*Titlu disponibil fără autograful autoarei . Citiți aici și interviul acordat de Tatiana Niculescu blogului Libris. Cel mai tânăr rege al României urcă pe tron într-o vreme în care țărilor din răsăritul Europei li se rezervă „rolul de cobai într-un experiment de un cinism care întrece închipuirea omenească“, cum vă spune chiar el.
În zilele noastre, mărturia lui despre abdicare e pusă la îndoială de unii, preferându-i-se documente anonime ale regimului comunist instalat la putere prin fraudă, minciună și manipulare. Este Mihai I un învins? Dacă împlinirea unui destin se măsoară în succese aclamate public și compromisuri de anvergură, atunci acest rege nu e un model de urmat. Dar, dacă statornicia, răbdarea și modestia definesc viața adevărată, atunci ultimul rege al românilor rămâne pentru generațiile viitoare un reper de înțelepciune într-o lume răscolită de fantasmele puterii. Fotografia de pe copertă: Regele Mihai în castelul de la Sinaia, 1 aprilie 1946 Fragment din lucrare: „SAN DOMENICO DE FIESOLE E UN SĂTUC AȘEZAT pe o colină cu chiparoși, de unde se vede, într-o priveliște ca de carte poștală, splendida Florența. Sătucul datează de prin secolele VIII—IX înainte de Hristos și păstrează străvechi vestigii și monumente etrusce. În centru, se afla o mănăstire dominicană din secolul al XV-lea, în care a trăit și a pictat Fra Angelico. În spatele mănăstirii, o alee cu chiparoși și măslini duce spre Villa Sparta, o construcție de o seamă cu mănăstirea, de culoare gălbuie, înconjurată de grădini și de un parc umbrit de pini, platani, cedri, plopi, magnolii și tot felul de arbuști exotici. Mihai a împlinit 15 ani. Abia sosit din România, e silit să stea la pat din pricina unei răceli însoțite de bronșită. Zilnic, trebuie să-i raporteze tatălui său, la Sinaia sau la București, cum evoluează starea lui. La un moment dat, crede că e ceva mai bine, dar se trezește cu o durere de burtă, în partea stângă. Se dovedește a fi o apendicită acută și doctorul chemat de stăpâna casei decide că băiatul trebuie operat de urgență. Operația nu poate fi însă făcută fără acordul ambilor părinți. Prințul moștenitor e însoțit în Italia de directorul de studii al școlii palatine, Preda Fundățeanu, și de aghiotantul Nicu Condeescu. Lor le revine misiunea de a-l înștiința pe Carol și de a-i cere consimțămanul pentru operație. Regele e categoric: asta e o manevră de-a Sittei pentru a-l ține la ea pe fiul lor mai mult decât termenul convenit, drept care nici nu poate fi vorba de operație! Negocierile la telefon durează ore bune. Medicul intervine și el și-i explică lui Carol că fiul lui e în pericol să facă septicemie. Regele e neclintit. „Excesiv de sever, excesiv de bănuitor", își amintește Mihai.”
