romanul "Omul din Sankt Petersburg" de Ken Follett:    „- Daca Anglia si Franta, impreuna, nu pot sa infranga Germania, atunci mai avem nevoie de inca un aliat, o a treia tara de partea noastra: Rusia. In cazul in care Germania este divizata, nevoita sa lupte pe doua fronturi, putem sa invingem. Fireste, armata rusa este incompetenta si corupta - aproape la fel ca tot ce misca in tara aceea insa asta nu are nicio importanta, atata vreme cat poate sa-i mai taie din avant Germaniei.    Churchill stia cat se poate de bine ca Lydia era rusoaica si era ceva absolut tipic pentru el sa dea dovada de lipsa de tact, vorbindu-i tara de rau cu ea de fata, insa Walden nu se opri asupra acestui amanunt, fiindca era foarte nedumerit de spusele ministrului.    - Rusia are deja un tratat de alianta cu Franta, spuse el.    - Nu-i de ajuns, replica Winston Churchill. Rusia este nevoita sa intre in lupta daca Franta este victima unei agresiuni. Prin urmare, Rusia are dreptul sa hotarasca daca Franta este victima sau agresor in acest caz particular. Cand izbucneste un razboi, amandoua partile pretind mereu ca sunt victime. Noi avem nevoie ca Rusia sa fie de partea noastra cu fermitate si din toata inima.    - Nu-i prea vad pe oamenii tai dand mana cu tarul.    - Atunci, inseamna ca nu ne cunosti. Ca sa salvam Anglia, am face afaceri si cu diavolul.    - Sustinatorilor vostri n-o sa le placa.    - N-o sa afle.    Walden incepea sa inteleaga unde ducea totul si perspectiva asta il incanta.    - La ce va ganditi? Un tratat secret? Sau o intelegere nescrisa?     - Ambele.    Walden il masura pe Churchill cu ochi mijiti. „Demagogul asta tinerel ar putea sa aiba ceva in minte, reflecta el; iar mintea asta s-ar putea sa nu lucreze in interesul meu. Deci liberalii vor o intelegere secreta cu tarul, in ciuda urii pe care o nutresc englezii fata de regimul brutal din Rusia; dar de ce imi spune mie? Vor sa ma bage in ceva, asta e clar. Insa cu ce scop? Sa aiba la indemana un conservator pe care sa dea vina daca lucrurile merg prost? O sa aiba nevoie de un intrigant ceva mai subtil decat Churchill ca sa ma prinda in capcana."    - Continuati! zise Walden.    - Am inceput discutii navale cu Rusia, prin intermediul comunicatiilor militare pe care le avem cu Franta. O vreme, nivelul lor a fost destul de scazut, dar acum lucrurile incep sa devina serioase. Un tanar amiral rus vine la Londra. Este vorba de printul Alexei Andreevici Orlov.    - Alexei! exclama Lydia.    - Cred ca este ruda cu dumneavoastra, lady Walden, i se adresa Churchill.    - Da, recunoscu Lydia, parand stanjenita, dintr-un motiv pe care Walden nu-l putea ghici cu niciun chip. Este fiul surorii mele celei mai mari, cu alte cuvinte... varul meu?    - Nepotul, o ajuta Walden.    - Nu stiam ca a devenit amiral, adauga Lydia. Probabil ca a fost avansat de curand.”

Cum ar fi fost daca ar fi vorbit? Cum ar fi fost daca ar fi reusit sa dea glas celor mai negre temeri pe care le avusese? Cum ar fi fost daca ar fi anulat conferinta? Cum ar fi fost daca ar fi cerut masuri mai aspre de securitate? Prea multe intrebari care-l macinau. Un glont pentru Julieta continua povestea personajelor din Julieta avea un pistol. O poveste complicata si tragica, cu iubiri si tradari, o poveste cu medici si agenti secreti. Greu de spus in ce proportii volumul e un roman despre medici, o istorie de amor sau un thriller cu aroma de spionaj international si nici nu conteaza. Tony Mott ne arunca intr-o lume a cercetarii medicale de avangarda, lume despre care nu stim prea multe. Dar e o lume care ne plimba de la Bucuresti la Tel Aviv, in Irlanda si in Polonia, o lume care ne prinde si nu ne mai da drumul pana la sfarsit, cand, nemultumiti ca s-a terminat, vom astepta urmatorul volum al seriei. Fragment din cartea "Un glont pentru Julieta" de Tony Mott: "Ana a asteptat ca aplauzele sa se opreasca si s-a dat apoi un pas in lateral, pentru a urmari si ea proiectia cu porcul Ghita, primul subiect viu pe care se facuse experimentul. Moses nu aprobase sa prezinte cazul. Chiar daca era o demonstratie foarte clara a abilitatilor de modificare a celulelor stem si faptul ca, indiferent de natura speciei, se poate actiona similar, considerase ca era doar un fel de aroganta din partea lor. Dar Ana fusese de neoprit. David o sustinuse si el nu a mai avut ce face. S-a creat rumoare in sala.  Au vazut operatia filmata si apoi pe Ghita al carui cord revenise in parametrii normali. Era foarte lesne de acceptat ca acelasi lucru va fi posibil curand si pe oameni. David ii spusese doar cu o zi inainte despre experimentul lor pe om. Gasisera printre pacientii fara mijloace materiale pe care ii primeau un individ care statea pe strazi si caruia ii aplica sera aceeasi procedura. Sigur ca nu au putut nici macar sa mentioneze asa ceva, joaca de-a Creatorul era interzisa. Nu aveau cum sa vorbeasca despre asta, pentru ca inca urma sa mai dureze sa obtina aprobare de a face experimente pe oameni. "

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala – ca venea de departe, tocmai din Africa – s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un mosuroi de pamant, mai sus, ca sa nu i-l inece ploile; pe urma, sapte zile de-a randul a ouat cate un ou, in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea, doar ca ea in loc sa stea in cotet, sta afara in grau; si ploua, ploua de varsa si ea nu se misca, ca nu cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. Dupa trei saptamani i-au iesit niste pui draguti, nu goi ca puii de vrabie, imbracati cu puf galben ca puii de gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de matase, si au inceput sa umble prin grau dupa mancare. - I. Al. Bratescu-Voinesti - Puiul

…Un lant nesfarsit de „daca”, ce se termina cu o singura propozitie: „Daca nu veneai Tu, Doamne…” Nepatrunse sunt caile Tale! Nepatrunse sunt caile Tale! Lida si-a aruncat privirea pe fereastra. O briza usoara rascolea apa albastra. Soarele revarsat peste mare juca in linii mici, care se pierdeau in adancurile orizontului. Mergea cu privirea pe cararea aurie care se ingusta de-a lungul apei, pana ce se stingea biruitoare in frumusetea cerurilor. Oricum ar fi fost marea, linistita sau cu valuri, soarele se sfarsea mereu in nemarginirea cerului. „Ca drumurile lui Dumnezeu”, a soptit si a lacrimat… Caci drumurile lui Dumnezeu, fie ca merg spre linistea din Emaus, fie ca urca spre chinurile Golgotei, se termina intotdeauna si neindoielnic in Rai. Fragment din cartea "Daca nu veneai Tu..." de Maria Pastourmadzis "- Va multumesc, a zis Lida cu emotie si obrajii i s-au imbujorat. Dar stiti ca eu, a continuat obosita, cant doar ca amatoare, nimic mai mult. Cum ma voi intrece cu alti copii care au studiat la cele mai mari Conservatoare din Europa? Directorul a privit-o cu un zambet ingaduitor. - Tu esti eleva lui Apostolos Glinos, Lida, unul dintre cei mai buni dascali de muzica din intreaga Grecie. - Il cunoasteti? a intrebat surprinsa fata. - Fireste! Am fost prieteni si colegi la scoala de muzica din Volos. - Domnul Glinos a predat la scoala? - Da, inainte de a-si pierde fiica, a zis incet domnul Ignatiadis si a oftat. Lida si-a plecat mahnita capul si ochii i s-au intristat. - Cum s-a intamplat asta? a intrebat cu ingrijorare si suparare in glas. Stia de nenorocirea care-l lovise pe iubitul ei dascal, de crucea insuportabila pe care o purta. Tristetea lasase riduri pe chipul lui prea devreme imbatranit, insa nimeni, si mai ales ea, nu indraznea sa scormoneasca rana dureroasa si adanca. - Asimenia a suferit de leucemie si a plecat din lumea aceasta la varsta de numai saisprezece ani, a zis directorul si iarasi a oftat. Era singurul lui copil, dar Apostolos a infruntat aceasta intamplare cu credinta si rabdare nadajduitoare. Numai ca dupa aceea a cautat tacerea. A vrut sa se retraga din valtoarea scolii, a copiilor, a cursurilor, doar sa cante, pentru ca sufletul lui indurerat sa-si gaseasca odihna. A parasit scoala si s-a retras pentru putin timp aici, in provincie. - Atunci l-am cunoscut eu, l-a intrerupt dintr-odata Lida. - Probabil. Si ai devenit unica lui eleva. Nimanui altcuiva nu-i preda muzica, chiar daca i-ar cere-o. - Si de ce a facut o exceptie doar cu mine? a intrebat incet fata."

Populat de figuri feminine puternice si memorabile, Bastarda Istanbulului este un roman fascinant in care se impletesc libertatea si opresiunea, realul si fantasticul, memoria si uitarea. Lumea orientala, cu exotismul si traditionalismul ei, si cea occidentala, marcata de pragmatism si de independenta, se intilnesc pe neasteptate din dorinta nestavilita a doua tinere fermecatoare si nonconformiste – Asya si Armanoush – de a risipi misterul ce le invaluie radacinile familiale si de a-si descoperi propria identitate. Bastarda Istanbulului nu este insa cartea unei singure povesti. In cuprinsul sau, scriitoarea tese firele unui sir nesfirsit de istorii care se ramifica, se pierd o clipa in negura trecutului, ies din nou la suprafata, se intersecteaza, se unesc. In cel de-al doilea roman al sau scris in limba engleza, prozatoarea turca Elif Shafak abordeaza problema identitatii nationale intr-un stil devenit inconfundabil. Ea face din tabuurile politice o componenta esentiala a unui roman profund si captivant despre modul in care vietile omenesti sint modelate de legaturile de familie, apartenenta culturala si jocul intimplarii. - Publishers Weekly O poveste complexa, ironica, dramatica si indrazneata, care poate fi citita in acelasi timp ca o reflectie despre puterea tamaduitoare a compasiunii, ca un stralucit roman de idei, ca o poezie de dragoste inchinata Istanbulului si ca o satira senzuala si provocatoare. - Booklist Elif Shafak isi construieste romanul intr-un mod ce aminteste de povestitorii traditionali: intrerupe firul actiunii, revine asupra unor detalii, miscindu-se in voie de la ororile trecutului la patologia prezentului prin intermediul experientei a patru generatii. Iar cititorul realizeaza treptat ca datoria de a-si asuma propria istorie, cu partea sa de greseala si de vina, este valabila nu doar pentru popoare, ci si pentru fiecare om. - The Washington Post Book World Fragment din romanul "Bastarda Istanbulului" de Elif Shafak: "In ceea ce privea personalitatea, avea acelasi scepticism, aceeasi razvratire, aceeasi amaraciune pe care le afisase si ea cand era de varsta Asyei. Inainte sa-si dea seama, ii trecuse cu eleganta rolul de oaie neagra a familiei Kazanci fiicei ei. Din fericire, Asya nu parea inca obosita de lume sau apasata de neliniste, fiind prea tanara pentru toate astea. Insa tentatia de a rade de pe fata pamantului edificiul propriei existente era acolo, lucind mocnit in adancul ochilor ei, dulcea ispita a autodistrugerii de care sufereau doar oamenii sofisticati sau gravi. In ceea ce privea infatisarea, totusi, matusa Zeliha isi putea da seama clar ca Asya abia daca semana cu ea. Nu era si probabil ca nu avea sa fie niciodata o femeie frumoasa. Nu ca ar fi fost ceva in neregula cu trupul sau chipul ei. De fapt, luata separat, fiecare parte a ei avea forma potrivita: avea inaltimea si greutatea potrivite, parul negru carliontat potrivit, barbia potrivita... dar cand erau puse laolalta, era ceva defectuos in toata combinatia. Nu era nici urata, chiar deloc. Avea mai degraba o frumusete mediocra, una la care iti face placere sa te uiti, dar care nu ramane in mintea nimanui. Chipul ei era atat de comun, incat multi dintre cei care o vedeau pentru prima oara aveau impresia ca o mai vazusera inainte. Era extrem de comuna. Mai curand decat „frumoasa", „draguta" ar fi cel mai magulitor compliment pe care il putea primi in faza aceea, ceea ce era perfect in regula, numai ca acum trecea printr-o faza dureroasa a existentei in care dragalasenia era ultimul lucru cu care isi dorea sa fie asociata. Peste douazeci de ani va ajunge sa-si priveasca trupul intr-un mod cu totul diferit. Asya era una dintre acele femei care, desi nu sunt frumoase in adolescenta sau atragatoare in tinerete, pot totusi sa arate destul de bine la maturitate, daca rezista pana atunci."

Intr-un autobuz plin de muncitori navetisti, un tinar observa zi de zi o fata blonda si tacuta care pare sa traiasca intr-o lume numai a ei. Fata il priveste la rindul sau si intre ei se naste o legatura stranie, care se transforma intr-o poveste de dragoste, incununata de casatorie si de doi copii. De la un moment dat insa ceva se rupe. El nu intelege tacerile si raceala sotiei, ea simte ca nu mai este dorita si simpla lui prezenta o agaseaza. Isi gasesc insa un punct comun, pe Daria, prietena care incearca sa-i inteleaga si sa-i ajute. Luminoasa si libera, Daria devine elementul indispensabil pentru supravietuirea relatiei lor. Si totul merge perfect pina cind Daria se imbolnaveste si dispare brusc, iar cei doi ramin din nou singuri.

Al treilea volum din seria After Tessa stie ca Hardin o iubeste si ca e in stare sa faca orice sa o protejeze. Dar intre a iubi pe cineva si a fi in stare sa-l pastrezi in viata ta e o mare diferenta. Insa acest cerc vicios de gelozie, crize de furie si iertare este istovitor. Tessa n-a mai avut sentimente atat de intense pentru nimeni, nimeni n-a mai sarutat-o atat de patimas... insa pasiunea care ii leaga pe amandoi merita toata suferinta? Dragostea era de ajuns sa-i tina impreuna. Dar daca Tessa isi va asculta acum inima, acesta va insemna oare... sfarsitul? Paramount Pictures a cumparat drepturile de ecranizare a romanului After.  Din seria After fac parte: • Volumul 1:  Dupa ce ne-am intalnit • Volumul 2: Dupa ce ne-am certat • Volumul 3: Dupa ce ne-am indragostit • Volumul 4: Dupa ce am gasit fericirea • Volumul 5: Inainte de noi     De aceeasi autoare, la Editura Trei au mai aparut volumele: •  Nimic mai mult •  Nimic mai putin •  Cele mai stralucitoare stele •  Surorile Spring Fragment:   “Hardin    - Oh, Doamne-Dumnezeule... sopteste Lillian. Uit o clipa de cearta pe care am avut-o mai devreme cu Tessa ridic privirea sa vad de ce se mira. Tessa. Intr-o rochie... in rochia aia nenorocita in care mi-o si imaginam. Si care ii face sanii sa para si mai mari... la naiba. Clipesc rapid din ochi, incercand sa ma adun inainte ca ea sa ajunga la masa. Pentru un moment mi se pare ca am halucinatii; arata si mai sexy decat mi-o inchipuiam. Fiecare tip pe langa care trece isi intoarce privirea dupa ea; unul chiar isi darama paharul pe masa. Ma prind de marginea mesei, asteptand ca ticalosul sa i se adreseze. Daca se intampla asta, sa fiu al naibii daca nu... - Asta e Tessa? Doamne, Dumnezeule! Lillian pur si simplu se sufoca. - Nu te mai holba la ea, o avertizez eu, iar ea izbucneste in ras. Barbatul care si-a varsat din greseala bautura se indeparteaza de sotia sa in timp ce o urmareste pe fata mea din priviri.  Calmeaza-te, spune Lillian, atingandu-mi usor mainile.  Articulatiile mele pline de cicatrice s-au facut albe de la cat am strans de masa. Landon o trage pe Tessa mai aproape de el si cat mai departe de ticalosul ala insurat; ea ii zambeste, iar el o trage si mai aproape in mers. Ce mama dracului a fost asta? Tessa sta in spatele lui Landon cat timp parintii lui Lillian si Karen cu Ken indeplinesc ritualul de rahat sunt-atat-de-finut-ca-ti-strang-mana-desi-m-am-intalnit-cu-tine-aseara. Inainte de a-mi da seama, Tessa o vede pe Lillian, apoi face ochii mari si si-i lasa in jos. E geloasa. Bravo. Chiar speram sa fie.”

Cea mai mare colectie de literatura bilingva utila copiilor (si nu numai) care vor sa invete o limba straina prin lectura unor povesti, basme si povestiri celebre. O colectie frumos ilustrata si accesibila - un companion de nepretuit la scoala pentru lecturile suplimentare, in timpul liber si in vacantele scolare. Cu aceasta colectie incepe adevarata cultura a copiilor, de care nu se vor desparti toata viata! Ilustratii color de Silvia Mitrea si Done Stan. Traducere din limba engleza de Laura Poanta, Cristina Miron, Raphael Carlig, Gabriela Gherman-Ghiubuldan. Fragment: "  Taming the Bicycle     Mark Twain     I thought the matter over, and concluded I could do it. So I went down and bought a barrel of Pond's Extract and a bicycle. The Expert came home with me to instruct me. We chose the back yard, for the sake of privacy, and went to work. Mine was not a full-grown bicycle, but only a colt - a fifty-inch, with the pedals shortened up to forty-eight and skittish, like any other colt. The Expert explained the thing's points briefly, then he got on its back and rode around a little, to show me how easy it was to do. He said that the dismounting was perhaps the hardest thing to learn, and so we would leave that to the last. But he was in error there. He found, to his surprise and joy, that all that he needed to do was to get me on to the machine and stand out of the way; I could get off, myself. Although I was wholly inexperienced, I dismounted in the best time on record. He was on that side, shoving up the machine; we all came down with a crash, he at the bottom, I next, and the machine on top.     We examined the machine, but it was not in the least injured. This was hardly believable. Yet the Expert assured me that it was true; in fact, the examination proved it.     I was partly to realize, then, how admirably these things are constructed. We applied some Pond's Extract, and resumed. The Expert got on the other side to shove up this time, but I dismounted on that side; so the result was as before. The machine was not hurt. We oiled ourselves up again, and resumed. This time the Expert took up a sheltered position behind, but somehow or other we landed on him again.    Cum sa imblanzesti o bicicleta    Mark Twain     Am rasucit problema pe toate fetele si am ajuns la concluzia ca-i pot da de capat. Asa ca am cumparat o bicicleta si un bidon de ulei. Expertul s-a prezentat la mine acasa si ne-am pus pe treaba. Am ales curtea din spate, pentru mai multa. discretie.     Nu era o bicicleta matura, ci doar un mânz de 50 de inchi, cu pedale mai scurte si vioaie ca orice mânz. Expertul mi-a explicat pe scurt fazele, apoi s-a cocotat pe ea si a facut o tura ca sa-mi demonstreze cât de simplu e. Mi-a atras atentia ca lucrul cel mai greu de invatat e coborâtul, asa ca o sa-l lasam la urma. Trebuie sa va spun ca se inselase amarnic. A aflat curând, spre marea lui bucurie si surpriza, ca tot ce avea el de facut era sa ma urce pe bicicleta si sa se dea un pas inapoi. Coboram singur, fara niciun ajutor. Desi lipsit total de experienta, un biet incepator, am fost jos intr-un timp-record. El era acolo, tinând de masinarie; ne-am prabusit huruitor, el jos de tot, eu deasupra lui si, in vârful gramezii, bicicleta.     Am cercetat-o cu atentie, dar n-avea nici cea mai mica zgârietura. Greu de crezut, desi expertul m-a asigurat ca asta-i adevarul. De altfel, era evident.     A fost momentul sa constat cât de solid sunt fabricate chestiile astea. Am uns-o si am reluat antrenamentul. Expertul s-a refugiat de partea cealalta, dar fara folos, ca tot de partea lui am coborât; asa ca deznodamântul a fost ca mai sus. Bicicleta era nevatamata. Am uns, am reluat. De data aceasta, expertul a recurs la o pozitie mai sigura, in spatele bicicletei, dar, cum-necum, tot deasupra lui am aterizat amândoi, bicicleta si cu mine. "

Unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, autorul capodoperelor Crima si pedeapsa, Fratii Karamazov, Idiotul sau Demonii, carti traduse in toate limbile, cu numeroase adaptari teatrale si ecranizari celebre. Cunoscut si ca „primul roman social” din literatura rusa, Oameni sarmani este o satira a epocii, moravurilor si chiar a literaturii timpului in care a fost creat. In centrul povestii se afla inocentul si tristul sentiment de afectiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, si verisoara sa indepartata, tinara orfana Varvara Dobroselova. Cei doi traiesc in saracie lucie si se lupta sa supravietuiasca de la o zi la alta, cu speranta unei minuni improbabile. Schimbul lor de scrisori dezvaluie, pas cu pas, o intreaga lume, cu framintarile ei, prinsa in lupta pentru supravietuire. Tema gogoliana a omului marunt, a slujbasului umil, e revalorizata constient de Dostoievski, facind din Makar Devuskin unul dintre personajele memorabile ale literaturii universale. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Virsta recomandata: 14+ Traducere din limba engleza si note de Victor Ghica Roman ecranizat in 2008, intr-o productie cu Dakota Fanning, Alicia Keys si Paul Bettany in rolurile principale, in regia Ginei Prince-Bythewood. Povestea unei tinere orfane care descopera ca dragostea poate fi gasita in cele mai neasteptate locuri. - The Washington Post Lily Owens are paisprezece ani si o singura prietena de cind mama ei nu mai e: o servitoare de culoare doldora de idei trasnite, Rosaleen. Sa fii afro-american in Carolina de Sud a anilor 1960 nu-i deloc usor, asa ca, in ziua in care Rosaleen nu mai poate rabda si ii insulta pe citiva rasisti inversunati din tinut, Lily se hotaraste: au sa fuga amindoua in oraselul Tiburon, unde s-ar putea sa existe ceva care sa lamureasca disparitia misterioasa a mamei. Gasesc adapost in casa unui trio excentric: trei surori afro-americane care cresc albine si se inchina la Madona Neagra. De acum, calatoria lui Lily poate sa inceapa. O carte fantastica, cu aura unui roman detectivistic si impregnata de magia povestilor cu fantome ale lui Joanne Harris. - The Telegraph Capitolele danseaza pe marginea realismului magic si amesteca fabulosul cu realitatea, dind nastere unei calatorii minunate. - Richmond Times Dispatch O saga plina de caldura despre o tinara aflata in cautarea adevarului. - Publishers Weekly Fragment din cartea "Viata secreta a albinelor" de Sue Monk Kidd: "Lumina se revarsa printr-o spartura in norii tiviti cu rosu; am luat-o catre rasarit pe o carare care pornea din spatele magaziei si se pierdea printre copaci. Am trecut pe langa un carucior de copil plin cu unelte de gradinarit. M-am odihnit putin langa un strat de rosii, legate de araci cu bucati de furtun. Printre rosii, cresteau carciumarese si gladiole purpurii, incovoiate catre pamant.  Se vedea ca le placeau pasarile celor trei surori. Am descoperit un mic bazin de beton, cu apa cristalina, inconjurat de gramezi peste gramezi de mancare pentru pasari - tartacute uscate si conuri de pin unse din belsug cu unt de arahide.  La marginea padurii, am dat peste un zid de piatra care abia daca imi ajungea pana la genunchi, dar care se intindea pe aproape cincizeci de metri. Era putin curbat si, la un moment dat, se oprea brusc. Nu parea sa aiba vreun rost. Apoi am vazut bucatelele de hartie impaturita, varate printre pietre. Am inconjurat zidul si era la fel peste tot - sute de bucatele de hartie.  Am luat una si am deschis-o, dar scrisul devenise de necitit din pricina ploii. Am luat alta. „Birmingham, 15 septembrie, patru ingerasi morti:` Am impaturit-o si am pus-o la loc, simtindu-ma de parca as fi facut ceva rau."

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Acest roman semiautobiografic despre esec s-a bucurat de un succes comercial care i-a permis lui Mann sa traiasca fara grija zilei de maine, dedicandu-si toate energia scrisului, fara sa se preocupe de afacerea familiei. Pana la un punct, Casa Buddenbrook pregateste scena pentru capodoperele de mai tarziu ale lui Mann, cum ar fi Muntele vrajit, Moarte la Venetia si Doctor Faustus. In fiecare dintre aceste opere, Mann isi dezvaluie obsesia pentru boala si declin fizic, care adesea pot coexista alaturi de un ferment creator si de transfigurarea personala. Si oare nu sunt aceste evocari ale organismului uman, aflat intr-un fel de straniu si abil declin, variante ale deteriorarii familiale pe care o ilustreaza cu atata intensitate in Casa Buddenbrook? In acest roman de debut, nu doar ca avem in fata ochilor decaderea, prezentata in termeni vii, emotionanti, dar si observam, mai clar decat in oricare dintre operele lui Thomas Mann cat de mult face parte din mostenirea personala combinatia de succes si esec. - Great Books Guide Fragment din volumul "Casa Buddenbrook" de Thomas Mann:   "Vara, uneori inca din luna mai, dar cel mai tarziu in iunie, Tony Buddenbrook se muta, cu inima saltand de bucurie, la bunici, dincolo de poarta orasului. Se traia bine acolo, in aer liber, in vila luxoasa, cu dependinte vaste, cu incaperi pentru slugi, cu fel de fel de acareturi si cu uriasa gradina de pomi, de legume si de flori, ce cobora in panta pana la Trave. Krogerii traiau pe picior mare si cu toate ca exista o deosebire intre aceasta bogatie care iti lua ochii si solida, desi cam greoaia bunastare din casa parinteasca, era vadit ca la bunici totul se prezenta cu doua grade mai stralucit decat acasa; si tanara domnisoara Buddenbrook era impresionata de acest fapt. Aici nu trebuia sa se gandeasca niciodata la treburile casei, si cu atat mai putin la bucatarie, in timp ce in Mengstrasse, chiar daca bunicul ca si mama nu prea tineau la asa ceva, tatal ei si bunica o imboldeau destul de des sa scuture praful, dandu-i drept pilda pe ascultatoarea, blanda si harnica verisoara Thilda. Inclinarile boieresti ale familiei maica-sii se trezeau in mica domnisoara atunci cand, leganandu-se in fotoliu, dadea porunci cameristei sau feciorului... Doua slujnice si un vizitiu completau personalul de serviciul al batranilor soti. Orice s-ar spune, e placut sa te trezesti dimineata intr-o odaie mare, imbracata in tapete luminoase, si cu intaia miscare a mainii sa atingi o plapuma de atlaz greu. Si nu e putin lucru nici micul dejun in odaia ce da spre terasa. Prin usa cu geamuri larg deschise, din gradina, boarea diminetii navaleste valuri-valuri si in loc de cafea sau de ceai ti se aduce o ceasca de ciocolata, da, in fiecare zi ciocolata, cu o felie groasa de cozonac proaspat, ca la aniversari. In afara de duminici, Tony trebuia, fireste, sa ia singura micul dejun, deoarece bunicii nu obisnuiau sa coboare decat tarziu, dupa ora plecarii ei la scoala. Dupa ce manca bucata de cozonac si-si bea ciocolata, fetita isi lua ghiozdanul, cobora cu pasi saltareti scarile terasei si strabatea gradina bine intretinuta din fata casei. Era draguta foc mica Tony Buddenbrook. De sub palaria de paie, parul ei bogat, a carui culoare balaie se mai inchisese cu anii, se revarsa in bucle naturale, iar buza superioara putin iesita in afara dadea mutrisoarei vioaie, luminata de doi ochi veseli, albastri-cenusii, un aer strengaresc pe care il avea de altfel intreaga ei faptura mica si gratioasa. Piciorusele subtiri, imbracate in ciorapi albi ca zapada, calcau in pas leganat, cu o mladioasa siguranta. Multi dintre trecatori o cunosteau pe fetita consulului Buddenbrook si o salutau, cand iesea pe poarta gradinii in aleea cu castani.”

Romanul de dragoste Adam si Eva, scris de Liviu Rebreanu in anul 1925, are ca tema principala credinta in reincarnare. Toma Novac, trece prin sapte vieti (pastor in India, guvernator in Egipt, scrib in Babilon, cavaler roman in Roma, calugar in Germania medievala, medic in Franta revolutiei franceze, profesor universitar la Bucuresti) in care se indragosteste de sapte femei diferite: Navamalika, Isit, Hamma, Servilla, Maria, Yvonne si Ileana.

Cu douazeci de ani in urma, sapte studenti din familii instarite au devenit prieteni la o scoala privata, Potter’s Field. Insa ulterior au inceput sa moara unul cate unul in cel mai violent mod imaginabil. Detectivul Max Wolfe a fost transferat de curand la Londra, in cadrul Diviziei Omucideri a sectiei de politie West End Central, strada Savile Row 27 din zona centrala Myfair. Curand, el incepe sa cutreiere strazi intunecate, sa navigheze pe internet si chiar sa strabata coridoarele puterii in gasirea criminalului in serie. Un obsedat de social-media care s-a autointitulat Bob Macelarul. Pe masura ce cadavrele se inmultesc, Max isi da seama ca Bob a ajuns prea aproape de cei pe care-i iubeste. Si astfel detectivul lupta nu numai pentru justitie, ci si pentru propria viata... Fragment: " Picioarele imi erau sleite de puteri. Intrasem abia de un minut in a treia runda, dar deja fram slabit de epuizare, nesigur pe picioare si respiram pe tura incovoindu-ma peste corzile ringului de box, cu coatele lipite protector de partea inferioara a cutiei toracice. imi rklicam obosit bratele pentru a-mi proteja capul, in vreme ce manusile Lonsdale de 400 de grame, din piele neagra, lipite de fata mea erau alunecoase din pricina transpiratiei. Loviturile continuau. Erau date de un om scund, cu prul lung si argintiu iesind de sub casca protectoare vcche, produsa de cunoscuta firma de echipament sportiv Everlast. A zambit larg vazandu-mi epuizarea, dand la Iveala rautatea si o proteza albastra. Aplecat in spatele gar-zii lui stranse si inalte, fara sa riste nimic, barbatul cu par lung si argintiu s-a repezit sa-mi dea loviturile decisive. Cu fata adanc ingropata in manusi, i-am simtit pumnii lovindu-mi trupul cu o viteza orbitoare. Barbatul cel scund era si slab, si musculos. Lovea foarte tare. in coastele din stanga, in coastele din dreapta. Mi-am coborat si mai mult ioatele, dar tot simteam usturimea loviturilor ca de bici. Ne aflam fata in fata. Avand l,83 metri, eram mult mai inalt decat adversarul meu — Fred il chema dar probabil ca primul lucru pe care l-am invatat pe ringurile de box a fost ca viteza este mai importanta decat puterea. Cu cat esti mai masiv la trup, cu atat ai o suprafata mai mare care poate fi lovita. Un croseu de stanga a trecut de apararea mea ane mica si m-a facut sa icnesc cand coastele de jos mi-au fost lovite. Mi-am lasat coatele si mai jos, nedorindu-mi deloc inca unul, insa, in clipa in care mi-am coborat manusile cu cativa centimetri, Fred m-a pocnit in capul prost aparat. „Sus-jos", am chibzuit eu blestemandu-ma ca facusern acea greseala elementara, aceea de a nu-mi apara o zond neprotejata in vreme ce alta era atacata. M-am lasat moale in corzile ringului, dorindu-mi ca picioarele sa-mi functi oneze si incercand sa ajung din nou la verticala. Deodata, un croseu de stanga m-a izbit in partea dreapta a castii, apoi un croseu de dreapta m-a lovit putere in stanga, facandu-mi urechile sa tiuie in ciuda pie lii groase a castii. Probabil ca mi-am ridicat instinctiv manusile foarte putin pentru a-mi proteja capul, fiindca Fred mi-a tras un puternic croseu de stanga in coastele din dreapta jos. Si el se molesise. Sa lovesti non-stop pe cineva te obo seste. Loviturile lui combinate erau mai lente, insa dupa o lovitura in corp iti revii cel mai greu. si eu imi simteam picioarele cedand in timp ce totul imi spunea sa ma prabu sesc. insa nu m-am prabusit. Am ramas in picioare, susti nut doar de corzile din spatele meu si de vointa din mine. Fred a ranjit dezvaluind din nou acea veche proteza albastra. L-am vazut ridicand cotul stang, pregatindu-sc pentru un croseu de stanga. Dar frumusetea boxului con-sta in echilibrul daca adversarul tau te poate lovi, si tu poti sa-l lovesti pe el."

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Muzician-poet, Bob Dylan este una dintre personalitatile artistice care au marcat evolutiile culturale din America anilor 1960–1970. Volumul Tarantula a fost scris de Bob Dylan la jumatatea anilor 1960 si publicat in 1971, cu o intarziere cauzata de accidentul de motocicleta suferit de autor in iunie 1966 si de dorinta sa, in cele din urma abandonata, de a opera modificari in manuscris. Tarantula este un exponat prototip intr-un posibil cabinet de curiozitati literare: singura opera de gen (dar ce gen?) a unui poet-muzician epocal, cunoscuta mai curand de initiati decat de multimile de fani, apreciata drept o capodopera de unii critici si contestata de altii. Mai experimentala, formal, decat marile sale cantece, impartaseste cu ele acelasi spirit de rebeliune bine temperata. Flux verbal semiautomat sau sarada, roman epistolar „cu cheie" sau farsa poetica sau amalgam din toate cele enumerate si enumerabile, cartea pune intr-o lumina aparte evolutia unuia dintre cei mai influenti pop heroes din ultima jumatate de secol. Asemenea lui Kerouac, Ginsberg, Burroughs, Gregory Corso, si poate mai mult decat ei, Bob Dylan a reprezentat in cantecele si-n scrierile lui (ce alcatuiesc un continuum fara fisura) criza de identitate a Americii de dupa razboi, cautarile artistice ale unei generatii obsedate de sentimentul unei schimbari iminente a lumii. «The times they are a-changing», avertiza el: roata se invarteste, ce-i azi dedesubt maine va fi deasupra, ce-i azi dispretuit maine va face gloria unei literaturi. Tot acest amalgam haotic de cultura inalta si cultura populara, de voci ce se-ntind de la nursery-rhymes la citate sofisticate formeaza marele colaj al Tarantulei. - Mircea Cartarescu Fragment din volum:   "Picat la cursul de propaganda    oameni stranii cu probleme la burta & fetele lor de pus in rama: zelda sobo — betty stramba & volcano bulanu — iata-le — dau o tura & au fost vazute plangand in capela — prietenu lor, care spune ca toata lumea plange-o gramada — e cel cu congresul & are la el pozele — il cheam Tapanga Red — cunoscut in L.A. drept Curatitorul — tuseste-o gramada — deci isi fac intrarea — e foarte devreme & intreaba de corcituri negre la bucata — jenny zice „de ce sa nu le rulam?" „sunt gabori!" zice baietelul care tocma s-a catarat pe un munte & care-a-nvatat s-adulmece la circ — jenny se retrage la flipper — vaporii se-ntetesc — zelda sobo cere a doua corcitura neagra — sa fie iute va rog — dintre barbati, unul ii bataie prin fata un ceas „e tarziu — zelduto — e tarziu" & fata zeldei da-n pojar & ea zice „sunt alergica" — se-aude ceva sunand & spune „hei, ia uite fata aia acolo primeste chiftele moca" — incercand sa-i capteze atentia lui jenny, unu dintre barbati intreaba „te supara ceva?” jenny raspunde „da — ce s-o fi-ntamplat cu Orval Faubus?" & barbatul schimba repede subiectul — cu ochiu umflat impinge una dintre corciturile iuti peste rochia bietei zelda — intreaba daca mai vrea alta acum — toata lumea se sparge de ras n-afara de cineva care vorbeste c-o fereastra & jenny, ocupata s-adune chiftele... barbatul care arata ca un mar al lui adam — cre ca-i al lui betty stramba — isi examineaza scaunul — volcano — ea-l infasoara-n national insider — toata lumea-l citeste — jenny inclina aparatul — barbatu-i mort — chiar atunci, ala de la congres ce face, scoate un luger care zice ca-l are de la un neamt din timpul razboiului ceea ce-i o minciuna sfruntata, & incepe sa traga-n reclamele la beef barbecue... la radio se-aude imnul, star spangled banner”

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Tertuliano Maximo Afonso, protagonistul romanului Omul duplicat, este profesor de istorie la liceu. E divortat, deseori deprimat si duce o viata de rutina. Urmind sfatul unui coleg de a incerca sa se distreze putin, intr-una din zile inchiriaza un film, care insa nu-i face nici o placere. Tirziu in noapte, se trezeste din somn cu sentimentul ca nu e singur in casa. Revine in sufragerie, unde lasase deschis videoplayerul cu filmul inauntru, si descopera figura unui actor care ii seamana perfect. Din acest moment, povestea se va transforma intr-un thriller, in care victima se afla in cautarea propriei identitati. Fragment din romanul "Omul duplicat" de Jose Saramago   „Din intamplare sau cu o intentie necunoscuta, cineva trebuie sa se fi dus sa-i spuna directorului scolii ca domnul profesor Tertuliano Maximo Afonso se afla in cancelarie, asteptand sa vina ora pranzului dupa toate aparentele, de vreme ce singura lui ocupatie, de cand intrase acolo, fusese aceea de a citi ziarele. Nu revedea teste, nu definitiva pregatirea unei lectii, nu facea insemnari, doar citea ziarele. Incepuse prin a scoate din servieta factura inchirierii celor treizeci si sase de casete video, o puse desfasurata pe masa si cauta in primul ziar pagina cu spectacole, sectiunea cinema. Avea sa faca apoi acelasi lucru cu alte doua ziare. Cu toate ca, asa cum stim, adeziunea sa la a saptea arta e de data recenta, iar ignoranta in privinta tuturor chestiunilor care tin de industria imaginii continua sa fie practic neschimbata, stia, socotea, isi imagina sau intuia ca filmele in premiera nu erau lansate imediat pe piata inregistrarilor video. Ca sa ajungi la aceasta concluzie, nu era necesar sa fii dotat cu o inteligenta deductiva prodigioasa sau sa dispui de miraculoase cai de acces la cunoastere, dincolo de rationament, n-a fost nevoie decat de o simpla si evidenta aplicare a celui mai banal bun-simt, sectiunea de piata, subsectiunea vanzari si inchirieri. Cauta cinematografele la care rulau filme in reluare si, unul cate unul, cu pixul in mana, confrunta titlurile filmelor care rulau la respectivele cinematografe cu cele care figurau pe factura, marcandu-le cu o cruciulita de fiecare data cand coincideau. Daca l-am fi intrebat pe Tertuliano Maximo Afonso din ce motiv o facea, daca avea de gand sa se duca la acele cinematografe ca sa vada filmele pe care le avea deja in posesie pe casete video, mai mult ca sigur ne-ar fi privit surprins, stupefiat, poate chiar ofensat de faptul ca il credem capabil de ceva atat de absurd, totusi nu ne-ar da o explicatie acceptabila, in afara de aceea care ridica ziduri in fata curiozitatii altora si care se exprima printr-un singur cuvant, Asa.”

    Pe fundalul unui Trieste aflat in plin carnaval, Svevo construieste, cu ironie si subtilitate, un roman despre slabiciune, inadecvare si anxietatile unei epoci.      Senilitate surprinde criza existentiala a lui Emilio Brentani, un tanar de 35 de ani, candva un scriitor promitator, acum functionar la o societate de asigurari. Pana sa o intalneasca pe Angiolina, Emilio ducea o viata anosta alaturi de sora lui, Amalia, o fata batrana stearsa si devotata. Angiolina Zarri este o tanara fermecatoare, dar saraca si promiscua, aflata in cautarea unei casatorii convenabile, care sa ii asigure un statut social mai inalt in cercurile afaceristilor din Trieste. Prietenii il avertizeaza pe Emilio cu privire la moravurile indoielnice ale fetei.     Macinat de gelozie si de neputinta de a-si aduce iubita pe „calea cea buna“, Emilio aluneca treptat in angoasa si alienare. Isi indeparteaza prietenii si isi neglijeaza sora, iar cand aceasta moare dupa un delir tulburator, Emilio este chinuit de remuscari si hotaraste sa renunte definitiv la Angiolina.     Ceea ce incepuse ca o comedie a iubirii oarbe se incheie dramatic. Concentrandu-se asupra experientelor (anti)eroului, Svevo surprinde anxietatea crescanda a lui Emilio, care asista, incapabil sa reactioneze si sa inteleaga, la dezintegrarea sinelui si la spulberarea propriilor iluzii de putere si de control. Narcisist, inadaptat si estet, animat de idealuri romantice, Emilio devine treptat reprezentarea parodica a omului modern, bantuit de iluzii, angoasat si inert, senil inca de tanar.        Fragment din roman:       „Seara, Emilio avea intalnire cu Angiolina la Campo Marzio. Peste zi planuise o seama de reprosuri. Dar ea veni ca sa fie cateva ore doar a lui; la ceasul acela, pe la Sant'Andrea nu trecea lume care sa-i fure ei atentia. De ce sa-si stirbeasca fericirea certandu-se? I se parea ca-l imita mai bine pe Balli iubind-o cu tandrete si bucurandu-se de dragostea ei, la care, de dimineata, intr-o clipa de nebunie, aproape ca renuntase. Din resentimentul dinainte ramase doar un neastampar care dadu si mai multa insufletire cuvintelor si intregii seri care, la inceput, fu cat se poate de tandra. Hotarara sa petreaca una dintre cele doua ore, cat puteau sta impreuna, plimbandu-se in afara orasului, iar cealalta, intorcandu-se. Propunerea o facuse el, pentru ca simtea nevoia sa se linisteasca mergand pe jos alaturi de ea. Facura aproape o ora pana la Arsenale, o ora de fericire perfecta, in noaptea luminoasa, in aerul limpede, racoros, de toamna timpurie.     Ea se aseza pe zidul scund de pe marginea soselei, iar el ramase in picioare dominand-o cu totul. Ii vedea capul, luminat intr-o parte de un felinar, proiectandu-se pe fundalul intunecat: Arsenale, intins pe tarm, mare cat un oras, mort la acea ora.     — Orasul muncii! rosti, mirat ca venise acolo pentru cateva clipe de giugiuleala.     Marea, inchisa de peninsula din fata, ascunsa de case, disparuse in noapte. Ramaneau numai casele risipite pe tarm ca pe o tabla de sah si, ceva mai incolo, un vapor in constructie. „Orasul muncii" parea si mai mare decat era. La stanga, felinarele pareau sa-l prelungeasca pana departe. Isi aminti ca felinarele acelea tineau de o alta uzina mare, de pe celalalt mal al vaii Muggia. Munca se continua si in partea aceea, asadar era firesc sa arate ca o prelungire a celei de aici."

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Romanul Strada Sardinelor a fost ecranizat in regia lui David S. Ward, cu Nick Nolte in rolul principal. John Steinbeck a primit Premiul Nobel pentru Literatura in anul 1962. Personajele din romanul Strada Sardinelor isi duc viata la periferia oraselului Monterey, printre pescariile de sardine. Doc, protagonistul povestii, este biolog marin, studiaza si aduna creaturi ale oceanului de pe toata coasta Californiei. Majoritatea acestora sint trimise la universitati, muzee si laboratoare de pe intreg continentul. Insa, dincolo de pasionanta sa activitate, Doc este un personaj excentric pentru cei din jurul sau: un individ maruntel cu o barba impresionanta si accese de furie oarba. Insa poate fi si cea mai charismatica si amabila fiinta din lume, genul de om care isi scoate palaria cind trece pe linga un ciine, iar ciinele ii raspunde cu un zimbet – si, de asemenea, un excelent asculta­tor, curios sa afle cite ceva despre oricine, astfel incit toata lumea care il cunoaste ii arata simpatie. Acesti oameni simpli si sinceri, stingaci si nepriceputi intr-ale vietii vor deveni, noua ani mai tirziu, protagonistii celebrului roman Joia dulce.   Fragment din roman:   „In ciuda naturii sale prietenoase si a numarului de prieteni, Doc era un barbat singuratic si diferit de ceilalti. Mack era probabil cel mai constient de acest lucru. Intr-un grup, Doc parea mereu singur. Cand erau aprinse luminile, trase draperiile si rasunau canturi gregoriene, Mack privea catre laborator de la „Palatul azil de noapte". Stia ca Doc era cu o fata, dar toata scena ii inspira un sentiment de insingurare cumplit. Chiar si in tandra apropiere de o fata, Mack il simtea pe Doc insingurat. Doc era o pasare de noapte. Luminile nu se stingeau toata noaptea in laborator, si totusi parea sa fie activ si in timpul zilei. Cat despre valurile grele de muzica, acestea se auzeau din laborator la orice ora din zi sau din noapte. Uneori, cand intunericul domnea peste tot, iar somnul parea sa fi venit in sfarsit, vocile cristaline ale copiilor din Corul Capelei Sixtine se revarsau dincolo de ferestrele laboratorului. Doc trebuia tina pasul in munca sa de colectare. Incerca sa prinda momentele cand mareea era favorabila de-a lungul coastei. Stancile si plajele constituiau stocul sau. Stia unde se gasea fiecare vietuitoare atunci cand avea nevoie de ea. Toate cate le vindea se insiruiau, ordonate, de-a lungul coastei: chitoni aici, caracatite dincolo, viermi tubulari intr-un loc, pansele-de-mare in altul. Stia unde sa le gaseasca, dar nu le putea colecta oricand poftea. Deoarece Natura isi tinea articolele sub cheie si le dadea drumul numai din cand in cand. Doc nu trebuia sa cunoasca numai mareele, ci si momentele cand un anumit reflux scotea la iveala ceea ce trebuia intr-un anumit loc. Cand se intampla un astfel de eveniment, isi impacheta instrumentele in portbagajul masinii - borcane, sticle, lamele si conservanti - si o pornea catre plaja sau reciful sau marginea stancoasa unde se gaseau animalele dorite.”

O comunitate devorata de lacomie, lasitate si frica. Un om persecutat de fantomele trecutului sau dureros. O tanara in cautarea fericirii. Intr-o saptamana plina de evenimente, fiecare dintre ei se va confrunta cu intrebari despre viata, moarte si putere si fiecare dintre ei va trebui sa-si aleaga propria cale. Vor alege binele, sau raul? Scena acestei lupte extraordinare este indepartatul sat Viscos. Soseste un strain, purtand cu el un rucsac in care se afla un caiet si unsprezece lingouri de aur. El vine aici pentru a afla raspunsul la o intrebare care il chinuie: oamenii, in esenta, sunt buni, sau rai? Intampinandu-l pe misteriosul strain, intreg satul devine complice la intriga lui sofisticata, care va marca pentru totdeauna vietile locuitorilor. In acest roman uluitor, Paulo Coelho prezinta lupta dintre lumina si intuneric din adancul fiecarui suflet si mesajul ei pentru viata noastra de zi cu zi: sa indraznim sa ne urmam visurile, sa avem curajul de a fi altfel si sa ne stapanim teama care ne impiedica sa traim cu adevarat. Diavolul si domnisoara Prym este o poveste incarcata de emotie, in care integritatea fiintei umane este supusa unui test cumplit.     Fragment din romanul "Diavolul si domnisoara Prym" de Paulo Coelho:     „Chantal era epuizata. Ardea de nerabdare ca toti sa plece devreme, dar strainul era deosebit de inspirat si nu mai termina de istorisit fel de fel de intamplari, pe care ceilalti le ascultau cu atentie si cu acel respect poltron — mai degraba supusenie — pe care taranii il manifesta fata de toti cei care vin din orase mari, socotindu-i mai culti, mai pregatiti, mai inteligenti, mai moderni.     „Niste prosti", isi zicea ea in gand. „Habar n-au cat sunt de importanti. Nu stiu ca ori de cate ori cineva, oriunde pe lumea asta, duce la gura o furculita, o face doar multumita unor oameni ca locuitorii din Viscos, care trudesc din zori pana noaptea tarziu, si ara pamantul cu sudoarea trupurilor lor ostenite, si ingrijesc de vite cu o rabdare inimaginabila. Sunt mai de trebuinta lumii decat toti cei care traiesc in marile orase, si totusi se comporta — si se simt — ca fiinte inferioare, complexate, inutile."     Strainul era insa dispus sa demonstreze ca cultura lui era mai valoroasa decat stradania fiecaruia dintre barbatii si femeile din bar. Arata catre o imagine de pe perete:     — Stiti ce e asta? Unul dintre cele mai faimoase tablouri din lume: ultima cina a lui Iisus cu ucenicii sai, pictat de Leonardo da Vinci.     — Nu poate fi chiar asa faimos — zise patroana hotelului. Costa foarte putin.     — E doar o reproducere; pictura originala se gaseste intr-o biserica foarte departe de-aici. Exista insa o legenda cu privire la acest tablou, nu stiu daca v-ar placea s-o auziti.    Toti dadura afirmativ din cap, iar Chantal se simti din nou rusinata ca era acolo, ascultandu-l pe un barbat care-si etala cunostintele inutile doar ca sa arate ca stie mai mult decat ceilalti.     — Cand a conceput aceasta scena, Leonardo da Vinci s-a izbit de o mare dificultate: trebuia sa picteze Binele — sub chipul lui Iisus — si Raul — sub chipul lui Iuda, prietenul care se hotaraste sa-l tradeze in timpul mesei. Si-a intrerupt lucrul la jumatate, pana cand avea sa gaseasca modelele ideale.     Intr-o zi, in timp ce asista la repetitia unui cor bisericesc, a vazut intr-unul din baieti imaginea desavarsita a lui Hristos. L-a invitat la el in atelier si i-a reprodus trasaturile in studii si schite.     Au trecut trei ani. Cina cea de Taina era aproape gata Da Vinci insa nu gasise modelul ideal pentru Iuda. Cardinalul care raspundea de biserica incepu sa-l preseze, cerandui sa ispraveasca numaidecat fresca.     Dupa mai multe zile irosite zadarnic, pictorul a intalnit un tanar imbatranit prematur, zdrentaros, beat, lungit in sant. Cu mare greutate, le ceru ajutoarelor sale sa-l duca pana la biserica, deoarece nu mai avea timp sa faca schite.     Cersetorul a fost carat pana acolo, fara sa-si dea seama ce se intampla cu el: ajutoarele il tineau in picioare, in timp ce Da Vinci copia trasaturile necredintei, ale pacatului, ale egoismului, atat de bine imprimate pe fata lui.     Cand pictorul a terminat, cersetorul, revenindu-si oarecum din betie — deschise ochii si vazu pictura din fata lui. Si zise, cu un amestec de groaza si tristete:     — Am mai vazut pictura asta!     — Cand? intreba un Da Vinci surprins.     — Acum trei ani, inainte de a fi pierdut tot ce-aveam. Pe vremea cand cantam in cor si duceam o viata plina de vise, iar artistul m-a convins sa pozez ca model pentru chipul lui Iisus.    Strainul facu o pauza lunga. Ochii lui il fixau pe preot, care isi sorbea berea, dar Chantal stia ca vorbele spuse de el ii erau adresate ei.     — Cu alte cuvinte, Binele si Raul au unul si acelasi chip; totul depinde de momentul in care unul sau altul ii taie calea oricarei fiinte umane.     Se ridica, isi ceru scuze, spunand ca era obosit, si se duse la el in camera. Toti platira ceea ce datorau si plecara agale, aruncand priviri catre reproducerea ieftina a celebrului tablou, fiecare intrebandu-se pe sine in ce perioada a vietii lor fusesera atinsi de un inger sau de un diavol. Fara ca nimeni sa adreseze vreo vorba celuilalt, toti ajunsera la concluzia ca asa ceva se intamplase in Viscos inainte ca Ahab sa fi pacificat regiunea; acum, oricare zi era la fel cu alta, si nimic mai mult.”

Catherine-Paris e o printesa adevarata. Stie doar din povestile bunicii ca tara ei se afla undeva departe, unde se vorbeste alta limba si unde sint tinuturi mlastinoase pe malul unui riu numit Prut, si ca stramosii ei sint nobili, iar rudele ei, capete incoronate. Catherine e o printesa adevarata care locuieste in orasul caruia ii poarta numele, pe o straduta de linga Matignon, cu bunica, bucatareasa si camerista. E o fetita cuminte, care ia lectii de latina si se plimba ore intregi prin Tuileries. Nimic mai strain de zvonul palatelor, de desavirsita eticheta a saloanelor si de obligatiile rangului nobiliar. Viata aceasta tihnita si limpede se intrerupe neasteptat: dintr-un automobil stralucitor coboara un print adevarat… Fragment din romanul "Catherine-Paris" de Martha Bibescu:   „La Palatul Auersburg de pe Gartnerstrasse, inainte de a fi prezentata imparatului, Catherine fu uimita de doua vorbe pe care le auzi despre el. Franz Josef e politicos, iar in vremea lui nu va izbucni razboiul. Care razboi? Si cum sa nu fie politicos? De politetea imperiala auzise in saloane, despre razboi afla de la doamnele Billochon, care ii aduceau, iata, vesti linistitoare din lumea subsolurilor si a mansardelor unde se adapostea pestrita slujitorime. Dar, dupa ce il vazu pe imparat, isi dadu seama ca o vorba a ei fusese gata-gata sa-i starneasca supararea cumnatei, ceea ce ar fi insemnat o raceala a intregii societati vieneze, pentru ca printesa Auersburg, din ratiuni de rudenie si de caracter, trecea drept arbitru pentru doua clanuri rivale: Olimpul si Verisorii. In timpul audientei de la arhiducesa Valerie, fiinta asa de palida incat era de mirare ca poate fi in acelasi timp atat de stanjenitoare dar si atat de stanjenita. Majestatea Sa Apostolica veni pe neasteptate sa le vorbeasca - o favoare neprevazuta, de fapt indelung cugetata. Aceasta rupere de eticheta dovedea interesul pe care seful casei de Habsburg si Lorena il arata noii contese Leopolska. Imparatul venea de la doamna Schratt. E adevarat, era politicos dar, de atata vreme de cand domnea, sfarsise prin a deveni comun. Atatia pravaliasi ai Vienei, indeosebi cizmari, atatia vizitii si camatari ii imitasera chipul, incat, la batranete, ajunsese sa semene el insusi cu toti purtatorii de favorite matasoase. La fel se intamplase la Paris cu Napoleon al III-lea, model suprem al sergentilor de strada, si cu Louis-Philippe, cu care semanau toti notarii. E simpatic sa ai in buzunar banuti cu propriul portret. Franz Josef, supravietuitor al tuturor nenorocirilor care ii lovisera pe rand familia, traise indeajuns sa semene cu toata lumea. La intrebarile care curgeau de peste tot dupa aceasta prima intalnire, Catherine raspunsese naucita: „Imparatul? Da, e fermecator, fermecator... parca e din provincie!"."

O aventura a comediei, un „romant” in care lantul confuziilor pare ca nu se mai termina.   In Rusia sovietica a anului 1927, Ippolit Matveevici Vorobianinov, un nobil decazut, in imprejurari nefericite, in ipostaza de functionar, afla de la soacra lui, chiar inainte ca aceasta sa-si dea duhul, ca bijuteriile familiei au fost ascunse, de teama bolsevicilor, in unul dintre cele douasprezece scaune ale sufrageriei. Dar scaunele sint confiscate de guvern dupa Revolutie si vindute bucata cu bucata. Intimplarea ii stirneste interesul marelui maestru al combinatiilor Ostap Bender, care, sesizind o sansa aproape indecenta de imbogatire, il convinge pe Vorobianinov sa plece amindoi in cautarea scaunelor. Drumurile ii poarta de la Moscova pina in Caucaz si au de-a face cu personaje dintre cele mai colorate, de la birocrati sovietici oportunisti la virstnicii supravietuitori ai vechii orinduiri, care mai de care mai egoist, corupt sau incompetent, oferind astfel cititorilor de azi prilejul de a cunoaste Rusia anilor ’20 si de a savura una dintre cele mai reusite satire scrise vreodata. Text reconstituit de A.I. Ilf Traducere din limba rusa de Tudor Musatescu Text revizuit, adaugit si note de Ana-Maria Brezuleanu

  „Incercand sa explic ideea de Lichter… tentativa de-a face incredibilul credibil, de a justifica pozitia cea mai dificila, de a crea un «sfant» din perspectiva unui necredincios, de a construi o psihologie si o logica profetica dintr-o perspectiva sceptica. Succesul unei astfel de intreprinderi se masoara dupa tentatia finala a autorului de a se converti la filozofia personajului, care-i apare necesara, inevitabila, de-un adevar incontestabil.“ (Matei CALINESCU)   „Matei Calinescu imagina, vizionar, un sistem social in care n-ar fi existat decat hoti si cersetori. Hotii ar fura de la cersetori, cersetorii ar cersi de la hoti si totul ar merge struna. De unde ai stiut, Matei, cum aveam sa ajungem in asa scurta vreme?“ (Mircea CARTARESCU)      Fragment din volum:       „Cu privire la diavol        „Ce este diavolul?", fusese intrebat odata Zacharias Lichter. „In primul rand — raspunsese el diavolul nu este; nici macar nu incearca sa fie, stiind ca nu va fi niciodata. Plecand de la Dostoievski, diavolul imi apare ca o incorporare simbolica a mediocritatii constiente de ea insasi, a ceea ce ar trebui sa se numeasca, poate, «complexul de mediocritate» — dand, fireste, psihologicului un sens ontologic. Diavolul ilustreaza imposibilitatea de a fi si constiinta acestei imposibilitati, sursa a mediocritatii in lume. Metaforic vorbind, diavolul se scalda in ape caldute si statute, stapanit de furia neputincioasa ca este pe veci exclus de la climatul extremelor; stapanit de furia ca nici macar nu poate suferi din aceasta pricina. Departe de gheata si flacara, diavolul creeaza si distruge — simultan — toate compensatiile precare, viseaza toate visurile timide si lamentabile, care insa, nici ele, nu se vor implini niciodata, fie si numai pentru ca el singur, visandu-le, isi bate joc de ele... Esecul existential il umple pe diavol de un resentiment fara margini, care sta la baza uriasei forte de proliferare a mediocritatii si a banalitatii. Ca sa se razbune de inexistenta sa, el a intemeiat marele si prosperul Imperiu al prostiei. E o naivitate sa consideri ca diavolul ar fi opusul lui Dumnezeu (Dumnezeu neputand sa aiba alt opus decat pe Sine), dupa cum e o naivitate sa crezi ca diavolul e «spiritul negatiei», caci el nu-i capabil nici sa afirme, nici sa nege nimic: tot ce poate sa faca este sa aplice; astfel incat ar fi mai justificat sa-l identificam cu «spiritul practic», calitate fundamentala a prostiei. Diavolului ii lipseste aptitudinea de a distinge intre adevarat si fals; el este, in schimb, in stare sa distinga cu o mare precizie intre posibil si imposibil.”

    Cand Adam Scott deschide misterioasa scrisoare lasata prin testament de tatal lui, nu stie ca va declansa un sir de evenimente care ameninta sa zguduie lumea libera din temelii. Este vanat de KGB si CIA. Trebuie lichidat inainte ca adevarul sa iasa la suprafata. Se vede abandonat de cei dragi. Realizand valoarea informatiilor pe care le detine, Adam este tot mai determinat sa le apere. Ceea ce pana arunci era doar o problema de viata si moarte devine o „chestiune de onoare".     "Actiunea este atat de coroziva incat ar coji si vopseaua de pe o nava spatiala." - THE NEW YORK TIMES Book Review     "Cartea lui Jeffrey Archer are valoarea unui film de Alfred Hitchcock." - Baltimore Sun  

O carte despre modul in care traumele din copilarie ajung sa ne domine si sa sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezinta realitatea multor familii de aici si de aiurea: amprenta lasata asupra viitorului unui copil de un parinte autoritar, violent si incapabil sa isi depaseasca neputintele. O istorie a metamorfozei unei personalitati abuzate de violenta si frica, o privire emotionanta asupra maternitatii inabusite de stereotipuri si a unei iubiri care putea sa fie perfecta, daca protagonistii sai ar fi trait prezentul (clipa). Un roman frumos si trist, dur si sensibil deopotriva, o marturie impresionanta despre parinti si copii si frica teribila care ii desparte uneori, sufocand iubirea, pacea interioara, bucuria vietii, tot ce e mai frumos in oameni. - Radu Gavan Pe Camelia o cunosc de foarte multa vreme si am fost uimita sa descopar in cartile sale o voce noua, necunoscuta mie. Matura si transanta in felul in care isi creeaza personajele, ea le iubeste apoi ca pe niste copii, cu toate defectele si durerile lor. Ema, David si Sofia sunt niste personaje tragice, intr-o istorie cutremuratoare in familiaritatea ei. Abuzul, fizic si emotional, suferit si perpetuat de personaje, este socant prin perspectiva intima din care e reflectat. Si daca e nevoie de un argument in plus pentru a citi Mastile fricii, iata-l: va va face sa va reevaluati relatia cu cei iubiti, cu teama de a nu descoperi un pic din bovarica Ema in voi insiva. - Ada Roseti Fragment din romanul "Mastile fricii" de Camelia Cavadia: "Dupa ce-am scapat de tata, n-am mai fost atat de disperati sa luam numai 10 la scoala. N-am mai fost vanatorii de note. Tata fusese un amarat de instalator care scotea flacari pe nari de fiecare data cand vedea vreun 9 patandu-ne onoarea in catalog. Ne snopea in bataie uneori si fara motiv, daramite cand ii ofeream vreunul. Invatam pe rupte si ne rugam de profesori sa nu ne tranteasca vreo nota mica. Cel mai mult ne temeam de sport, de desen, de materiile unde nu era neaparat nevoie de invatat, ci mai degraba de abilitati fizice sau artistice. Pentru colegi eram vanatorii de note, ahtiatii dupa 10. Niciunul nu banuia bataile pe care le mancam, pedepsele la care eram supusi daca luam vreo nota mai mica. Ne-nvatasem insa sa acceptam oprobriul colegilor, fara sa le purtam ranchiuna. N-aveau de unde sa stie ce-i cu noi. N-am sa uit niciodata bataia ingrozitoare pe care a incasat-o David cand a luat 9 in teza la matematica. Desi bataile erau la ordinea zilei, totusi aceea a fost atat de crunta, incat de fiecare data cand ma gandesc la David copil, imi revine-n minte imediat. De cum a vazut lucrarea, tata l-a impins cu putere in camera noastra, a copiilor, si i-a cerut sa se dezbrace la pielea goala. Pe masura ce David isi dadea hainele jos, tata le aranja cu precizia unui chirurg ce-si insira cu grija instrumentarul. Apoi l-a legat de calorifer si a inceput sa-l bata cu cureaua, tacticos, minute in sir, de parca ar fi avut toata viata la dispozitie pentru asta. Eu si sora-mea ne refugiaseram in bucatarie, cu mainile inclestate pe urechi, incercand sa estompam zgomotul tipetelor ce se-auzeau. Nimic insa nu le putea acoperi. "

Discover the ultimate manga experience with the Bungo Stray Dogs  Series! Having been kicked out of the orphanage, a despairing young man by the name of Atsushi Nakajima rescues a strange man from a suicide attempt - Osamu Dazai. Turns out that Dazai is part of a detective agency staffed by individuals whose supernatural powers take on a literary bent!

In loc sa culegem si sa publicam perlele loazelor, care amuza atitea cancelarii ale profesorilor, ar trebui sa scriem o antologie a profesorilor buni. Literatura nu duce lipsa de asemenea marturii: Voltaire aducindu-le un omagiu iezuitilor Tournemine si Poree, Rimbaud aratindu-si poemele profesorului Izambard, Camus scriindu-i scrisori filiale domnului Martin, preaiubitul lui invatator, Julien Green reamintindu-si cu afectiune de imaginea vie si plina de culoare a domnului Lesellier, profesorul lui de istorie, Simone Weil aducindu-i laude profesorului ei, Alain, care la rindul lui nu-l va uita niciodata pe Jules Lagneau, care i-a trezit apetitul pentru filozofie, J.-B. Pontalis celebrindu-l pe Sartre, care «transa» atit de mult fata de toti ceilalti profesori ai lui… Daca, pe linga portretul profesorilor celebri, aceasta antologie ar propune portretul neuitatului profesor pe care aproape cu totii l-am intilnit macar o data in timpul scolaritatii, poate ca am face putina lumina asupra calitatilor necesare practicarii acestei stranii meserii. - Daniel Pennac Fragment din romanul "Necazuri cu scoala" de Daniel Pennac: "Tuturor acelora care pun constituirea gastilor doar pe seama fenomenului periferiilor le spun: aveti dreptate, da, somajul, da, concentrarea exclusilor, da, regruparile etnice, da, tirania elementelor care pot marca, familia monoparentala., da, dezvoltarea unei economii paralele si diversele forme de trafic de toate soiurile, da, da, da... Dar sa ne ferim sa subestimam singurul lucru asupra caruia putem actiona personal si care dateaza din noaptea timpurilor pedagogice: solitudinea si rusinea elevului care nu intelege, pierdut intr-o lume in care toti ceilalti inteleg. Doar noi al putem scoate afara din aceasta temnita, fie ca suntem sau nu formati in vederea acestui scop. Profesorii care m-au salvat - si care au facut din mine un profesor - nu erau formati pentru acest scop. Nu s-au preocupat de originile infirmitatii mele scolare. Nu si-au pierdut vremea cautandui cauzele si nici dojenindu-ma. Erau niste adulti confruntati cu niste adolescenti in pericol. si-au spus ca era o urgenta. S-au aruncat cu capul inainte. Nu m-au prins. Au plonjat din nou, zi dupa zi, iarasi si iarasi... Pana la urma m-au scos de-acolo. Şi pe multi odata cu mine. Pur si simplu ne-au pescuit din nou. Le datoram viata. "

You have studied English for years, yet you still don't speak English well. You've tried many methods and you still make grammar mistakes, you still can't speak English fluently, and you still can't pronounce English words correctly. You can read English, but you feel too nervous or too shy to speak English.The good news is, this is very normal.You have simply used ineffective methods to learn to speak English.Ken has been in your situation before, but now he can speak English like a native, and he accomplished that in six months. In this book, Ken is going to teach you how to completely get rid of your accent and develop an American or British accent to speak English just like a native speaker, and he'll teach you how to accomplish that in just six months.In this book, you'll: *learn to speak like a native in six months or less*learn to do that on a busy schedule*learn to speak English without translating it first*learn grammar without memorizing grammar rules*learn to build a vocabulary that lasts*learn to pronounce English words like native American or native British*learn to speak English fluently, correctly, naturally, effectively, effortlessly*and more... to speak English like a native speaker.You have studied English for years, yet you still can't speak English well. The reason is simply: The methods you used were ineffective.Change your approach now. Learn from the success who has walked in your shoes before and is getting the result you want. Effortlessly follow the step-by-step instructions in the book to achieve the highest level of fluency to help you speak English like a native speaker.

A plecat din Paris sa se uite pe sine. Dragostea pe care o va intalni va schimba totul.  Povestea lui Diane incepe in mod brutal cu moartea sotului si a fetitei sale, eveniment care o arunca in cea mai cumplita depresie. Totul se opreste in loc, in afara de inima ei, care continua sa bata. Cu incapatanare. Dureros. Zadarnic. Cand cel mai bun prieten si asociat in mica afacere cu o cafenea literara la Paris, Felix, ii propune o calatorie ca inceput pentru o noua viata, Diane alege sa indeplineasca o mai veche dorinta a fostului ei sot si se refugiaza departe de lume, intr-o mica asezare din Irlanda. O intalnire neasteptata cu un barbat taciturn o face pe Diane sa vada din nou lumea cu incredere si cu forta regasita. Fragment din roman:   "Trebuia sa gasesc o metoda ca sa evit sa ma ud de fiecare data cand ieseam sa iau aer. Astazi, eram mai hotarata ca niciodata. Prima rezolutie, sa renunt la umbrela, absolut inutila, de vreme ce am stricat patru in patru zile. A doua rezolutie, sa nu mai am incredere in razele soarelui, care dispareau la fel de repede cum apareau. A treia si ultima rezolutie, sa ma pregatesc sa ies cand ploua, pentru ca, in timp ce imi puneam cizmele, trei pulovere, paltonul si o esarfa, aversa putea sa treaca si reduceam riscul de a ma uda. Aveam sa incerc atunci cand voi avea chef. Tehnica mea functiona. Asta mi-am spus in vreme ce ma asezam pentru prima oara pe nisip ca sa privesc marea. Intamplarea ma adusese in locul potrivit, parca eram singura pe lume. Am inchis ochii, leganata de vuietul valurilor care se spargeau la cativa metri de mine. Vantul imi biciuia pielea si ma facea sa lacrimez, plamanii mi se umpleau de oxigen iodat. Deodata am fost trantita pe spate. Am deschis ochii si l-am vazut pe Postman Pat care ma lingea pe fata. Abia am reusit sa ma ridic. Am incercat cu chiu, cu vai sa-mi scutur nisipul de pe haine, cand cainele a sters-o la auzul unui fluierat. Am ridicat capul. Edward era ceva mai departe. Trecuse cu siguranta pe langa mine, dar nu se oprise ca sa ma salute. Nu era posibil sa nu ma fi recunoscut. Si oricum, cand cainele tau sare pe cineva, minima politete te obliga sa vii sa-ti ceri scuze. Am luat-o pe drumul de intoarcere, foarte hotarata sa ma lupt. In josul potecii care ducea spre case, i-am vazut masina intorcandu-se spre. sat. N-o sa scape asa ieftin. Am urcat in masina. Trebuia sa-l gasesc pe acest mitocan si sa-i arat cu cine avea de-a face.”

   Trei crime macabre ii schimba planurile profesorului Baker de la Universitatea Princeton aflat la Sighisoara pentru o conferinta de istorie. Cea mai controversata figura a Europei de Est, Vlad Tepes, a finantat un proiect ambitios care avea sa schimbe fata intregii lumi. Proiectul: multiplicarea unui mesaj menit a fi descifrat doar de anumiti initiati. In 1455 codul este ascuns in prima lucrare tiparita vreodata: Biblia B42 cunoscuta si ca Biblia lui Gutenberg.     O adevarata odisee cuturala care imbina desavarsit momente de umor fin, episoade de suspans autentic, mesaje ascunse si coduri secrete minutios construite, cartea eveniment a anului captiveaza de la prima propozitie si ofera o experienta literara de neegalat.       Fragment din romanul "Biblia pierduta" de Igor Bergler:     “In timp ce Christa si Charles discutau despre semnificatia celor intamplate in ziua aceea, un spectator avizat ar fi putut vedea ca pe banca din parcul central un barbat, trecut bine de saizeci de ani, imbracat intr-un pardesiu demodat de mai bine de un sfert de veac, statea cuminte si ii privea peste parc, prin geam Omul avea o mapa maronie pe care si-o asezase pe genunchi ca un scolar cuminte care isi asteapta randul la tabla. Nu rabdarea ii lipsea individului misterios care incercase sa il abordeze pe profesor in seara anterioara. Trebuia neaparat sa reuseasca sa-i vorbeasca lui Charles si sa il gaseasca singur si dispus sa il aculte. Pana atunci fusese imposibil din cauza nebuniei cu toata povestea de pe scari. Stia ca Baker urma sa plece in dupa-amiaza urmatoare, asa ca nu mai avea decat o incercare. In timp ce ii urmarea pe cei doi cu privirea, se chinuia sa gaseasca o solutie pentru a ajunge din nou in interiorul hotelului fara a fi observat. Daca ar fi avut ochi si pentru altceva decat pentru cei doi, omul ar fi observat ca Julius Henry cara un fel de geanta foarte neobisnuita, mai mult lunga decat lata si destul de ingusta, in cladirea de vizavi de hotel. Ar fi vazut si ca acesta urcase si ca o lumina se aprinsese la primul etaj al imobilului dupa doar doua minute. Dar ar mai fi putut vedea ca un alt individ statea chiar in spatele lui si ca nu il scapa din ochi nici macar pentru o secunda. Bella isi pusese oamenii din teren, inclusiv pe politistul obez, aflat pe statul sau de plata, sa noteze clar si exact orice persoana ce nu facea parte din logica desfasurarii evenimentelor — conferinta si autoritatile — si care incerca sa intre in contact cu el. In urma tentativei omului in pardesiu de a-l contacta pe Charles, pusese unul dintre oameni pe urmele lui. Acesta trebuia, pentru moment, doar sa observe ce se intampla si sa raporteze.”

    Aventuri de neuitat, taramuri exotice neexplorate de nimeni, viata traita fara o plasa de siguranta – iata ce isi doreste Tom, tanarul englez de 23 de ani, de cand se stie. Asa ca atunci cand i se ofera o slujba de professor resident intr-o scoala din Argentina, nu mai sta pe ganduri. Se imbarca in primul avion, in ciuda situatiei politice si economice instabile care domneste in America de Sud in acei ani. La multe se asteapta Tom de la calatoria vietii sale, dar sa-si lege destinul de un pinguin Magellan pe care-l salveaza de la moarte, nu. Si totusi, aceasta intalnire pe care i-o rezerva soarta se dovedeste a fi providentiala; si nu doar pentru Tom, ci pentru toti cei cu ale caror vieti micul pinguin intra in contact.     “Clasicul umor englezesc al autorului echilibreaza perfect candoarea devotamentului nesfarsit al pinguinului. Aventurile lui Michell li se vor parea grozave si incantatoare atat iubitorilor de animale, cat si pasionatilor de calatorii.” - Shelf Awareness     Fragment din roman:       “Ca focul grecesc s-a raspandit vestea in scoala ca era un pinguin pe terasa si o gramada de baieti dornici sa afle adevarul despre acest zvon s-au imbrancit agitati la usa terasei. Initial am incercat sa tin sub control numarul de copii care se afla afara la un moment dat, temandu-ma ca Juan Salvado avea sa fie coplesit de prea multa atentie, dar in curand am aflat ca nu exista nicio limita pentru numarul de admiratori pe care pinguinul il socotea suficient.      Baietii erau incantati ca aveau voie sa-i dea de mancare, si foarte curand am avut voluntari, in special dintre cei foarte tineri, care sa-l hraneasca pe Juan Salvado, sa spele terasa la intervale regulate si sa cumpere peste de la piata in fiecare zi. Responsabilitatea poate scoate la iveala ce-i mai bun din tineri, si nu duceam lipsa de doritori carora sa li se scoata la iveala ce-i mai bun din ei in timp ce ma ajutau sa raspund nevoilor lui Juan Salvado.     Numai daca vezi pinguini in mediul lor natural poti sa intelegi cu adevarat sensul adjectivului „gregar". Oamenii pot fi descrisi in general ca gregari, dar pinguinii sunt cei care se aduna intr-un numar nesfarsit de mare fara sa tina seama deloc de spatiul personal. Acestea fiind spuse, poate ca o scoala englezeasca cu internat (una din America de Sud) ilustreaza viata intr-o colonie de pinguini mai bine decat orice alta forma de societate umana.     Trezindu-se dimineata devreme, valuri de elevi plecau din dormitoare spre sala de mese pentru micul dejun. Se intorceau sa-si ia materialele necesare pentru lectiile de dimineata, si apoi valul de baieti crestea din nou mergand spre capela sau clase. In pauza din mijlocul diminetii mergeau inapoi spre dormitoare sa inlocuiasca cartile si materialele cu cele potrivite pentru urmatorul set de cursuri. La pranz obisnuiau sa vina inapoi in camere sa-si lase lucrurile in dulapuri inainte sa fuga iar spre sala de mese."

Nu mi-am propus ca Fluturi sa ajunga in topurile vanzarilor si nici nu am sperat asta, fiindca nu am avut nicio ambitie cand am scris cartea. Scopul meu a fost sa spun o poveste, intr-un mod original si autentic. Desigur ca, atunci cand am publicat cartea mi-am asumat si popularitatea, care aduce cu sine atat avantaje, cat si dezavantaje. Primesc totul cu seninatate, stiind ca Universul isi face mereu jocurile si echilibreaza lucrurile. Publicarea cartii “Fluturi” mi-a umplut viata cu oameni minunati, cu momente fericite, cu invataturi pretioase si cu amintiri de neuitat. Cand am publicat cartea eram aproape convinsa ca niciun barbat nu va avea curiozitatea sa o citeasca. Apoi, am primit reactii de la barbati care au citit-o si care mi-au marturisit ca au descoperit in povestea mea raspunsuri la anumite intrebari de-ale lor, ca au aflat lucruri pe care nu le stiau despre noi, femeile, ca au scapat de anumite prejudecati si ca au inteles sufletul femeii cu toate framantarile lui: complexe, temeri, dorinte ascunse si felul minunat de a iubi. Multi cititori imi impartasesc povestile lor de viata, de iubire, dezamagiri si esecuri personale. Altii imi trimit poze cu familiile lor si imi impartasesc experiente frumoase. Ma impresioneaza foarte mult adolescentii care imi marturisesc ca datorita cartii mele au realizat ca nu erau cine ar putea fi, ca povestea mea i-a ambitionat sa fie mai buni si ca i-au ajutat sa isi inteleaga parintii si sa se apropie de ei. Mi-au scris persoane varstnice marturisindu-mi ca, citind cartea mea, s-au simtit din nou tinere si ca le-am readus pofta de viata. in cele mai multe mesaje mi se marturiseste ca prin cartea mea am readus pasiunea pentru lectura, iar cei mai multi cititori imi spun ca ii inspir sa fie buni, puternici si sa traiasca frumos. Fiecare mesaj primit are ceva special si unic, iar unele dintre ele sunt pentru mine adevarate mangaieri si surse de inspiratie. - Irina Binder   Gasiti aici interviul complet pe care Irina Binder l-a acordat pentru Libris Brasov. Fragment din "Fluturi", vol. 1+2 editia a II-a, de Irina Binder "Abia atunci vedeam clar, purtarea lui fata de mine. Realizam, dintr-o data, cata grija a avut de mine, cat de atent era si cat de prezent. imi stia toate tabieturile si ma rasfata exagerat de mult. imi verifica bautura, ca sa se asigure ca nu era prea rece, imi taia mancarea in farfurie, imi tinea sticluta de oja, imi deschidea usile sau avea grija sa nu-mi uit ochelarii de soare, stiind ca aveam fotofobie. Facea toate acestea neconditionat, iar eu nu-i ofeream nimic in schimb. Ma purtam cu el ca o stapana si il sicanam, ori de cate ori aveam ocazia. intre noi era permanent o tensiune ciudata, pentru ca amandoi ne straduiam sa ne enervam unul pe celalalt si niciodata nu ne tratam cu seriozitate. Prietenii nostri se distrau pe seama noastra si participau de multe ori la farsele pe care i le pregateam lui Robert. Iar Matei era obisnuit sa ne vada atacandu-ne mereu cu replici grosolane si nu intervenea niciodata, cand ne contraziceam vehement pe diverse teme. „Am fost oarba, in tot timpul acesta, de nu am vazut tot ce face pentru mine?" El mi-a dedicat aproape tot timpul lui, iar eu nu i-am multumit niciodata. Nu m-am gandit niciodata la sentimentele lui, la nevoile lui si nu m-am intrebat daca era fericit sau nu. Pentru prima data de cand il cunosteam, am simtit o dorinta nebuna imbratisez. Poate de aceea m-am trezit deodata, iesind din camera mea si oprindu-ma abia in fata camerei lui. „Ce faci, Irina, ai innebunit? Ce cauti in camera lui? Vreau doar sa-l imbratisez. Vreau doar sa-i multumesc pentru ca mi-a fost aproape si pentru toate gesturile lui. Merita o imbratisare, cu atat mai mult cu cat mi-a spus ca si-o doreste enorm. Dar oare asta nu ii va transmite un mesaj gresit? Pot controla ceea ce se va intampla?"

Dimitrie Cantemir. Opere. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor Volumul cuprinde ultima scriere a lui Cantemir, redactata intre anii 1719 si 1722 in limba romana, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Bazata pe un numar impresionant de surse greco-latine, lucrarea este considerata prima noastra istorie moderna scrisa cu metoda, care priveste si trateaza evenimentele istoriei romanilor cronologic, axandu-le in jurul unei teme centrale: continuitatea poporului roman in Dacia. La textul propriu-zis al lucrarii se adauga o cronologie a vietii si operei scriitorului si savantului, un studiu introductiv asupra lucrarii incluse in volum, un amplu si documentat glosar extras din aceasta lucrare si o serie de materiale iconografice legate de viata lui Cantemir si nemijlocit de aceasta opera. In Republica Moldova lucrarea este tiparita pentru prima data. Text ingrijit, studiu introductiv, indici si glosar de Stela Toma.

Odiseea — considerata de multi specialisti drept cea mai valoroasa creatie artistica a antichitatii — se retipareste in fidela traducere proza) a lui E. Lovinescu, realizata in maniera povestilor populare. Gratie talmacirii marelui critic, cartea devine accesibila tuturor varstelor. Fragment: "Corabia iesi din suvoiul apei si plutiram pe marea intinsa spre insula Ea, unde soarele rasare si sade zana diminetii; acolo o traseram pe nisip si iesiram la mal, si toropiti de somn, dormiram pana la zi.     A doua zi, cand se ivira zorii trandafirii, imi trimesei tovarasii sa caute la curtea Circei trupul lui Elpenor; taiaram copacii crescuti pe varful stancilor coastei si mahniti, cu ochii scaldati in lacrimi, ii arseram lesul; dupa ce flacara il mistui cu arme cu tot, ridicaram un mormant peste care asezaram o coloana, in varful careia ii implantaram vasla.     Asa facuram, dar Circe prinse de veste de venirea noastra si in graba se gati si sosi si ea cu slugile ce aduceau friptura din belsug si vin ros. Frumoasa intre frumoase, ea se opri in mijlocul nostru si ne grai asa: — Bietii de voi, inca de vii ati fost in bezna iadului, asa ca aveti sa cunoasteti de doua ori moartea, pe cand ceilalti mor o data. Hai, mancati si saturati-va, beti cat tine ziua, ca sa puteti porni in zori. N-aveti grija, ca o sa va arat eu drumul si o sa va spun eu toate, ca sa nu mai patiti nimic pe mare ori pe uscat. Asa grai si ne indupleca pe toti si, cat tinu ziua pana seara, ospataram linistiti cu friptura si bauram un vin bun. Cand soarele apuse si se lasa noaptea, tovarasii se intoarsera langa odgoane. Circe ma lua de mana si ma trase la o parte, ca sa ma culc cu ea si sa-i povestesc calatoria. I-o povestii cu de-amanuntul. Atunci zana imi vorbi asa: — S-a ispravit cu bine asta, dar asculta acum ce am sa-ti spun si de care un zeu are sa-ti mai aminteasca. Ai sa dai intai peste Sirenele ce ademenesc pe toti ce se apropie de dansele si vai de cel ce le asculta, ca nu se mai intoarce la femeie si la copiii dragi. Ele il incanta cu versul lor armonios si sed intr-o livada intre mormane de oase omenesti si de carnuri in putrezire. De aceea departeaza-te repede; astupa urechile tovarasilor cu ceara moale si baga de seama ca nici unul sa nu le auda. Numai tu poti sa le asculti, dar pune sa te lege de catarg, de picioare si de maini, ca sa te bucuri de versul lor. Iar de te rogi de tovarasi, ori de le poruncesti sa te dezlege, ei sa te lege si mai strans. "

     Robert Langdon, profesorul de simbolistica de la Harvard, se trezeste la miezul noptii intr-un spital. Dezorientat si suferind din pricina unei rani la cap, el nu-si aminteste nimic din ce i s-a intamplat in ultimele treizeci si sase de ore, nici cum a ajuns acolo, nici de unde are acel obiect bizar pe care medicii i l-au gasit in captuseala hainei.     Lumea lui Langdon se transforma in haos si se vede nevoit sa fuga prin Florenta impreuna cu Sienna Brooks, o tanara a carei prezenta de spirit ii salveaza viata. Profesorul isi da repede seama ca se afla in posesia unei serii de coduri ingrijoratoare create de un om de stiinta sclipitor - un geniu a carui obsesie legata de sfarsitul lumii e egalata doar de pasiunea pentru una dintre cele mai influente capodopere care s-au scris vreodata - poemul epic "Infernul" al lui Dante Alighieri.     Palazzo Vecchio, Gradinile Boboli si Il Duomo sunt locuri istorice care le ofera lui Langdon si Siennei sansa de a descoperi o retea de pasaje ascunse si de secrete vechi, dar ai o paradigma stiintifica terifianta care va fi folosita fie pentru a imbunatati substantial viata de pe pamant, fie pentru a o distruge.       Fragment din volum:       “Astazi, Biserica lui Dante a devenit un altar la care se inchina cei cu inima zdrobita in urma unei iubiri neimpartasite. In interior se afla mormantul tinerei Beatrice, lespedea ei simpla fiind loc de pelerinaj deopotriva pentru admiratorii lui Dante si suferinzii din dragoste.     In dimineata aceasta, Langdon si Sienna continuau sa strabata stradutele tot mai inguste ale centrului vechi al Florentei, multe dintre ele devenind treptat doar niste simple alei pietonale. Din cand in cand isi facea aparitia cate o masina, inaintand cu greu si obligand trecatorii sa se lipeasca de ziduri pentru a o lasa sa treaca.     — Biserica este imediat dupa colt, ii spuse Langdon Siennei, sperand ca turistii din interior le vor putea da o mana de ajutor.     Stia ca sansele de a intalni vreun bun samaritean erau mai mari, ca Sienna isi luase inapoi peruca blonda si-i daduse lui sacoul, rockerul redevenind profesor universitar, iar fetiscana skinhead transformandu-se iarasi intr-o tanara cu aspect ingrijit. Putea rasufla usurat, simtindu-se din nou el insusi.     Cand intrara pe o alee si mai ingusta, Via del Presto, Langdon studie cladirile din jur. Intrarea in biserica era intotdeauna dificil de identificat, deoarece lacasul in sine era foarte mic, fara decoratiuni si inghesuit intre alte doua constructii. Puteai trece usor de el fara sa-l observi. Si in mod ciudat, bisericuta era intotdeauna mai usor de localizat folosindu-ti nu ochii, ci urechile.     La Chiesa di Santa Margherita dei Cerchi gazduia frecvent concerte, iar cand nu era in desfasurare nicio astfel de manifestare, erau redate inregistrari audio ale concertelor anterioare pentru ca vizitatorii sa se poata bucura de muzica oricand.     Asa cum anticipase, pe masura ce inaintau pe alee, Langdon incepu sa auda acorduri muzicale, mai intai vagi, apoi din ce in ce mai sonore, pana ce ajunsera chiar in fata intrarii."

Agonie si extaz a dat in 1965 titlul unei ecranizari celebre, in regia lui Carol Reed, cu Charlton Heston si Rex Harrison in rolurile principale. Romanul isi brodeaza povestea pe marginea vietii unui personaj celebru al artei europene: Michelangelo Buonarroti. Ca sa duca la bun sfirsit aceasta neobisnuita biografie, Irving Stone a trait o vreme in Italia, unde s-a documentat pentru a crea fundalul unei epoci infloritoare, Renasterea. Asa aflam cum s-a scolit tinarul Michelangelo, cum a inceput sa lucreze in marmura, cum a devenit apoi interesat de arhitectura si pictura. Biograful american nu ocoleste nici detaliile amoroase ale vietii marelui sculptor renascentist, amanuntele despre legaturile sale cu familia Medici sau relatiile, uneori conflictuale, cu contemporanii sai in ale artei – da Vinci, Donatello, Botticelli, Rafael –, religiei si vietii de stat – papa Iulius al II-lea, papa Leon al X-lea. Irving Stone a schitat portretul artistului suprem. Agonie si extaz este imaginea uneia dintre cele mai uimitoare epoci ale omenirii. - The New York Times Agonie si extaz. Vol.1 (488 pagini) Agonie si extaz. Vol.2 (528 pagini)   Carte recomandata de Nicu Alifantis si   Ioana Maria Lupascu  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti ". Fragment:   “Timp de treizeci de zile, picta din zori si pana-n noapte, terminand Jertfa lui Noe, cele patru titanice nuduri barbatesti ce o inconjurau, Sibila din Erythrea pe tron, si profetul Isaia in pandantivul din partea opusa, iar noaptea se intorcea acasa spre a mari la scara cartonul cu Gradina Paradisului. Timp de 30 de zile, dormi imbracat, fara sa-si scoata nici macar ghetele; si cand, la terminarea acestei portiuni, istovit cu totul, il puse pe Michi sa i le scoata, iesira cu un rand de piele cu tot. Isi tragea puterea din el insusi. Fiindca ametea stand in picioare si pictand, cu capul si umerii dati pe spate, cu gatul arcuit inapoi, astfel ca sa poata privi drept in sus, cu bratele care-l dureau la fiecare incheietura de cat le tinea in sus, cu ochii impaienjeniti din cauza vopselei care picura, cu toate ca se invatase sa picteze cu ochii mijiti si sa-i inchida la fiecare trasatura de penel, asa cum facea cand se apara de tandarile de marmura, il puse pe Rosselli sa-i faca a patra platforma, si mai inalta, tocmai in varful schelelor. Picta sezand, cu coapsele lipite de abdomen, ca sa aiba echilibru, cu ochii doar la cativa centimetri de tavan, pana cand oasele, acoperite cu putina carne, ale sezutului se vatamara si devenira dureroase, incat nu mai putu suporta chinul. Atunci, se intinse pe spate, cu genunchii in aer, chirciti cat mai strans cu putinta la piept, ca sa poata purta sigur bratul cu care picta. Intrucat nu mai avea ragazul sa se rada, barba lui deveni o ad'evarata capcana pentru vopseaua si apa ce picurau neintrerupt. Oricum se apleca sau se ghemuia, daca statea intins sau ingenuncheat, in picioare sau pe spate, trebuia sa faca intotdeauna o sfortare. La un moment dat crezu ca o sa-si piarda vederea. Primi o scrisoare de la Buonarroto, si cand sa o citeasca, nu vazu nimic altceva decat pata neclara. Lasa scrisoarea din mana, se spala pe fata, lua cateva imbucaturi din pasta prea fiarta care i-o pregatise Michi si reveni la scrisoare. Nu putu sa desluseasca nici un cuvant.”

Onoare este o poveste zguduitoare despre crima, iubire si familie, care se intinde pe trei generatii, urmarindu-si personajele in locuri extrem de diferite, dar la fel de fascinante – un sat kurd izolat de linga Eufrat, galagiosul si exoticul Istanbul, ploioasa Londra. Esma, o tinara de origine kurda stabilita in Londra, asterne pe hirtie povestea familiei sale, de la nasterea sub auspicii nefaste a mamei si a surorii ei gemene – Pembe si Jamila – pina la sfirsitul lor tragic. Onoare este in acelasi timp un exercitiu de exorcism menit sa purifice sufletul Esmei de ura impotriva fratelui care i-a ucis mama si o poveste moralizatoare ce arata cit de nociva poate fi obsesia onoarei pentru mintea necoapta a unui adolescent de saisprezece ani. Prin romanul ei, Shafak abordeaza o tema extrem de actuala, cea a „crimelor de onoare”, care continua sa fie o realitate inspaimintatoare nu numai in societatile musulmane, ci si in comunitatile de imigranti din Vest. Fragment din romanul "Onoare" de Elif Shafak: "Adem isi petrecuse intreaga copilarie impartit intre doi tati: baba cel treaz si baba cel beat. Amandoi traiau in acelasi trup, insa erau la fel de diferiti unul de altul ca ziua de noapte. Contrastul dintre ei era atat de izbitor, incat Adem isi inchipuia ca bautura pe care tatal lui o dadea pe gat in fiecare seara era un soi de potiune magica. Nu prefacea broscoi in printi sau dragoni in vrajitoare, dar il preschimba pe omul pe care il iubea intr-un strain. Baba (Cel Treaz) era un barbat garbovit si vorbaret, caruia ii placea sa-si petreaca timpul cu cei trei fii (Tariq, Khalil si Adem) si avea obiceiul sa-l ia pe unul dintre ei oriunde se ducea, o loterie a iubirii si atentiei. Baiatul norocos isi insotea tatal in vizita la prieteni, in plimbari pe bulevardul Istiklal si uneori la locul de munca - un garaj de langa Piata Taksim, unde era mecanic-sef. Masini mari, cu nume complicate trageau acolo fie pentru reparatii, fie pentru schimbarea unor piese. Chevrolet Bel Air, Buick Roadmaster, Cadillac Fleetwood sau noul Mercedes-Benz. Nu toata lumea din oras isi putea permite asemenea modele - proprietarii erau in cea mai mare parte politicieni, afaceristi, patroni de cazinou sau jucatori de fotbal. Pe peretii garajului atarnau fotografii inramate in care mecanicii zambeau larg alaturi de clientii lor influenti. Uneori, Adem il insotea pe Baba la ceainaria din partea locului, unde isi petreceau ziua band sahlep, ceai de tei sau ceai negru si uitandu-se la barbatii de toate varstele care jucau table sau dame. Politica era un subiect fierbinte. Alaturi de fotbal si de povestile din tabloide. Cum se apropiau alegerile generale, ceainaria vuia de discutii. Prim-ministrul - intaiul lider ales pe cale democratica din istoria tarii - sustinea ca Partidul Democrat condus de el avea sa obtina o victorie rasunatoare. Nimeni nu putea ghici ca urma sa fie intr-adevar reales pentru un nou mandat, la sfarsitul caruia avea sa fie spanzurat de o junta militara. In acele dupa-amiezi lenese, Adem il imita pe Baba (Cel Treaz), punandu-si sub limba un cub de zahar si tinand paharul de ceai cu degetul mic ridicat in aer. Inauntru era atata fum, incat - cand se intorceau acasa - parul ii duhnea ca o scrumiera. Incruntand intotdeauna usor din sprancene, maica-sa, Aisha, il zorea spre baie. Isi dorea sa-l fi lasat in pace. Mirosul de tutun din par il facea sa se simta barbat in toata firea. Cand i-a marturisit asta tatalui sau, Baba a ras si a spus: „Sunt doua lucruri pe lume care fac un baietandru sa devina barbat. Primul e dragostea unei femei. Al doilea e ura altui barbat". Baba (Cel Treaz) i-a explicat ca cei care il cunosteau doar pe primul se inmuiau si ajungeau niste pampalai, iar cei care il cunosteau doar pe-al doilea deveneau duri ca piatra, insa cei care le incercau pe amandoua aveau ce le trebuia ca sa devina o Spada Otelita. Asa cum stiau toti artizanii iscusiti, cea mai buna cale de-a cali un metal era sa-l incalzesti in foc si apoi sa-l racesti in apa. „Asa e si cu barbatii. Trebuie sa-i incalzesti la focul iubirii si sa-i racesti in apa urii", a incheiat Baba, oprindu-se pentru ca lectia sa fie insusita. Adem isi facea griji caci nu avusese niciodata emotii atat de profunde, insa tinea astfel de nelinisti pentru sine. Chiar in acelasi an a avut prima criza de astm - o boala care va disparea in anii adolescentei, dar nu-i va parasi niciodata cu adevarat trupul, urmarindu-l intreaga viata. "

Literatura noastra veche din epoca slavonismului se poate mandri cu o opera literara exceptionala, ca stil, ca spirit si continut. Este vorba de opera unuia din cei mai cucernici si mai invatati domnitori ai Munteniei, de invataturile lui Neagoe Basarab. Aceasta lucrare, de dimensiuni relativ mari, este o completare la stirile pe care ni le da istoria cu privire la stralucita domnie a voievodului muntean de la inceputul secolului al XVI-lea, la personalitatea lui inzestrata cu inalte calitati sufletesti, la mediul moral si cultural al epocii. In aceasta opera se proiecteaza idealurile vietii de atunci, inaltator si inviorator; aici gasim crampeie din viata curtilor noastre domnesti, aici apare figura smerita, dar barbateasca si plina de intelepciune batraneasca a lui Neagoe Basarab. - STEFAN CIOBANU 

Walkiriile graviteaza in jurul unui om care vrea sa-si schimbe viata si sa-si implineasca un vis: va merge in desertul Mojave, unde spera sa-si intalneasca ingerul calauzitor, reusind astfel sa se cunoasca pe sine si sa inteleaga lumea. De la Maestrul lui spiritual, J., Paulo stie ca desertul nu este un loc pustiu, ci ascunde sansa unor intalniri neasteptate. Acolo, departe de valtoarea vietii de zi cu zi, se afla un tanar Maestru al Traditiei si un grup de femei razboinice, Walkiriile, care cutreiera calare desertul. Iar ele il vor ajuta pe Paulo sa-si implineasca visul. Paulo si femeia iubita, Chris, strabat intinderile de nisip, intr-un periplu ce se va dovedi, mai presus de toate, o calatorie interioara care le va pune la incercare sentimentele si credinta, dar ii va calauzi spre adevarata Dragoste si Cunoastere. Una dintre cele mai importante opere ale lui Paulo Coelho, roman surprinzator si plin de mister, Walkiriile evoca o uluitoare experienta umana si spirituala survenita in viata autorului la scurt timp dupa ce Alchimistul a vazut lumina tiparului.

„Norocul ne calauzeste pasii mai bine decit ne-am putea noi dori, caci ai in fata, prietene Sancho Panza, o priveliste care ne descopera treizeci si mai bine de uriasi, nemasurat de mari, cu care am de gind sa ma lupt si sa le fac la toti de petrecanie, si ce-om lua de la ei drept prada sa ne fie cheag imbogatirii; ca-i batalie dreapta, si inseamna sa-l slujesti pe Dumnezeu daca stingi saminta lor afurisita de pe fata pamintului.” „Ce uriasi?” zise Sancho Panza. „Acestia pe care-i vezi», raspunse stapinul sau, «acestia cu brate cit toate zilele, ca sint unii la care masoara cit doua leghe”. „Ia seama, Luminatia Ta”, i-o intoarse Sancho Panza, „ca astia care se vad aicea nu-s uriasi, ci mori de vint, iar ceea ce iei dumneata drept brate sint aripile, care, invirtite de vint, misca pietrele morii”. „Se vede cit de colo”, raspunse don Quijote, „ca nu prea esti citit cind e vorba de aventuri cavaleresti; sint uriasi, si daca ti-e frica de ei, sterge-o de-aici si pune-te pe rugaciuni, cit timp m-oi inclesta eu cu ei in lupta crincena si defel dreapta". - Miguel de Cervantes Don Quijote de la Mancha vol.1 (704 pagini) Don Quijote de la Mancha vol.2 (720 pagini) Fragment din cartea "Don Quijote de la Mancha" de Miguel de Cervantes: "Scoase Sancho din desaga scama si alifia, dar don Quijote, care de-abia atunci isi vazu coiful bucatelit, numai cat nu-si pierdu mintile si, ducand o mana la manerul spadei si, ridicand ochii la cer, rosti: - Fac juramant celui ce-a zamislit vazutele toate si nevazutele si celor patru sfinte Evanghelii, acolo unde-or fi stand ele scrise de la un cap la altul, sa duc aceeasi viata pe care a dus-o marele marchiz de Mantua cand s-a jurat sa razbune moartea nepotului sau Baldovinos, cu alte cuvinte, nici paine pe fata de masa sa mananc, nici cu sotia mea sa ma desfat, si nici altele sa savarsesc, pe care, cu toate ca nu mi le aduc acuma aminte, le tin drept rostite in clipa de fata, si toate astea pana in clipa in care ma voi putea razbuna pe deplin pe cel care mi-a adus asemenea ocara. Auzind acestea, Sancho vorbi asa: - Ia seama, Luminatia Ta, stapane don Quijote, ca daca acel cavaler o fi facut cum i-ai poruncit Maria Ta, si s-o fi dus sa se infatiseze dinaintea stapanei mele Dulcineea din Toboso, si-a facut datoria asa cum se cuvine si nu merita alta pedeapsa daca nu savarseste vreo noua nelegiuire. - Bine-ai grait, si ai pus degetul pe rana, raspunse don Quijote, asa ca-mi iau inapoi vorba in ceea ce priveste dorinta de-a ma razbuna din nou, dar fac iarasi juramant si-l intaresc o data mai mult, cu hotararea de a-mi duce viata cum am spus, pana in ziua in care voi putea lua cu de-a sila alt coif la fel, si tot atat de bun ca si acesta, de la vreun cavaler. Si sa nu-ti treaca prin gand, Sancho, ca spun asta de florile marului, fiindca eu am pe cine imita in privinta asta, caci intocmai asa s-a intamplat, fara sa schimb o iota, cu coiful lui Mambrino, care l-a costat asa de scump pe Sacripante."

Simpaticul detectiv Sam Levitt se intoarce si, ca intotdeauna, adora sa manance bine, sa bea, sa flirteze, adica sa se bucure de toate deliciile pe care i le ofera viata. Desigur, asta nu il impiedica sa sara in ajutorul unei mai vechi cunostinte, miliardarul Francis Reboul, atunci cand magnatul rus Oleg Vronsky ameninta sa isi puna in aplicare planurile diabolice. Sam trebuie sa dea dovada de toata istetimea cu care este inzestrat pentru a-si salva prietenul, dar si pentru a scapa el insusi de ticalosii care l-au luat la ochi. Un roman spumos ca o sampanie buna! Dulce precum cel mai decadent dintre deserturi. - KIRKUS Traducere din limba engleza de Monica-Laura Cibotariu

Un erou al timpului nostru, primul roman psihologic din literatura rusa, urmareste aventurile lui Grigori Peciorin, un ofiter de garda dintr-un regiment incartiruit in Caucaz. Stapin al propriului destin, inzestrat cu o minte patrunzatoare, o sensibilitate iesita din comun si un farmec ce l-ar putea duce departe, Peciorin isi iroseste talentele cu nechibzuinta, aruncindu-se in cele mai nebunesti si mai primejdioase aventuri, din care nu lipsesc femeile, rivalii, briganzii, contrabandistii sau duelurile. Mintea sa agera este mereu in cautarea unei noi provocari, mereu in cautarea adevarului si a intelegerii unor taine care pe multi i-ar infricosa. Plictisit de viata, orbit de vanitate, macinat de o pustietate a sufletului pe care nimic nu pare sa fie in stare s-o umple, Peciorin aluneca intr-un soi de fatalism, dindu-si seama ca setea sa nedomolita de noi experiente si placeri duce nu numai la distrugerea celor apropiati, ci si la propriul declin.   „Eroul Timpului Nostru, stimatii mei domni, este intr-adevar un portret, dar nu al unui singur om: este un portret alcatuit din viciile intregii noastre generatii, in deplina lor dezvoltare. Imi veti spune din nou ca omul nu poate fi asa de imoral, dar eu va voi raspunde ca, daca ati dat crezare existentei tuturor tilharilor tragici si romantici, de ce nu vreti sa credeti in realitatea lui Peciorin? Daca v-ati delectat cu creaturi cu mult mai infricosatoare si mai monstruoase, de ce atunci acest personaj, chiar daca nascocit, nu se bucura de bunavointa dumneavoastra? Oare nu din pricina ca exista in el mai mult adevar decit ati fi dorit?...” (M.I. Lermontov)   „Lermontov a reusit sa creeze un individ fictional ale carui aplecare romantica spre cinism, suplete de felina si ochi de vultur, singe infierbintat si ascutime rece a spiritului, tandrete si innegurare, eleganta si brutalitate, delicatete a perceptiei si pasiune brutala de a domina, cruzime si constiinta de sine au, toate la un loc, calitatea statornica de a atrage cititorii de pretutindeni si din toate timpurile.” (Vladimir Nabokov)

Parerea editorului: Poate ca inocenta e varsta la care ar fi trebuit sa ramanem pentru a da un dram de decenta speciei umane. Cartea aceasta, frumoasa ca un basm adevarat, este povestea unei lumi de copii in care "caderea" n-a avut inca loc. Citind-o, ne leganam cu gandul ca am fi putut fi altfel. E o bunatate in aceste pagini, care trezeste in noi nostalgia unei lumi pierdute. Parerea redactorului: Un oras plin de istorie, o strada plina de evenimente, o casa cu personalitate, o fetita care afla ca totul poate sa devina spectaculos pe lume. Si o scriitoare care o poate dovedi. Cu inocenta. Parerea autoarei: Un roman despre cum se poate inota in timp si in timpuri fara sa te ineci. Ar fi bine sa fie citit fara grija varstei proprii. Si fara orice alte griji, de altminteri. Aceasta e o urare! Parerea lui Vlad: Inocenta e singura cale prin care timpul devine reversibil. Despre asta e vorba aici. Parerea neoficiala a PR-ului: Se citeste cu incordare. As fi vrut sa nu se mai termine. Parerea mamei-mari, personaj principal: Totul e cu chin in viata. Parerea bizara a anticarului, personaj secundar: Castiga cine ajunge ultimul la linia de sosire. Doua viziuni asupra lumii: cea a unei fetite care vede lucrurile intr-un fel extrem de personal si cea a femeii care descopera secretele inecate in trecut. Naivitatea comica a primei voci invinge melancolia celei de-a doua. Casa de pe strada Maiakovski (fosta si viitoare Sfantul Ioan) din Brasov devine un surprinzator personaj cu memorie si constiinta. Inocentii e al treilea roman publicat de Ioana Parvulescu, dupa Viata incepe vineri (2009) si Viitorul incepe luni (2012). Viata incepe vineri a obtinut Premiul Uniunii Europene pentru Literatura; romanul este tradus in peste zece limbi europene. Fragment din carte: "De aici Dina n-a mai putut continue povestirea, pentru ca am inceput sa dezbatem detaliile evadarii si sa le punem la indoiala. Pana la urma am stabilit de comun acord ca totul e cat se poate de adevarat, ca tot ce-a facut Edmond Dantes e posibil si ca, daca ne-am antrena putin, am putea chiar si noi sa evadam in felul ala. In privinta inotului timp de o ora nu parea nimic deosebit, ni se intampla si noua, la marea noastra, sa inotam atata, mai ales daca ne odihneam din cand in cand, facand pluta pe spate. Iar Marea Mediterana e mai sarata asta stiam de la Tanti - si te tine mai usor la suprafata. Pai pentru un marinar e floare la ureche!? Am prins asadar gustul evadarii, aveam insa o singura problema: nu ne tinea nimeni inchisi! Plecam cand trebuia doar sa le spunem parintilor, bunicilor sau straunchilor unde mergem si cand venim. Casa insa era gata sa ne ajute la exercitiile de evadare, era foarte disponibila, de cate ori ii ceream ajutorul. Urcam pe acoperis si mergeam pe el incercand sa nu spargem nici o tigla, apoi ne opream si priveam de acolo inspre acoperisurile din partea care dadea pe strada din spatele casei, rebotezata Armata Rosie. Frate-meu tot iesea pe geamul de la baie, catre terasa, spunand ca evadeaza, apoi intra la loc, tot pe geam, spunand ca se intoarce in celula, iar varul meu isi gasise o bucata de tabla din care voia sa-si faca un cutit pe care sa-l poarte permanent la el, pentru cazul ca ar fi legat intr-un sac. Dina i-a spus c-ar fi mai bine sa-i ceara lui Tanti si lui Nenea Ionel cutitul lor de Toledo, care se scotea doar la ocazii, adica era rezervat pentru taiatul carnii si al cubuletelor de ceapa. Acest cutit cu maner negru era facut dintr-o fosta sabie de Toledo. Nu stiu de unde provenea, a cui fusese si ce cauta in familia noastra. Insa, cum de la venirea comunistilor nu era bine sa fii gasit cu sabii prin preajma, chiar ea, sabia care taia, s-a pomenit taiata in mai multe cutite, dintre care unul singur mai ramasese in casa. In ce-o priveste pe Dina, nu gasise nici un plan de evadare personala, in schimb citea volumul al doilea din Contele de Monte Cristo si incepuse sa vorbeasca numai despre razbunari, iar eu evadam vitejeste din viata. In carti, dar numai in cele scrise cu litere mari. Intr-o zi am surprins la noi, "in pod", o discutie cu glas scazut, intre cei patru parinti: ai nostri si ai verilor nostri. Tata isi trecea mana prin parul ondulat, dat pe spate dupa moda interbelica, iar matusa-mea isi tot pipaia incheietura mainii, de parca ar fi vrut sa-si ia pulsul. Ma chinuiam sa umplu niste desene dintr-o carte de colorat sa depasesc contururile si fara sa ma murdaresc pe degete cu pixuri-carioca, abia inventate de un japonez, din cate ni se spusese, iar cei mari ma socoteau, probabil, pentru discutia lor, la fel de primejdioasa ca o pisica. M-a zbit cuvantul evadare. Nu mai stiu care dintre ei le propunea celorlalti sa fuga, sa evadeze."

Prietene bune, Julia, Colombe, Raphaelle si Anouchka sunt la varsta intrebarilor pe care nu indraznesc sa le rosteasca, asa ca isi consemneaza in jurnalele personale cele mai ascunse ganduri. Aflam astfel ca in jurul lor dragostea, un sentiment care le este inca strain, modeleaza destine, uneste si destrama familii, pune in primejdie si salveaza vieti, ca intr-o inegalabila drama shakespeariana. Nevoia de iubire se va insinua treptat in fiecare gest si gand al celor patru adolescente, ca nevoia de un drog ce aduce extazul si ale carui consecinte sunt periculoase. Cand povestea lui Romeo si a Julietei, pe care liceenii o vor pune in scena, isi va arunca umbra nefasta asupra realitatii, se va dovedi dragostea atat de puternica, incat sa vindece ranile pe care tot ea le-a provocat. Modelele de ieri nu sunt neaparat si cele de azi, in schimb pasiunea se dezlantuie cu aceeasi violenta si manie. In acest sens, Romeo si Julieta sunt si raman arhetipurile pasiunii eterne. - Eric-Emmanuel Schmitt Fragment din roman: "Jurnalul lui Colombe Nimic nou de semnalat. N-am mai primit nici un mesaj ambiguu de la Lucas, iar Mehdi ma curteaza non-stop. Rutina... N-o sa ajunga prea departe cu mine. Defectul lui? E prea cuminte, prea politicos. Ma lasa sa-i decid eu soarta. Asa, n-o sa fie niciodata prietenul meu. Iar Anouchka pretinde ca n-a scos nimic de la tatal ei la faimoasa intalnire de la cafenea. Minte. In calitatea mea de cea mai buna prietena, ma simt vexata: drept cine ma ia? Eu trebuie sa-i ridic moralul cand e angoasata, si ea ma lasa balta de indata ce afla un detaliu picant. Dezolant... A, da, uitasem senzatia: Augustin il va interpreta pe Romeo. Romeo va fi Augustin. Sunt incantata. Toata lumea il adora pe Augustin. La Marivaux, Augustin are si privilegiul unei aure deosebite, pentru ca e deja cuplat cu Marie de ani de zile. Asa de tare ne-am obisnuit sa-i vedem inlantuiti pe coridoare si in curtea liceului, incat sunt aproape ca niste mascote pentru noi toti. Pe mine, Augustin si Marie ma fac sa cred in iubire. De indata ce remarc lumina gingasa, fermecata, licarind in ochii lui Augustin cand isi apleaca usor capul spre Marie, incepe sa-mi bata inima la gandul ca si pe mine ma asteapta lucruri la fel de splendide. "

S-a spus mereu ca ingerii sunt "dublul" ceresc al omului. Suntem mereu insotiti de "modelul" nostru, de portretul nostru imbunatatit. Si suntem - sau, in orice caz, ar fi bine sa fim - intr-un dialog permanent cu posibilul acestui portret. Ingerul ofera fiecaruia din actele noastre reperul epurei lui, adica desenul lui ideal. Langa fiecare "este", ingerul asaza un "cum ar trebui sa fie". El conjuga neobosit, la optativ, curgerea vietii noastre, asa cum am face-o noi insine daca am fi in conditia lui. - Andrei Plesu Fragment din cartea "Despre ingeri" de Andrei Plesu: "Omul de langa inger: calugarul O forma raspandita de in cultura e citatul standardizat. Nu citesti Blaga, dar stii ca "vesnicia s-a nascut la sat", nu citesti Kant, dar stii chestia cu "cerul instelat deasupra si legea morala inauntru" etc. E de observat ca, in cel de-al doilea caz, citatul e folosit indeobste pentru a atrage atentia asupra "legii morale" si mai putin asupra "cerului instelat". Cerul instelat tine ori de poezie, ori de astronomie. Ceea ce ne intereseaza e insa etica. Ei bine, exista o categorie de oameni, rari si, s-ar zice, din ce in ce mai inactuali, pentru care cerul instelat e mai aproape de etica decat de astronomie sau de metafora. Si pentru care etica e o categorie mistica, avand tocmai cerul ca reper. Acestia sunt calugarii. Pentru semenii lor, ei intruchipeaza o aspiratie, un traseu virtual, o anticipare a zenitului. Pariul lor e incercarea de a face din viata proprie un cer experimental. Cerul, chilia si ingerii Cum trebuie sa arate viata noastra daca ne asumam, inca de pe pamant, calitatea de cetateni ai Ierusalimului Ceresc? - iata "ipoteza de lucru" a cinului monahal. "Veniti sa va arat stiinta vietuirii pasnice sau ceresti" (s. m., A.P.) - spune Nichifor din Singuratatei Pentru Nil Ascetul, calugarii sunt "stele neratacitoare", stralucind in noaptea cea fara lumina a vietii; sunt, asadar, "cerul instelat" al unei umanitati adumbrite. Mai la apus, Bernard de Clairvaux, intr-o predica. despre Cantarea Cantarilor, compara "sufletele sfintilor" cu un firmament, in care inteligenta este soarele, credinta este luna, iar virtutile sunt stelele. La randul ei, Hildegard von Bingen consemneaza vocatia calugarilor de a fi "ferestre spre Ierusalimul Ceresc". Printr-o spectaculoasa rasturnare analogica, "cerul" calugarului, spatiul in care el incearca sa reconstituie conditiile vietii desavarsite este cel mai umil spatiu cu putinta: chilia."

O poveste impresionanta despre acceptarea destinului si despre puterea omului de a se adapta si a supravietui. Doctorul Rafal Wilczur are deosebite insusiri sufletesti si o uriasa capacitate de daruire. Cu toate acestea, soarta il supune unui lung sir de lovituri. Prof. dr. Rafal Wilczur este o somitate in lumea medical pentru operatiile chirurgicale de succes. Familist convins, este devotat sotiei si fiicei, dar meseria ii rapeste mult timp si ii neglijeaza pe cei dragi. Dupa o operatie grea, doctorul fuge acasa, incarcat de daruri, dar constata ca, satula sa-l astepte, sotia a luat fetita si l-a parasit. Disperat, incepe sa le caute, apoi sa bea in baruri, unde e batut si talharit. Cand se trezeste, nu mai stie nici unde se afla si nici cine este iar banii si actele i-au disparut. Cu ce situatii limita se va confrunta eroul nostru ramane sa vedem. Fragment din romanul "Vraciul Vol.2' de Tadeusz Dolega-Mostowicz: “Asa stateau lucrurile pana cand intr-o zi, spre seara, profesorul Wilczur se intoarse pe neasteptate. Tocmai stateau la un ceai, cand au auzit o caruta apropiindu-se. Inainte ca Jemiol sa fi reusit sa iasa in cerdac, Wilczur intra in tinda. Lucia si domnul Jurkowski il intampinara cu strigate de bucurie. La lumina lampii arata sanatos si asa cum il stiau. Poate ca mai slabise putin si era mai palid, dar asta se putea pune pe seama trecerii bronzului de la tara. Abia cand s-a asezat la masa, Lucia a observat ca profesorulul ii tremura mana stanga, tremura necontenit, iar tremurul se amplifica ori de cate ori incerca sa tina cu ea furculita sau lingurita. Lucia simti lacrimi in ochi. Ca sa si le ascunda, se ridica si se duse in camera sa. Aici nu trebuia sa-si inabuse plansul. Fara indoiala ca atat Jemiol, cat si domnul Jurkowski observasera tremurul mainii, dar numai ea intelegea tot tragismul situatiei: chirurgul Wilczur nu mai exista. Cele mai precise maini, carora sute si mii de pacienti le incredintau viata lor, devenisera un aparat stricat, un aparat inutilizabil. De-acum inainte nu mai putea face singur nicio operatie mai dificila. Ce-i drept, multe dintre ele nu necesitau utilizarea ambelor maini si pot fi realizate cu asistenta altui medic, dar pierderea partiala a controlului asupra mainilor trebuia sa fie pentru Wilczur o lovitura teribila. Lucia nu s-a putut stapani multa vreme. Doar era medic si intelegea ca tremurul mainii nu putea fi o manifestare trecatoare. In cazuri exceptionale, asemenea afectiuni pot fi inlaturate cu ajutorul razelor si electroterapiei, adica al unor tratamente pe care nu le puteau face aici, fiindca nu posedau aparatele necesare. Cu siguranta ca medicii nu i-ar fi dat drumul lui Wilczur daca ar fi considerat afectiunea curabila. El insusi ar fi ramas acolo chiar si pentru cel mai indelungat tratament, numai sa nu-si piarda capacitatea de chirurg. Prin urmare, starea lui era disperata. Se putea banui ca dintii cainelui turbat au atins unul dintre cei mai importanti nervi si ca nu mai era nimic de facut.“

E noapte in Lincoln’s Inn... tulbure si agitata vale a umbrelor legii, in care solicitantii nu gasesc decit prea putina lumina... si luminarile groase sint stinse cu degetele prin birouri, iar functionarii coboara tropaind scara subreda de lemn si se imprastie. Clopotul care bate ceasurile noua si-a incetat lugubru-i dangat, jelind fara rost pe nimeni; portile sint inchise si portarul de noapte, un paznic solemn, cu o grozava pofta de a dormi, sta de straja in ghereta. De la rindurile etajate de scari, ferestrele ca niste lampi incetosate, cum sint ochii Justitiei, un soi de Argus cu privirile impaienjenite, cu cite un buzunar fara fund pentru fiecare ochi si cu cite un ochi deasupra-i, ferestrele acelea clipesc vag spre stele...

De la autorul romanului Adevarul despre cazul Harry Quebert. Pana in ziua Dramei, au existat doua familii Goldman: Goldmanii-din-Baltimore si Goldmanii-din-Montclair. Goldmanii-din-Montclair, al caror descendent este Marcus Goldman, autorul romanului despre profesorul Quebert, apartin clasei de mijloc si locuiesc intr-o casa mica din Montclair, New Jersey. Goldmanii-din-Baltimore sunt o familie instarita, care locuieste intr-o casa de lux dintr-o suburbie bogata din Baltimore, si de care Marcus este fascinat. Ambele familii ascund insa secretele lor, amintiri mai mult sau mai putin fericite, iar viata ii incearca pe toti deopotriva, fara sa tina cont de avere, prestigiu, pozitie sociala. “Fanii lui Dicker vor regasi aceleasi elemente care au facut din Adevarul despre cazul Harry Quebert un boom literar: ritmul alert, alternarea permanenta intre epoca noastra si anii ’80 si enigmele ingenios plasate la inceputul romanului.” – L’Express “Joel Dicker nu trebuie decat sa traga de un fir pentru ca intregul esafodaj uluitor din jurul povestii Goldmanilor-din-Baltimore sa se destrame si totul sa se naruie.” – Salon Litteraire “Desi te simti prins in hatisul numeroaselor rasturnari de situatie, tensiunea psihologica, mai puternica decat in Adevarul despre cazul Harry Quebert, este aproape insuportabila.” – Tele Loisirs Joel Dicker s-a nascut la Geneva, pe 16 iunie 1985. A studiat dreptul la Universitatea din Geneva, absolvind in 2010. A obtinut „Premiul scriitorilor genevezi“ pentru primul sau roman, Les Derniers Jours de nos peres. Al doilea roman al sau, Adevarul despre cazul Harry Quebert a primit Marele Premiu al Academiei Franceze, a fost tradus in peste 30 de limbi si a fost publicat in peste 45 de tari. De asemenea, a facut parte din selectia finala pentru Premiul Goncourt si a fost distins cu Premiul Goncourt al Liceenilor pe 2012. Fragment din romanul "Cartea clanului din Baltimore" de Joel Dicker "Baltimore, Maryland. Primavara—toamna 1994. Ne-a luminat existentele in cursul urmatorilor doi ani. Dragii mei veri, daca ati mai fi si voi aici, ne-am povesti unii altora cum am fost subjugati de ea. In vara lui 1994, mi-am implorat parintii sa ma lase, dupa sejurul de la Hamptons, sa petrec doua saptamani la Baltimore. Pentru a fi cu ea. Alexandra ne indragise si ea, iar noi ne fofilam tot timpul pe la familia Neville. In principiu, surorile mai mari nu se inteleg cu fratii mai mici si invers. Cel putin asa constatasem uitandu-ma la prietenii mei din Montclair. Isi ziceau cum le venea la gura si-si faceau o multime de mizerii unii altora. Fratii Neville erau cu totul altfel. Cu siguranta, datorita bolli lui Scott. Alexandrei ii placea sa fie cu noi. Ba chiar ne cauta compania. Iar Scott adora prezenta surorii lui. Ea ii zicea „dragalasule" si avea pentru el tot felul de gesturi tandre. Cand o vedeam alintandu-l, luandu-l in brate, mangaindu-l pe ceafa, sarutandu-l pe obraji, ma cuprindea dintr-odata dorinta de a avea si eu mucoviscidoza. Eu, cel caruia i se acordase intotdeauna un interes demn de un Montclair, eram cucerit de faptul ca unui copil i se poate acorda atata atentie. Am promis Cerului toate faptele bune cu putinta in schimbul unei preafrumoase mucoviscidoze. Pentru a accelera procesul divin, lingeam pe ascuns furculitele lui Scott si beam din paharul lui. Cand il apucau crizele de tuse, ma apropiam de el cu gura larg deschisa, pentru a-i recolta exhalatiile. Dupa care m-am dus la doctor care, din nefericire, m-a gasit intr-o forma sclipitoare. "

Logodnica Ducelui Amelia Willoughby era logodita dintotdeauna cu ducele de Wyndham. Avea doar sase luni cind a fost semnat contractul de logodna si de atunci a tot asteptat. Si a asteptat... ca Thomas Cavendish, maretul duce, sa se hotarasca odata sa o ia de sotie. Numai ca Amalia si-a dat seama ca ducele nu se gindea niciodata la ea. Era foarte adevarat. Thomas prefera sa aiba o logodnica doar ca sa se puna la adapost de petitoare. Avea sa se casatoreasca peste un timp cu Amelia, atunci cind hotara el... Lumea lui este insa data peste cap odata cu aparitia unui var demult pierdut, care ar fi putut sa fie adevaratul duce de Windham. Iar daca Thomas nu este duce, atunci nici nu mai este logodit cu Amelia. Numai ca arogantul si semetul duce a facut intre timp greseala de a se indragosti de propria logodnica...

Cand Liviu Rebreanu trece la romanul orasenesc, el eludeaza pe cat se poate infatisarea de indivizi si se refugiaza in monografia unei pasiuni, a unei porniri, adica in romanul psihologic, constient sau nu de lipsa putintei de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de roman analitic. […] Materia romanului o formeaza aceasta trecere treptata de la logica aparent normala la conduita si tinuta dementiala… - George Calinescu

Atunci cand Tate Collins il intalneste pe Miles Archer, un pilot de avioane tacut, la locul lui, bantuit de un trecut intunecat, ea e constienta ca ceea ce simte nu e tocmai dragoste la prima vedere. Cei doi nu se considera nici macar prieteni, iar singurul lucru pe care il au in comun este o atractie fizica de netagaduit. Dupa ce dorintele lor ies la iveala, cei doi isi dau seama ca tocmai au gasit solutia perfecta pentru o relatie fara alte implicatii. El nu cauta iubire, iar ea nu are timp pentru asa ceva. Aranjamentul lor ar fi extrem de satisfacator, daca Tate ar putea sa respecte cele doua reguli impuse de Miles: nu pune intrebari despre trecut, nu te astepta la un viitor impreuna. Ei cred ca se pot descurca, dar, atunci cand in povestea lor se infiripa sentimente adevarate, totul se schimba: Inimile sunt invadate Promisiunile sunt incalcate Regulile sunt spulberate Iar iubirea devine urata Numai Colleen Hoover poate adauga unui singur roman atat de multa genialitate. - Jamie McGuire, autoarea romanului Fericirea incepe azi Fragment din romanul "Ugly love. Despre fata urata a iubirii" de Colleen Hoover: "- Problema este ca nu stiu cum sa tratez situatia dintre noi. Paseste spre mine si ma ridic. Isi pune bratele in jurul umerilor mei si ma strange la piept. - Nu gasesc un mod frumos sau macar politicos de a-ti spune asta, dar ceea ce i-am spus lui Corbin este adevarat. N-o sa mai iubesc niciodata. Din punctul meu de vedere, nu merita. Dar sunt nedrept cu tine. Stiu ca ma joc cu mintea ta, stiu ca te-am ranit si imi pare rau pentru asta. Imi place sa fiu cu tine, dar, de fiecare data cand suntem impreuna, ma sperie faptul ca o sa incepi sa vezi mai mult decat este. Stiu ca ar trebui sa am un fel de reactie la ceea ce mi-a spus, dar inca ii analizez cuvintele. Fiecare marturisire a lui ar trebui sa fie un semnal de alarma, pentru ca toate se leaga de crudul adevar, acela ca nu are de gand sa ma iubeasca sau sa aiba o relatie cu mine, dar semnalul nu rasuna. Apare unda verde. - Nu vrei sa ma iubesti pe mine, in mod special, sau nu vrei sa mai iubesti, in general? Ma indeparteaza de la piept, pentru a ma putea privi in ochi, atunci cand raspunde. - Nu vreau iubire, in general, Tate. Niciodata. Pe tine, in mod special, doar... te vreau. Ma indragostesc, il urasc si ma indragostesc din nou de raspunsul lui. Sunt asa distrusa! Tot ce spune ar trebui sa ma faca sa fug mancand pamantul, dar, in schimb, ma face sa vreau sa il imbratisez si sa-i ofer tot ce vrea sa ia de la mine. Il mint si ma mint pe mine si nu fac niciunuia dintre noi un bine, dar nu pot opri cuvintele care imi ies pe gura. - Pot sa ma descurc, daca ramanem la ceva simplu, ii spun. Scenele pe care le faci, de genul celei de acum cateva saptamani, cand ai plecat si ai trantit usa? Asta nu inseamna ceva simplu, Miles. Asemenea intamplari complica lucrurile. Incuviinteaza din cap, cantarindu-mi cuvintele. - Simplu, raspunde, testand cuvantul pe buze. Daca tu te descurci cu ce e simplu, pot sa fac totul simplu. - Bine. Si, atunci cand o sa devina prea greu pentru oricare dintre noi, o s-o terminam de tot. - Nu-mi fac griji ca poate sa devina prea greu pentru mine, imi spune. Sunt ingrijorat ca poate sa devina prea greu pentru tine."

Stapane, stapane , mai cheama s-un cane...   Cu Baltagul, Mihail Sadoveanu se aseaza mai putin in inima literaturii romanesti, unde l-au asezat cele peste 50 de volume, ca tot atitea aspecte ale lumii careia el, povestitorul, i-a dat viata, cat in inima propriei sale literaturi. Baltagul se mentine in zona aceea superioara de mister si de poezie, inceputa cu Hanu Ancutei si continuata in buna parte de Zodia Cancerului. Baltagul, constituie, sub raportul inventiei, reconstituirea acelei crime pastoresti despre care vorbeste balada Mioritei, si meritul lui sta mai putin in fabulatia, ingenioasa, desigur, a acestor intamplari, cat in rezonanta lor in mijlocul naturii singuratice si in maiestria cu care-si poarta de-a lungul drumurilor din munte eroina, apriga, voluntara, dar si iluminata, pe Vitoria,vaduva ortomanului pastor Nechifor Lipan. Drama omeneasca, povestea din Baltagul poarta totusi un pronuntat accent de mare balada, romantata, de mister cosmic, aici rezolvindu-se epic, dupa cum in Hanu Ancutei se rezolva feeric. A fi pastrat acestei povestiri, germinata in glastra de clestar a Mioritei, toata puritatea de timbru a baladei si tot conturul ei astral — iata in ce sta intaiul dintre merite si cel mai pretios al Baltagului.  Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul, ori cu cata. ...Cei mai vrednici intemeiaza stani in munte. Acolo stau cu Dumnezeu si cu singuratatile, pana ce se imputineaza ziua. Cartea prezinta si ilustratii. Fragment: "Cum a facut nevasta lui Lipan calea intoarsa, vremea s-a zbarlit. S-a rasucit vantul si a prins a bate de catra miezul-noptii. Dezgheturile au stat. Lumina a slabit in dosul paclelor. Cu aceasta suflare rece in spate si pe sub fuga aceasta de nouri subtiri, cei doi calatori au umblat in tacere ca printr-o tara noua. Abia o vazusera in ajun si acuma n-o mai cunosteau. Caii bocaneau cu potcoavele lui mos Pricop prin gloduri inghetate si grunzuri. Drumurile si potecile erau pustii. Ferestrele crasmelor degeaba aratau covrigei uscati in gaturi de sticla cu bauturi colorate. Aveau un aer de parasire si dezolare. Asta insa pentru putina vreme, caci biruinta deplina a soarelui nu putea sa intarzie. Toate stateau ca-ntr-o asteptare. Cand vor porni iar la vale puhoaiele, trebuiau sa duca o veste noua. Asa dezlega Vitoria intelesul acestor infatisari schimbate. La marginea celei din urma Dorne, cum intrau, era crasma dupa randuiala. Au descalecat s-au lasat caii unul langa altul, fara sa-i lege, fara sa le deie graunte. S-a ridicat de dupa gratiile tejghelei o femeie, care se silea sa opreasca, cu palma, cascaturi somnoroase. Vitoria a poftit o garafa de vin s-a cerut si al treilea pahar. Crasmarita a asezat la rand si al treilea pahar. Au vorbit putine lucruri despre vreme, despre nutretul vitelor. Desi somnoroasa, fiind femeie si crasmarita pe deasupra, gazda n-a lipsit sa-si puie intrebarile cunoscute."

Nascut in 1858, la Plainesti, Ramnicu Sarat, a scris versuri, proza scurta, piese de teatru, dar cea mai importanta contributie a sa la literatura romana o reprezinta romanele sale din Ciclul Comanestilor (Viata la tara, Tanase Scatiu, in razboi, indreptari, Anna, ceea ce nu se poate), ele fiind scrise departe de tara, la Roma.   Prin aceste volume ni se prezinta imaginea societatii romanesti de la finele veacului al XIX-lea. „ in Viata la tara ne este infatisata clasa boiereasca prin cateva familii „care s-au strecurat prin negura fanariota”; in Tanase Scatiu este prezentat arendasul mojic, brutal, rau. (…) Latura cea mai originala a romanelor are intentia de a nota intimitatea dintre suflete fine si clipele de extaz erotic.   Apare pentru intaia oara pagina analitica, oricat de exterioara, obiectul scriitorului nefiind omul, ci o stare in sine, studiata monografic. Scriitorul cuprinde indiferenta conversatiei intre indragostiti, atmosfera de frivolitate distinsa si delicata, contradictiile sufletesti ale femeii, tristetile nemotivate, euforia premergatoare marturisirilor.” G. Calinescu - Istoria Literaturii Romane

    „Portile de foc. Epopeea unui supravietuitor al bataliei de la Termopile” ofera cititorului o poveste irezistibila si o perspectiva unica asupra lumii antice.     In anul 480 i.H., doua milioane de soldati persani condusi de regele Xerxes au construit un pod de corabii peste Hellespont pentru a debarca in Grecia si a o cuceri. Intr-o incercare disperata de a-i bloca pe invadatori, trei sute de spartani alesi au fost trimisi la trecatoarea Termopile. Steven Pressfield aduce la viata batalia de la Termopile intr-un roman monumental, foarte bine documentat, cu actiune incinsa si analize psihologice fine. Soldatii spartani si aliatii lor au tinut cotropitorii pe loc sapte zile, dar, in cele din urma, au fost coplesiti.     Romanul da glas, chip si viata unora dintre spartanii care au luptat la Termopile, printre care regele Leonidas, campionul olimpic Polinikes, un tanar luptator spartan pe nume Alexandros si comandantul Dienekes. Autorul exploreaza societatea spartana si eroismul luptatorilor sai, recreand un moment din istorie sub forma unei opere incredibil de captivante, inteligente si emotionante. Accentul cade pe destin, onoare, datorie si loialitate.      Fragment din roman:       „Privisem armata marsaluind pe campia de sub Atena pornind de la Casa Bronzului poate de vreo cincizeci de ori in ultimii noua ani, cu diferite forte stranse, adaptate campaniei in care se pregateau sa porneasca. Acesta, corpul armat trimis la Portile de Foc, era cel mai subtire din cate fusesera vreodata. Nici doua treimi din cei stransi inainte de Enofita, cand aproape sase mii de razboinici, scutieri si convoiul lor de lupta umplusera campia, nici o jumatate de mobilizare, patru mii cinci sute, ca inainte de Ahileion, nici macar doua mora, doua mii cinci sute, ca atunci cand Leonida a condus la Antirion trupele pe care Alexandros si cu mine le urmariseram pe cand eram baieti.     Trei sute.     Stransura umana zornaia pe campie asemenea boabelor mazare intr-un borcan. Doar trei duzini de animale de haita stateau in fata de-a lungul drumului. Erau numai opt carute; turma de jertfa era manata de doi baieti caprari cam speriati. Convoiul cu provizii fusese trimis inainte si fusesera lasate pachete de-a lungul caii de sase zile. Pe deasupra, se anticipa, cetatile aliate aveau sa ofere provizii pe drum, pe masura ce alergatorii spartani culegeau diferite contingente care aveau sa completeze forta si s-o aduca la efectivul sau intreg, de patru mii.     O liniste augusta inconjura sacrificiile de plecare indeplinite de Leonida in calitatea sa de mare preot, asistat de Olympieus si Megistias, clarvazatorul teban care venise in Lacedemonia de bunavoie, cu fiul sau, din dragoste nu numai fata de cetatea sa natala, ci fata de toata Elada, pentru a-si oferi, fara taxa sau rasplata, arta prorocirii.     Intreaga armata, toate douasprezece lochoi, fusese stransa, nu sub arme, din cauza interdictiei Karneiene, totusi in mantii purpurii, ca sa asiste la pornirea marsului. Fiecare luptator dintre Cei Trei Sute statea incununat, inarmat cu xiphos si cu scutul inainte, cu mantia purpurie peste umeri, in timp ce scutierul sau ii era alaturi, tinand lancea pana cand se incheiau jertfele.”

Dupa ce am gasit fericirea - Anna Todd- al patrulea volum din seria AFTER Tessa si Hardin au infruntat toate provocarile, dar oare vor trai fericiti pana la adanci batraneti? Pana acum, viata i-a luat de multe ori prin surprindere. Legatura lor e mai stransa ca oricand. Si totusi, se pare ca orice noua incercare le pune in pericol temelia pe care si-au construit relatia. Tessa intelege tot zbuciumul lui Hardin si stie ca e singura care poate sa-l tempereze cand izbucneste. Insa cu cat i se dezvaluie mai multe despre trecutul intunecat al iubitului ei, cu atat acesta ii indeparteaza – pe ea si pe ceilalti – din viata lui. Tessa nu mai e convinsa ca-l poate salva – nu fara a se sacrifica pe sine. Merita sa-si piarda identitatea in numele dragostei? Dar Tessa e hotarata sa lupte. Numai ca nu stie pentru cine lupta de fapt – pentru Hardin sau pentru ea insasi? Seria After a adunat peste 1 miliard de fani online si a fascinat cititorii din intreaga lume. Acum afla si tu povestea despre care vuieste internetul! Anna Todd a creat cel mai mare fenomen literar al generatiei sale. - Cosmopolitan Tessa si Hardin sunt varianta moderna a cuplului clasic din Mandrie si prejudecata – domnul Darcy si Lizzy Bennet. - That's Normal Anna Todd a castigat o popularitate imensa pe internet odata cu aparitia seriei After. Locuieste in Austin, impreuna cu sotul ei, cu care a doborat toate statisticile, casatorindu-se la o luna dupa absolvirea liceului. Anna a fost mereu o cititoare impatimita si i-au placut trupele de baieti si povestile romantice de iubire, astfel ca acum, cand a gasit un mod de a le imbina pe toate trei, se bucura de un vis devenit realitate. Din seria After fac parte: • Volumul 1:  Dupa ce ne-am intalnit • Volumul 2: Dupa ce ne-am certat • Volumul 3: Dupa ce ne-am indragostit • Volumul 4: Dupa ce am gasit fericirea • Volumul 5: Inainte de noi     De aceeasi autoare, la Editura Trei au mai aparut volumele: •  Nimic mai mult •  Nimic mai putin •  Cele mai stralucitoare stele •  Surorile Spring Fragment din carte: "Bag cheia in broasca si imi dau seama brusc ca am urat locul asta de ultima oara cand am fost aici, ceea ce ma face sa-mi aduc aminte cu mare mirare de faptul ca, la inceput, l-am adorat. Cand intru, vad ca lumina din living a ramas aprinsa: tipic pentru el s-o lase aprinsa inainte sa plece in strainatate. Asta se intampla doar cu o saptamana-n urma. Timpul e inselator ,cand te afli in infern. Ma duc direct in dormitor si deschid dulapul ca sa iau dosarul dupa care venisem. N-are niciun sens sa ma lungesc mai mult decat e cazul. Dosarul de plastic nu e in sertarul in care imi aminteam ca l-am pus, asa ca nu-mi ramane decat sa rascolesc printre teancurile de hartii ale lui Hardin. Probabil ca si-a indesat mapa in dulap in incercarea de a strange prin camera asta dezordonata. Vechea cutie de pantofi e tot pe raft, iar curiozitatea ma invinge. Iau cutia si ma asez pe podea, cu picioarele incrucisate. Ii scot capacul si il asez langa. mine. Cutia e plina de pagini intregi cu scrisul lui dezordonat, pe ambele fete. Observ ca unele pagini sunt scrise la calculator si iau una ca s-o citesc. “Mi-ai patruns in suflet. Sunt pe jumatate agonie, pe jumatate speranta. Spune-mi ca n-am venit prea tarziu, ca sentimentele acestea pretioase nu s-au topit pentru totdeauna. Sunt gata sa ma ofer tie din nou, cu inima mai devotata decat era atunci cand aproape ca ai sfasiat-o, acum opt ani si jumatate. Sa nu indraznesti sa spui ca barbatii uita mai usor decat femeile, ca iubirea lor moare mai devreme. N-am iubit pe nimeni alta, doar pe tine.” Recunosc imediat cuvintele lui Austen. Citesc pe sarite cateva pagini, recunoscand citat dupa citat, minciuna dupa minciuna, asa ca iau una dintre paginile cu scrisul lui. "

Romanul a inspirat in 1998 o cunoscuta ecranizare SF, avindu-i in distributie pe Peter Gallagher, Leonard Nimoy si Tim Guinee. Minunata lume noua porneste de la ideea unei societati distopice care, pentru a-si controla cetatenii, recurge la orice subterfugiu: de la transformarea rasei umane si manipularea ei genetica pina la mascarea minciunii in adevar absolut. Rezultatul este o combinatie de realitati totalitare si scene din cel mai pur SF, in care cartile sint arse si singura cultura acceptata se naste din preceptele unui conducator megaloman, in care aparitia unei editii din Operele complete ale lui Shakespeare poate duce la rasturnarea unui regim absurd, in care oamenii sint conceputi in imense incubatoare, iar cei neatinsi inca de morbul acestei „civilizatii” sint izolati in rezervatii. E o experienta infioratoare sa descoperi cit de multe dintre predictiile satirice ale lui Huxley au devenit realitate intr-o perioada atit de scurta. - The New York Times Book Review Fragment din cartea "Minunata lume noua" de Aldous Huxley   “Trecura pragul si se trezira pe o terasa larga. Sub ei, incadrata de case inalte, se intindea piata satului, plina de indieni. Paturi viu colorate, pene infipte in parul negru, licariri de turcoaze si trupuri negre stralucind de sudoare. Lenina isi duse iarasi batista la nas. In spatiul liber din centrul pietei erau doua estrade circulare din caramizi si lut framintat cu picioarele - in mod evident acoperisuri ale unor incaperi subterane, caci in centrul fiecarei estrade era cite o rasuflatoare deschisa, cu o scarita ce ducea spre intunericul din adinc. De acolo, din adincuri, se inaltau cintari de fluiere si apoi aproape ca se pierdeau in rapaitul neindurator, persistent, necontenit al tobelor. Leninei ii placura tobele. Inchizind ochii, se lasa in voia tunetelor lor infundate, care se succedeau la intervale regulate, ingaduindu-le sa-i invadeze complet constiinta, pina cind, in cele din urma, nu mai ramase nimic pe lume decit acea pulsatie profunda a sunetelor. Ii reamintea linistitor Leninei de zgomotele sintetice produse la Ritualurile Solidaritatii de sarbatorirea Zilei lui Ford. „Orgie si betie, orgie si magie”, repeta in sinea ei. Tobele acelea bateau exact aceleasi ritmuri. Deodata se produse o izbucnire de cintece - sute de voci barbatesti strigind din rasputeri, feroce, la unison, metalice si aspre. Citeva note prelungi, apoi tacere, pe urma bubuitul mocnit al tobelor; apoi notele acute, ca un fel de nechezat ascutit, raspunsul unei femei. Si din nou tobele; apoi iarasi afirmarea salbatica a barbatiei, rostita de vocile profunde, de bas. Ciudat - da. Locul era ciudat, la fel si muzica, la fel si hainele, si gusele, si bolile de piele, si batrinii. Dar spectacolul in sine - acesta nu parea sa aiba nimic ciudat in el.”

Oare cunoscutii si prietenii mei se poarta cu mine cum s-ar purta cu un om sanatos? „Ce mai scrii?” „Ce ne vei mai darui?” Mereu aceleasi cuvinte, aceleasi cuvinte! Si mi se pare ca toata atentia cunoscutilor, laudele si entuziasmul, toate sint numai inselaciune. Ma mint ca pe un bolnav, si uneori mi-e teama ca se vor apropia de mine pe furis, pe la spate, ca ma vor insfaca si ma vor duce ca pe Popriscin la balamuc!... Si asa mereu, pina la groapa, totul va fi dragut si scris cu talent; dragut si scris cu talent si nimic mai mult. Iar cind voi muri, cunoscutii mei, trecind pe linga mormintul meu, vor spune: „Aici odihneste Trigorin. A fost un scriitor bun, dar a scris mai prost decit Turgheniev”.