Argumentul nuclear in politica externa a statelor

    În opinia mea, principala contribuție adusă constă în identificarea elementelor centrale care duc la evoluția și adaptarea politicilor de securitate și a strategiilor nucleare pe parcursul tuturor etapelor istorice analizate.
Citește tot rezumatul cărții Argumentul nuclear in politica externa a statelor... Evidențiez, în mod particular, substanța analizei proprii a relațiilor dintre Statele Unite și Federația Rusă în domeniul nuclear în trecerea de la Războiul Rece la ceea ce autoarea consideră a fi "pacea caldă" actuală. Complexitatea și sensibilitatea temei a impus o abordare teoretică nuanțată, iar o altă contribuție personală a lucrării constă tocmai în aplicarea adecvată a modelelor teoretice realiste, respectiv liberale, în analiza dinamicii amenințărilor nucleare. Studiile de caz dedicate etapelor istorice și dinamicii strategiilor și politicilor de securitate constituie, de asemenea, importante contribuții la cercetarea domeniului. (Ioan Mircea Pascu)    Din cuprins: ◊ Evoluția doctrinelor de securitate și a conceptelor strategice ale SUA și URSS ◊ Linii teoretice dominante și elemente de gândire strategică în politica externă a SUA și Federației Ruse post Război Rece ◊ Politica nucleară, preocupare a comunității de securitate: decizii NATO ◊ Iran - între politica de dialog și politică de îngrădire ◊ Scutul american - schimbare recentă de atitudine sau preocupare permanentă? ◊ Reacții explicite ale Federației Ruse la sistemul american de apărare antirachetă. Conflictul din Georgia ◊ Participarea României la scutul american antiracheta         Fragment din lucrare:       „Coreea de Nord. Dosarul nuclear       Descoperirea, în 1992, de către SUA, a faptului că în Coreea de Nord se producea plutoniu, mai mult decât declarase oficial statul coreean, făcea ca amenințarea reprezentată de către Phenian să se profileze încă din primul an al mandatului președintelui american, Bill Clinton, ulterior, statul coreean refuzând solicitarea A.I.E.A. de efectuare a unor inspecții speciale și anunțându-și intenția de retragere din Tratatul de neproliferare.     În 1994, se realizează o încercare de rezolvare a crizei, Coreea de Nord semnând un acord cu SUA, în care era prevăzută înghețarea producției de plutoniu, în schimbul a două reactoare de fabricație occidentală și a unor provizii temporare de păcură. Acordul prevedea, că mai multe țări, sub coordonarea Statelor Unite, să construiască, înainte de 2003, două reactoare nucleare cu apă ușoară, în Coreea de Nord, în schimbul stoparii programelor de înarmare nucleară ale Phenianului. Primul reactor urma să intre în funcțiune anul următor, însă atitudinea ostilă a Coreii de Nord, și dificultățile pe care SUA le-au întâmpinat în discuțiile cu un regim ermetic, au întârziat proiectul cu cel puțin 5 ani.     În august 1998, potrivit SUA, Coreea de Nord a lansat o rachetă balistică cu rază mare de acțiune (Taepodong 1), fapt nerecunoscut, regimul de la Phenian pretinzând că a lansat sateliți.     După venirea la putere a Administrației Bush, contactele la nivel înalt între Statele Unite și Coreea de Nord au fost întrerupte, pentru că, în 2002, președintele american să plaseze această țară pe axa răului, alături de Irak și Iran, acest stat recunoscând dezvoltarea, în secret, a unui program de înarmare nucleară și, implicit, încălcarea acordului semnat în 1994.     Dat fiind că, în acea perioadă, asupra Irakului plană amenințarea unei intervenții militare, Departamentul american de Stat și cel al Apărării au simțit nevoia să declare că, în privința Phenianului, vor adopta calea diplomatică și pe cea a consultărilor cu aliații.” Citește mai puțin...