Gramatica limbii suedeze contemporane cu exemple practice

    Gramatica limbii suedeze contemporane este un ajutor de nădejde în studierea, acasă sau la cursuri, a celor mai noi fenomene ale limbii. Această lucrare își propune să ofere utilizatorilor o imagine cât mai clară a gramaticii limbii suedeze contemporane, fără termeni de specialitate și teorii lingvistice în exces.       Fragment din dicționar:       „Concordanța timpurilor       Timpurile gramaticale se împart în două grupe - timpuri care au legătură cu momentul prezent (prezent, perfect, viitor) și timpuri care se referă la momentul trecut (preterit, mai mult ca perfect).
Citește tot rezumatul cărții Gramatica limbii suedeze contemporane cu exemple practice...     Concordanță timpurior denumită în suedeză tempusharmoni reprezintă utilizarea timpurilor într-o frază în cadrul aceluiași moment, un aspect că în limba română nu este atât de clar determinat.     În practică, aceasta înseamnă că într-o frază din limba suedeză nu avem niciodată într-una din propoziții preterit, iar în cealaltă, perfectul. În cadrul aceleiași fraze se folosesc doar timpurile care se referă la același moment. Altfel spus, preterit + preterit, preterit + mai mult ca perfect, perfect + prezent etc.      Prin urmare, dacă propoziția principală este la preterit, timpurile se vor transforma astfel încât să „corespunda" (este un fenomen tipic vorbirii indirecte). În cadrul timpurilor trecute întâlnim următoarele cazuri:     Acțiunea din propoziția secundară se desfășoară simultan cu acțiunea din propoziția principală - în ambele propoziții folosim preterit.     Anders berättade att han fick ett nytt jobb.     Anders a povestit că primește o slujbă nouă.         Acțiunea din propoziția secundară se desfășoară înaintea acțiunii din propoziția principală - în propoziția secundară folosim timpul mai mult ca perfect.     Anders berättade att han hade fått ett nytt jobb.     Anders a povestit, că a primit o slujbă nouă.        Acțiunea din propoziția secundară se desfășoară după acțiunea din propoziția principală - în propoziția secundară folosim modul condițional (skulle + infinitiv).     Anders berättade att han skulle få nytt job.     Anders a povestit că va primi o slujbă nouă.        Există, bineînțeles, și cazuri excepționale când prezentul din propoziția principală se combină cu preterit pentru a păstra logica afirmației.     Jag är trött för att jag la mig sent igår.     Sunt obosită pentru că ieri m-am culcat târziu.       Gunilla är rik för hon vann tre miljoner för två år sedan.     Gunilla e bogată pentru că acum doi ani a câștigat trei milioane.“ Citește mai puțin...