Patericul manastirilor nemtene

Starețul Paisie iubea foarte mult citirea operelor Sfinților Părinți. Iată ce răspunde el starețului Atanasie, care îl învinuia de oarecare lucruri: – Să nu zici, părinte Atanasie, că ajung una sau două cărți pentru mântuirea sufletului.
Citește tot rezumatul cărții Patericul manastirilor nemtene... Doar nici albina nu adună miere dintr-o singură floare, ci din multe. Așa este și cel ce citește cărțile Sfinților Părinți. Una îl învață dreapta credință, alta îi vorbește de tăcere și rugăciune, alta îi spune de ascultare, de smerenie și răbdare, iar alta îl îndeamnă către iubirea de Dumnezeu și de aproapele. Așadar, din multe cărți patristice învață omul să trăiască după Evanghelie. Când starețul Paisie nu putea să-și cerceteze frații la câmp, fiind departe de mănăstire, le trimitea câte o scrisoare plină de sfaturi duhovnicești. Iată cum îi învață pe frați într-una din aceste scrieri: – Fiilor, păziți-vă de zavistie! Unde este zavistie, acolo nu este Duhul lui Dumnezeu. Stăpâniți-vă limba, ca să nu grăiască cuvinte deșarte. Cine își stăpânește limba, își păzește sufletul de întristare. De la limba vine viața și moartea! întru toate să aveți smerenie, bunătate și dragoste. întăriți-vă cu temerea de Dumnezeu, cu amintirea morții și a veșnicelor munci. Rugăciunea lui Iisus să o repetați necontenit. Aduceți lui Dumnezeu jertfă curată, neprihănită, cu bună mireasmă, după creștinească voastră făgăduință. Aduceți osteneala și sudorile voastre de sânge ca o ardere de tot. Zăduful și arșița zilei să fie pentru voi că răbdarea mucenicilor.... La chilii, starețul Paisie cerea călugărilor să facă trei lucruri: să citească cuvintele Sfinților Părinți, să practice rugăciunea minții și, după putere, să facă adesea metanii cu lacrimi. Mărturisirea gândurilor către duhovnici o consideră marele stareț temelia vieții duhovnicești și nădejdea mântuirii pentru toți. De aceea poruncea fraților, mai ales celor începători, să se mărturisească în fiecare seară la duhovnicii lor. Dacă vreunul dintre călugări, din lucrarea vrăjmașului, nu voia să-l ierte pe fratele său până seara, starețul îl îndepărtă din sobor, îl oprea să zică Tatăl nostru și nu-l lăsă nici pe pragul bisericii să pășească, până nu se smerea și-și cerea iertare. Fragment din lucrarea: Patericul mănăstirilor nemțene de Ioanichie Bălan "   SCHIMONAHUL GORDIE PUSTNICUL Mănăstirea Neamț (1870)     Cuviosul Gordie Schimonahul a fost unul din marii sihăstri ai C mănăstirilor noastre din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Era de loc din nordul Moldovei. Chemat să slujească lui Hristos, a intrat în obștea Mănăstirii Neamț sub starețul Domețian. Aici a făcut mulți ani ascultare, fiind râvnitor pentru împlinirea făgăduințelor călugărești. Starețul Neonil (1843-1853), văzându-l dornic de liniște, l-a trimis ia Schitul Icoana Veche, câțiva kilometri mai sus de lavra. Acolo, schimonahul Gordie a dat de dulceața liniștii și a rugăciunii. Apoi, binecuvântarea părintelui său duhovnicesc, s-a retras din schit pădurile seculare din Împrejurimi, unde s-a nevoit singur 22 de ani, răbdând toate ispitele pustiei: frigul, foamea, lipsa, boala și luptele la diavoli.     Arhiereul Narcis Crețulescu (1913) și alți bătrâni din Mănaș-rirea Neamț care l-au cunoscut mărturiseau că pustnicul Gordie avea o nevoință ascetică asemenea sihăstrilor de demult. Repetă Psaltirea pe de rost zilnic și mânca o singură dată pe zi, după asfințitul soarelui, coji de pâine muiate în pârâu, fără altă hrană; dormea teva ore pe noapte și nu avea locuința stabilă. Chilia lui era un bordei săpat în pământ și acoperit cu lemne, în care stătea mai ales iarna. Vara umblă prin pădure din loc în loc, desculț, îmbrăcat o haină veche și se rugă neîncetat. Unde îl ajungea noaptea, acolo c;ormea puțin, apoi iar se deștepta la rugăciune.     Spun părinții că pustnicul Gordie purta întotdeauna pe trupul său o rasă veche și ruptă de șiac. Aceasta era singura lui Îmbrăcăminte de vară și de iarnă. Cu aceasta se îmbracă ziva și se învelea noaptea. Pentru o viață aspră ca aceasta, numele pustnicului Gordie se făcuse cunoscut tuturor, căci avea multă putere în cuvânt și în rugăciune. " Citește mai puțin...