Top 79 Cele mai vândute cărți din 2011

In cautarea oii fantastice este romanul care i-a adus lui Murakami faima internationala. Intr-o buna zi, un tinar agent publicitar din Tokyo primeste de la un vechi prieten o fotografie a unui peisaj muntos, cu pasuni intinse si turme de oi. Tinarul se hotaraste sa insereze fotografia, aparent inofensiva, in paginile unui buletin publicitar. Din acel moment, viata lui, pina atunci obisnuita si anosta, se va transforma intr-o adevarata aventura: un barbat misterios isi face aparitia si il obliga sa porneasca in cautarea unei oi inzestrate cu puteri supranaturale. Aventura il va purta pina in muntii inzapeziti din nordul indepartat al Japoniei, iar cautarea oii va deveni, in acelasi timp, si cautarea sinelui.

E un adevar limitat, dar un adevar totusi, ca toate cartile se refera la alte carti si reprezinta experienta doar tratand-o ca pe o alta carte. Unele opere pot ridica aceasta limita in totalitate: Don Quijote e o astfel de opera si Orlando e alta. Quijote si Orlando sunt cititori pasionati si reprezentanti ai autorilor lor, alti cititori pasionati.[..] in Orlando dragostea este intotdeauna dragoste de lectura, chiar daca apare ca dragoste pentru o femeie sau un barbat. Baiatul Orlando este fata virgina cand e reprezentat in primul lui rol - acela de cititor. Harold Bloom, Canonul occidental

Publicate in 1961, Franny si Zooey, doua povestiri ample, releva criza morala a unei adolescente din familia Glass, fosta "copil-minune", incapabila sa-si daruiasca semenilor sai neobisnuitele ei talente creatoare. "Povestirile din ciclul familiei Glass - observa intr-un articol din 1963 Sam S. Baskett - dovedesc tot mai clar ca Salinger nu mai e multumit sa produca ceea ce e indeobste recunoscut a fi un lucru realizat foarte bine de el: naratiunea scurta, abrupta, turul de forta construit pe o baza in general ingusta, disecind efectele unei vieti lipsite de idealuri… Declarindu-se de acord cu viziunea lui Fitzgerald, aceea a tristetii pe care o cuprinde o viata lipsita de adincime, intr-o societate meschina, Salinger refuza ideea ca visul american s-a transformat pe vecie intr-un cosmar. Vazind viata asa cum e in realitate, membrii familiei Glass se dedica pe deplin aspiratiei de a-i gasi, totusi, un sens."

Discover here the works of bestseller author, J. R. R. Tolkien . This definitive paperback edition features nine illustrations and two maps drawn by J.R.R. Tolkien, and a preface by Christopher Tolkien.   Bilbo Baggins is a hobbit who enjoys a comfortable, unambitious life, rarely travelling further than the pantry of his hobbit-hole in Bag End. But his contentment is disturbed when the wizard, Gandalf, and a company of thirteen dwarves arrive on his doorstep one day to whisk him away on an unexpected journey "there and back again". They have a plot to raid the treasure hoard of Smaug the Magnificent, a large and very dangerous dragon...   The prelude to The Lord of the Rings, The Hobbit has sold many millions of copies since its publication in 1937, establishing itself as one of the most beloved and influential books of the twentieth century.

Amoc, una dintre cele mai celebre scrieri ale lui Stefan Zweig. Intr-o noapte de martie a anului 1912, un tanar medic povesteste cum in jungla din Malaysia, viata ii este data peste cap, cand o femeie necunoscuta dezlantuie in el nebunia si dragostea.  OBSEDATUL Cine este strainul capabil sa il infrunte pe marele Mirco Czentovic, campionul mondial de sah? Putem crede, asa dupa cum a afirmat ca nu a mai jucat de 20 de ani? Iata un mister pe care pasagerii pachebotului de lux si-ar dori sa il dezlege. Imprejurarile in urma carora strainul a ajuns la acest nivel al jocului sunt ingrozitoare. E vorba despre experimentele nazistilor, interogatoriile, izolarea absoluta, aflat in pragul nebuniei creierul uman ajunge sa-si dezvolte capacitati ciudate. Obsedatul sau despre teroarea organizata, totala, asupra trupului, asupra sufletului si constiintei omenesti... Ca intr-un microcosmos, Obsedatul ne face sa vedem nemasurata suferinta fizica si psihica a omului. Cele doua povestiri sunt asemanatoare din multe puncte de vedere, parca dezvoltate simetric, atat in ceea ce priveste continutul, cat si in ceea ce priveste tehnica de constructie. Ambele se petrec in acelasi cadru (nelipsit nici el de posibile semnificatii), ambele se asambleaza in jurul unor naratori de ocazie, naratori care sufera de un prea plin psihologic, naratori care isi asuma conditia marturisitorului a carui spovedanie nu deschide neaparat calea mantuirii. Ambele urmaresc consecintele izolarii si instrainarii cu impact profund asupra psihicului personajelor. Poate tocmai in asta rezida maiestria lui Zweig: capacitatea de a construi doua povestiri atat de asemanatoare, care nu dau totusi senzatia de repetitie, atata timp cat compozitiile sale sondeaza, irepetabil si la fel de puternic, vulnerabilitatea si caracterul labirintic al mintii umane pusa in fata experientelor limita. (Sever Gulea)

Si daca intr-o buna zi ai descoperi ca tatal tau este un mag? Nu se intampla oricui sa descopere intr-o dimineata ca tatal lor este un mag alchimist. Ca in casa lor lucreaza un gargui morocanos, dornic sa redevina un maiestuos leu zburator. Ca orasul unde tocmai s-au mutat, Venetia, este un labirint de ape si de neguri care ascunde cheia celui mai pretios si puternic secret din istoria magiei. Astea toate i s-au intamplat Lucillei. si e numai inceputul... Traducere din limba italiana de Geanina Tivda.

Focurile cerului este cartea a cincea din seria Roata timpului Cei Numiti sunt liberi si fac deja planuri pentru Marea Zi a intoarcerii, cand Cel Intunecat va pasi din nou pe Pamant. Iar intentiile si intrigile lor au drept scop, inevitabil, capturarea Dragonului Renascut. Elaida, de curand proclamata Suprema Inscaunata, conducatoare a femeilor Aes Sedai, de asemenea se gandeste cum sa-l captureze pe Dragonul Renascut. Ea stie ca Cel Intunecat se va elibera, ca se apropie Ultima Batalie, iar Dragonul Renascut trebuie sa fie acolo pentru a-l infrunta, altminteri lumea e sortita focului si distrugerii. Ea trebuie sa se asigure ca el se indreapta catre moartea care i-a fost profetita. Iar Rand al Thor, Dragonul insusi, ascuns in stravechiul oras Rhuidean, asteapta clanurile razboinice ale Aielilor sa se ralieze sub flamura lui... Din seria Roata timpului mai fac parte: • Cartea intai. Ochiul lumii • Cartea a doua. In cautarea cornului • Cartea a treia. Dragonul renascut • Cartea a patra. Umbra se intinde • Cartea a cincea. Focurile cerului • Cartea a sasea. Seniorul haosului • Cartea a saptea. Coroana de sabii • Cartea a opta. Calea pumnalelor • Cartea a noua. Inima iernii • Cartea a zecea. Rascruce de drumuri in amurg •  Cartea a unsprezecea. Pumnalul viselor • Cartea a douasprezecea: Furtuna se apropie  

The first of two titles by the Manic Street Preachers' bassist and lyricist, Nicky Wire. For more than twenty years and from Blackwood, Wales to Tokyo, Japan, Nicky Wire has kept a personal visual history of the band in their various stages from Generation Terrorists through Holy Bible and right up to last year's remarkable album, Postcards from a Young Man. Edited down from over 1,000 of Wire's personal polaroids and with accompanying text by the man himself, Death of The Polaroid promises to be a rich, visual biography of one of the most loved and iconoclastic British bands of the past two decades.

Moby Dick este o carte tulburatoare, in care scriitorul a reusit sa creeze un echilibru intre real si fantastic, zugravind in culori puternice odiseea teribilului capitan Ahab, pornit sa vaneze o fabuloasa balena alba, impotriva careia jurase sa se razbune.

One Piece (3-in-1 Edition) Vol. 2: Includes vols. 4, 5 & 6 As a child, Monkey D. Luffy dreamed of becoming the King of the Pirates. But his life changed when he accidentally gained the power to stretch like rubber...at the cost of never being able to swim again! Now Luffy, with the help of a motley collection of pirate wannabes, is setting off in search of the One Piece said to be the greatest treasure in the world! With all the Officer Agents defeated, only Crocodile and his final plan to destroy the palace stands in the way of peace. While Luffy battles it out with the evil Croc in the royal tombs, Vivi and the rest of the Straw Hats have to find the bomb before it blows up the capital - with everyone in it!

Frumoasa Kitty Fane este surprinsa cu alt barbat de sotul ei, un renumit medic bacteriolog pe care-l insoteste in China coloniala. Acesta o va lua cu el intr-o zona devastata de holera, unde medicul incearca sa combata efectele teribilei maladii. O calatorie in timpul careia tinara femeie se va confrunta cu aspecte ale vietii ce-i fusesera total necunoscute pina atunci, ajungind astfel sa se descopere pe sine insasi, dar si pe cel ce-i este tovaras de viata.    Romanul a fost transpus cinematografic in 1934, Greta Garbo intruchipind‑o pe Kitty Fane. Noua ecranizare, din 2006, ii are in rolurile principale pe Naomi Watts si Edward Norton.

Romanul Padurea norvegiana, care-si imprumuta titlul de la un hit al formatiei Beatles, Norwegian Wood, are ca fond atmosfera social-politica agitata a anilor ’60. Naratiunea opune acestui laitmotiv dur momente de o intimitate emotionala rascolitoare. Povestea lui Toru Watanabe urmareste firul implicatiilor psihologice nascute din dragostea imposibila pentru iubita prietenului mort. Totul se petrece pe fundalul unor episoade marcate la tot pasul de scene erotice in camere sordide de camin studentesc, de afise si discuri cu Jim Morrison, Miles Davis sau Bach, de lecturi din clasicii literaturii universale.    Carte recomandata de  Ioana Chicet Macoveiciuc  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si cart i ". Fragment din cartea "Padurea norvegiana" de Haruki Murakami: "- Aici e problema, a raspuns Midori, privind fumul si cazand un pic pe ganduri. Am asteptat prea mult... in cautarea perfectiunii... de aceea mi-e greu. - Cauti dragostea perfecta? - Nu chiar. Nici vorba sa tintesc la asa ceva. Pe mine ma fascineaza egoismul. Egoismul perfect. De exemplu, eu iti spun acum ca vreau sa mananc niste tarte cu capsune si tu lasi totul balta si dai fuga sa-mi cumperi. Te-ntorci cu ele, gafaind, si mi le intinzi, dar in clipa aceea eu iti spun ca nu mai am chef de ele si le arunc pe fereastra. Asa ceva caut eu. - Ce legatura are asta cu dragostea? am intrebat eu, teribil de uimit.  - Are. Habar n-ai tu. Sunt momente in viata unei fete cand asemenea gesturi sunt extrem de importante. - Adica ce gest? Aruncatul pe fereastra? - Exact. Si in clipa aceea as vrea ca baiatul sa-mi spuna: ,,A, am inteles, Midori. Te rog sa ma scuzi. Trebuia sa ghicesc ca nu o sa le mai vrei. Sunt un rahat de magar, un insensibil. Plec sa-ti iau altceva, ca sa ma ierti. Sarlota sau placinta cu branza?" - Si tu cum ai reactiona? - I-as da toata dragostea mea. - Esti absurda! - Ei bine, asta inseamna dragoste in acceptiunea mea. Nimeni nu ma intelege. Midori si-a frecat usor capul de umarul meu. Pentru anumite persoane, dragostea incepe de la un fleac, de la un moft... sau nu incepe deloc. - N-am mai cunoscut vreo fata care sa aiba asemenea opinii. - Multa lume e de aceeasi parere, spuse ea jucandu-se cu degetele. Eu nu pot gandi altfel, vorbesc serios, dar macar sunt cinstita. Niciodata nu mi-a dat prin cap ca modul meu de a privi lucrurile difera de al altora. Cand vorbesc serios, toata lumea crede ca glumesc sau fac pe nebuna si atunci ma simt foarte stingherita. - Si acum vrei sa mori cuprinsa de flacari? - Acum e vorba de curiozitate, pur si simplu. - Adica ce fel de curiozitate? Vrei sa experimentezi niste flacari pe pielea ta? - Nu, spuse Midori. Voiam doar sa vad cum reactionezi. Nu mi-e frica de moartea in sine. Zau ca nu. In cazul de fata, m-ar invalui fumul, mi-as pierde cunostinta si as muri cat ai zice peste. Acest tip de moarte nu ma sperie deloc daca o compar cu chinurile iadului prin care au trecut mama... si alte rude. Toate rudele mele au murit din pricina vreunei boli cumplite. E in sange, presupun. Dura mult pana isi dadeau duhul si ajungeam chiar sa ma intreb daca mai traiesc sau au murit, atat de lent era procesul. Si in urma lor nu ramanea decat durere si suferinta."

Stewart Dubinsky stia ca tatal sau, David, a luptat in cel de-al Doilea Razboi Mondial, dar aflase foarte putine despre experientele acestuia. Cand, dupa moartea lui David, Stewart gaseste un pachet de scrisori adresate de acesta unei foste logodnice si afla ca tatal sau fusese judecat de Curtea Martiala, el doreste sa afle adevarul despre acest om enigmatic si distant pe care nu il cunoscuse, de fapt, niciodata. Reconstruind din arhive militare si scrisori vechi evenimentele teribile si alegerile chinuitoare cu care tatal sau se confruntase pe campul de lupta, in sala de judecata si in viata amoroasa, Stewart ajunge sa inteleaga trecutul secret al tatalui sau si brutalitatea razboiului.   Turow dovedeste ca talentul sau nu se limiteaza la crime si drame din sala de judecata... O istorisire captivanta despre lucrurile pe care oamenii obisnuiti se vad nevoiti sa le faca in situatii extraordinare. - Chicago Tribune

Cititorii vor regasi in volum celebrele Carabusul de aur, Butoiul de Amontillado, Pisica neagra, Ingropat de viu, Scrisoarea furata etc.   Volumul Carabusul de aur si alte povestiri aduce la un loc citeva dintre capodoperele narative ale lui Edgar Allan Poe. Fie ca eroul este framintat de o enigma a carei rezolvare va elucida misterul unei crime (Misterul lui Marie Roget), fie ca protagonistul e tinut cu sufletul la gura, pus sa rezolve mesaje incifrate si incilceli entomologice ca sa afle taina unei comori (Carabusul de aur), povestirile scriitorului american au de fapt in comun atentia pe care o acorda cititorului. Precum in Zona crepusculara, cititorul este cel care infrunta pericole, care isi creeaza propriile iesiri din situatii imposibile si care, pina la urma, are iluzia descoperirii tainei.   Adevaratul inteles al nuvelelor lui Poe consta nu in ceea ce isi propun sa relateze. Multe dintre ele sint in mod declarativ vise; si, ca in cazul viselor, desi par absurde, efectul lor asupra emotiilor noastre este unul cit se poate de serios. Chiar si cele care pretind ca se inscriu in logica si precizia unor povestiri reale sint tot vise. Pogorirea in maelstrom este o metafora a ororii in fata virtejului moral de care, din cite stim din povestirile sale mai explicite, Poe avea, nu fara oarecare temei, o oarecare spaima reala ca va fi inghitit. Nimeni n-a inteles mai bine ca Poe ca, atit in fictiune, cit si in poezie, conteaza nu ceea ce spui, ci ceea ce-l faci pe cititor sa simta. Nimeni n-a inteles mai bine ca Poe ca ppina si cel mai profund adevar psihologic poate fi redat prin fantastic. - Edmund Wilson Traducere din limba engleza de Liviu Cotrau.

Pactul lui Goethe cu Faust   Voi avea grija ca scenele sa fie stimulatoare si distractive, dar sa dea si putin de gandit... ii promitea, intr-o scrisoare din 27 iunie 1797, Goethe prietenului sau Friedrich Schiller, referindu-se la continuarea lucrului la Faust. Nici unul dintre ei nu avea cum sa stie, la acea data, care avea sa fie destinul acestei opere. Pentru ca Faust nu a fost rezultatul unui moment de entuziasm creator, nu a fost pur si simplu una din marile scrieri ale lui Goethe. Aceasta opera dramatica, epica, lirica si satirica totodata, care, in planul genurilor literare, este incadrabila in oricare dintre ele si in nici unul, intruchipand libertatea suprema de creatie, reuneste simbolic toate sensurile vietii, ale existentei omului pe Pamant. Faust este rodul unei preocupari obsesive si a unei munci de acumulare si de creatie de peste sase decenii. Este, chiar si in sensul cel mai propriu al cuvantului, opera vietii lui Goethe. Primul contact cu legenda despre misteriosul personaj medieval a fost ca o provocare; fascinatia – desi viitorul scriitor abia trecuse de varsta copilariei – nu avea sa fie una de moment ci, dimpotriva, sa se transforme in obsesie. In virtutea careia Goethe insusi a incheiat un pact. Pactul cu Faust - Alexandra Barna

Sint o baba comunista a fost ecranizat in regia lui Stere Gulea. In 2010, a avut loc premiera piesei de teatru Baba comunista pe scena Teatrului Bouwkunde din Deventer, Olanda; in 2013, a avut loc premiera maghiara la Teatrul "Katona Jozsef" din Budapesta, iar la Ateneul Tatarasi din Iasi a avut loc premiera nationala a piesei, cu un text adaptat si in regia lui Lucian Dan Teodorovici. In mai 2015, a avut loc la Teatrul de Balet din Sibiu premiera spectacolului de dans-teatru Sint o baba comunista!, iar in 2016 spectacolul a fost pus in scena la Teatrul National "Radu Stanca" din acelasi oras. Versiunea franceza a cartii a fost dublu nominalizata la Premiile Europene Jean Monnet (Franta, 2008), iar versiunea poloneza a fost nominalizata la premiul pentru literatura central-europeana "Angelus" in 2011. Sint o baba comunista! este una dintre cele mai traduse carti romanesti de dupa 1989.    Dan Lungu are marele talent de a utiliza cu maiestrie stilul oral pentru a prezenta situatiile cu mult umor subversiv. El se situeaza in traditia marelui umorist ceh Jaroslav Hasek, creatorul bravului soldat Svejk. Este un autor de mare valoare al Romaniei postsocialiste, continuind timpurile de aur ale literaturii interbelice. - Berliner Zeitung   Ne aflam la aproape zece ani de la caderea dictaturii ceausiste, cu putin timp inaintea alegerilor electorale. Emilia Apostoae, pensionara, care si-a trait cea mai mare parte a vietii sub regimul "puterii populare", primeste un telefon de la Alice, fiica sa, emigrata in Canada, prin care este indemnata "sa nu voteze cu fostii comunisti". Acest telefon, urmat de alte discutii in contradictoriu, o arunca pe Emilia intr-o adevarata criza identitara, din care incearca sa se salveze rememorind trecutul si cautindu-si justificari, in ochii ei si ai fiicei, pentru propriile nostalgii. Insotiti mereu de umor si (auto)ironie, ne intoarcem spre copilaria si adolescenta Emiliei, intram in miezul nostalgiei paradoxale dupa dictatura, pulsam in ritmurile vietii cotidiene si intelegem din interior problemele epocii.   Satirist savuros, Dan Lungu nu inceteaza sa exploreze nevrozele tarii sale. Reprezentind noua generatie romaneasca de scriitori, autorul ne-a cucerit deja cu romanul Raiul gainilor. Dulce-amar si adesea provocind risul, romanul Sint o baba comunista! foloseste umorul pentru a surprinde cu acuitate transformarile societatii romanesti. - Livres Hebdo   Dan Lungu a scris un roman inteligent despre contradictia dintre politica si experienta personala. O carte plina de umor care nu rareori stirneste hohote de ris. - Literaturen   Lungu descrie cu subtila ironie viata cotidiana a oamenilor in timpurile postrevolutionare. - Freitag   Dan Lungu ne arata cum capitalismul - nu numai in Romania, ci si in Polonia - nu s-a dovedit o bagheta magica, iar politicienii nu au devenit peste noapte niste altruisti care doresc bunastarea generala. Ca libertatea nu ne aduce inapoi tineretea. - Polityka

Protagonistul nuvelei Inima de ciine, un profesor vizionar, incearca imposibilul: transplanteaza creierul unui barbat in trupul unui ciine. Animalul evolueaza spectaculos si devine omul revolutionar pe dos: un proletar lenes, betiv, lipsit de orice urma a idealului care i-a dat viata. Ideile nobile ale profesorului se naruie, ca o reprezentare a contextului istoric al Rusiei revolutionare a anilor ’20 din secolul trecut. Parca pentru a intregi aceasta metafora a imposibilitatii, Insemnari pe mansete dezvolta imaginea vietii scriitorului in Rusia proaspat reformata: in haosul novator, un tinar scriitor se angajeaza intr-o institutie literara, careia incearca sa-i dea o identitate. Eforturile sale se pierd insa in labirintul birocratic, iar sperantele tinarului vor disparea odata cu locul pe care incearca in zadar sa-l schimbe.

Voiam sa scriu romanul "tinerei generatii", asa cum ii intelegeam eu acum. Intoarcerea din Rai insemna pierderea beatitudinii, a iluziilor si a optimismului care dominasera primii doisprezece ani ai Romaniei Mari. Impreuna cu o parte a generatiei mele, traisem adolescenta si prima tinerete in aceasta atmosfera de euforie, incredere si tembelism. Stiam acum ca acest Rai se afla undeva in spatele nostru. Il pierdusem inainte de a ne fi dat seama ca-l cunoscusem, ca, de fapt, fusesem prima si singura generatie care se putuse bucura de Raiul instaurat in 1919-1920. - Mircea Eliade, Memorii

Prefata de Mircea Cartarescu Postfata de Martin Adams Mooreville   Romanul Femeia in rosu a fost predat Editurii Militare in 1988. Manuscrisul, desi apro­bat initial, a fost retras din tipografie, cu interdictia de a fi publicat. El a fost editat in 1990 de Editura Cartea Romaneasca, primind Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proza (1991), si reeditat in 1997 si 1998 de Editura ALL. In 1996‑1997 a fost ecranizat de regi­zorul Mircea Veroiu, iar in 1998 a fost dramatizat de Catalina Buzoianu si jucat pe scena Teatrului National din Timisoara. Din anul 2000, romanul Femeia in rosu a intrat ca obiect de studiu in manualul de Limba si literatura romana pentru clasa a X‑a al Editurii Humanitas.   „E o carte-puzzle, multietajata, minutios imbricata, in care alterneaza registre si tonuri narative de o neobisnuita bogatie si in care «peticele» intertextuale realizeaza un colaj in care nuantele diverselor epoci colizioneaza intr-un haos ordonat. Nu forma cartii este insa lucrul cel mai important in cazul Femeii in rosu, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc in cautarea locus-ului estetic ce a parut, vreme de o suta de ani, cel mai putin adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase», cel mai demn de o evitare dispretuitoare: senzationalul. Cu corolarul sau de kitsch, stridenta, romance, aventura, miracol de doi bani, senzationalul se intrupeaza aici in povestea «romantata» a Anei Cumpanas din Comlos, care, dupa o viata picaresca, in care traverseaza doua continente, se intoarce ca sa moara in Banatul natal. Miezul vietii sale este seara in care, imbracata in rochie rosie, faciliteaza uciderea amantului ei, faimosul bandit Dillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie, prin urmare, nu, din start, un roman senzational, ci, dedublare specifica postmodernului, un roman despre (romanul) senzational, care sa fie, in acelasi timp – uzind de toate procedeele parodiei, pastisei, restauratiei butaforice –, un roman chiar senzational.” (Mircea Cartarescu)

Ne gasim, cu acest neconventional autor galez, scufundati in adancurile existentiei unui adlescent al vremurilor moderne, confruntata cu tulburarile specifice varstei, de natura comportamentala si sexuala, dar si cu ivirea problemelor in cadrul relatiei dintre parintii sai. Un tanar atipic, pasionat de cuvintesi de sensurile lor, una vid cercetator al dictionarelor, personajul principal al cartii isi croieste o cale prin dezordonata, descumpanitoarea, si totodata fascinanata sa lume interioara, depunand in miscarea lui eforturi inspre rezolvarea deferendelor dintre mama si tata, ajungand sa se indragosteasca si sa cunoasca primele experiente trupesti, luminandu-se pe sine tot mai mult, pe masura ce parcurgem un roman din ale carui pasje clocotind de umor hormonal izbucneste imaginea unei fictiuni ce construieste realitatea. Un sclipitor roman de debut al unui tanar cu talent comic feroce.      The times

Structurata in sase capitole, cartea lui Dan Puric, scrisa la persoana intai, este confesiunea unui om care se bucura de fiecare rasarit de soare si care, cu sensibilitate dar si cu luciditate, redescopera, pentru sine dar si pentru noi, reperele necesare oricarui roman: mama, pamantul si martirii neamului. Cu o scriitura simpla dublata de umor si ironie, autorul cartii “Fii demn!” reconstruieste prin prisma unui demers personal o lume ce se cauta pe sine dar care, in esenta ei, nu si-a pierdut simtul valorii si credinta. Decupajele de viata, poeziile, portretele, intamplarile relatate simplu, dar viu, povestile si eseurile pregatitoare fac lectura, aparent, usoara. Dar, abia dupa ce inchizi cartea, ii intelegi mesajul fascinant. Demnitatea nu se invata intr-o lectie ci se deprinde din prima pana in ultima clipa a vietii. Fragment: "M-am văzut din nou mic pe uliţa satului, cum mă jucam în faţa casei de la ţară, aşteptând-o pe mama. Nu ştiu de ce, dar despre mama n-am amintiri, ci fericiri. Fericiri scăldate intr-o lumină de-nceput. Din această lumină sufletească ce mă-mbrăţişa din toate părţile ţâşnea câteodată un gest... aşa... doar ca să mă mângâie sau să-mi aranjeze părul, să mă ajute să mă închid la hăinuţă sau pur şi simplu să mă ajute să fac primii paşi. Gestul ăsta apoi m-a urmărit toată viaţa. Nu mai era vizibil, dar cât de concret atunci când viaţa o cerea! In rest, o dragoste tăcută, nedeclarată, ce făcea să bată timpul dintre noi, permanent, ca o inimă pe care nimeni n-o vedea. Când mama n-a mai fost, inima asta a încetat să bată şi viaţa atunci s-a prăbuşit în gol. Uliţa satului era lungă pentru mine. Când o priveam îmi dădeam seama că merge aşa departe, că aproape se izbea de cer. Cerul de la capătul uliţei căpăta sens pentru mine doar atunci când pe el se desena silueta mamei. Iar silueta mamei fermeca aerul şi atunci cerul devenea martorul unei mari iubiri. Mama venea de la serviciu. In casă aflasem că atât serviciul cât şi statul erau doi hoţi. Primul fura mamei timpul pe care ar fi vrut să mi-l dăruiască mie, iar al doilea, banii şi tinereţea. "

La sase ani de la dezlegarea misterului mortii tatalui ei (Rubinul din fum), Sally Lockhart si-a infiintat propria afacere de consultanta. Dar Fred Garland, prietenul ei fotograf, are darul de a o coopta mereu in munca lui de detectiv, caci Sally se pricepe si la finante, dar si la arme. Cand unul dintre clientii lui Sally pierde o suma considerabila de bani investita intr-o firma de transport naval, iar Fred se implica intr-o misterioasa sesiune de spiritism, Sally se intreaba daca nu cumva cele doua cazuri nu sunt legate. Pe nestiute, fiecare pas pe care-l face o trage tot mai adanc in pericolul mortal si in imbratisarea inghetata a umbrei din nord... Din seria Sally Lockhart fac parte: • Rubinul din fum • Umbra din nord • Tigrul din fantana • Printesa de tinichea Fragment din romanul "Umbra din nord" de Philip Pullman:   "Era mai treaz ca oricand, si cu nervii intinsi, de parca stia ca e o bomba in camera cu un fitil care arde incet si nu putea sa o gaseasca. Toate simturile ii erau ascutite: rasuflarea lui Mackinnon il umplea de nervi, asternuturile erau prea calde, perna prea tare pentru obrazul lui... Nu avea rost. Nu reusea sa adoarma. Isi lasa picioarele sa-i atarne pe marginea patului si-si cauta papucii. Avea sa mearga, jos, sa stea in bucatarie, sa scrie ceva si sa bea un ceai. Mackinnon se misca atunci cand Jim trecu peste el , iar Jim ii spuse incet ce credea despre el, magicieni si scotieni in general. Isi lua halatul de la usa si iesi pe palier. Inchise usa incet in urma lui si pufni. Ceva nu era in regula. Alerga spre fereastra de pe palier care dadea spre gradina si trase perdeaua. Curtea era in flacari. Nevenindu-i sa creada, ramase nemiscat si se freca la ochi. Noul studio nu mai exista, in schimb, un zid de flacari se inalta vuind usor; iar obiectele din curte: scanduri, scari, carucioare, toate ardeau. In timp ce se uita ingrozit, vazu cum din spate se deschide si incep sa iasa flacari din cladire. In trei pasi ajunse la usa lui Frederick. O deschise strigand: - Arde, arde! Camera era goala. Urca scara ingusta pana la ultimul etaj: - Arde! Trezeste-te! Arde! Apoi alerga spre Webster si Sally la etajul intai. Frederick ii auzise primul strigat si se ridica imediat. Landa el, Sally se trezi si tresari. - Ce e? intreba ea. - Jim, spuse el si-si trase camasa si pantalonii. Pare ca arde, ridica-te, iubito! Repede! Deschise usa in timp ce Jim venea in fuga pe trepte. Acesta clipi surprins, vazandu-l ca iese din camera lui Sally, dar nu se opri. - E rau, spuse el, batand la usa lui Webster. Arde, domnule Webster! Treziti-va acum! striga el in camera. Cladirea cea noua arde si cred ca si bucataria... - Fugi sus si ai grija ca bucatarul si Ellie sa coboare cat pot de repede - oh si domnisoara Meredith. Mackinnon e treaz? Adu-i aici, pe palier. Nu era decat o singura scara care ducea in bucatarie. Frederick se uita in jos, apoi se intoarse spre Sally. Era la usa acum, ciufulita, adormita si frumoasa... O prinse si o trase spre el, iar ea veni spre el fara sa ezite. Se sarutara mai pasional acum decat o facusera mai devreme, dar nu dura decat o secunda sau doua. - Adu-ti asternuturile in camera cealalta, spuse el. Eu o sa coobor sa vad daca se poate iesi prin magazin. Dar cand ajunse in intunericul scarilor si cauta usa, stiu ca nu se va putea. Se auzea un vuiet infricosator din bucataie, iar caldura, chiar si prin usa, era ingrozitoare. O deschise, numai ca sa fie sigur - si-si dadu imediat seama ca nu ar fi trebuit sa o faca pentru ca flacarile sarira la el ca un tigru dandu-l pe spate si agatandu-i-se de tot trupul. Aluneca si cazu rostogolindu-se orb pe usa deschisa si simti cum ii cade ceva pe ceafa si se sfarama, se ridica, se dadu inapoi si tranti usa. Era in flacari, se lovi, nu mai avea camasa, parul ii ardea - isi rupse manecile arzande si se lovi in cap ca sa stinga parul, apoi ajunse cu greu inapoi pe palier. - Fred! Esti bine? Era Jim, cu Ellie, servitoarea si doamna Grifliths, bucatareasa cea batrana, ambele cu ochii larg deschisi si tremurand. Frederick nu stia daca se simte bine. Incerca sa vorbeasca, dar ceva nu era in regula, de parca ar fi inghtit fum. Sally iesi din dormitorul lui Webster si alerga spre el cu un tipat de frica. El o tinu cu blandete la distanta si mima aratandu-i sa lege asternuturile. - Da, am facut asta deja, spuse ea. Frederick o impinse pe Ellie spre ea, apoi bucatarul, iar ea intelese imediat, slava Domnului, si prelua controlul. Camera lui Webster se afla deasupra vechiului studio, cu vedere spre strada. Frederick nu stia daca focul a ajuns si acolo deja, dar camera lui Sally era deasupra bucatariei si nu parea un loc sigur. Mackinnon cobora, tremurand, Frederick il impinse dupa ceilalti si se lupta sa respire."

Cititorul este tulburatoarea poveste a unei iubiri neobisnuite, dintre un adolescent si o femeie cu douazeci de ani mai in v irsta. Povestea lor se intrerupe, dar se reia neasteptat dupa citiva ani, cind tinarul, acum student, isi regaseste iubita de altadata judecata pentru faptele comise pe vremea cind era supraveghetoare intr-un lagar SS din apropierea Cracoviei. Romanul a inspirat o ecranizare de succes (cu Ralph Fiennes si Kate Winslet in rolurile principale), care a fost de cinci ori nominalizata la Oscar si la Premiile Bafta si a cistigat un Glob de Aur.

Roman partial autobiografic, celebrul Fii si indragostiti al lui D.H. Lawrence este insasi imaginea rupturii izvorite din prea multa dragoste. Respinsa de sotul ei brutal, Gertrude Morel isi dedica viata fericirii celor doi fii: William si Paul. Drama familiei reinvie atunci cind William moare, iar Paul, incercind sa scape de afectiunea sufocanta a mamei, isi cauta dragostea departe de ea. Romanul Fii si indragostiti a inspirat o celebra ecranizare, in regia lui Jack Cardiff, cistigatoare a unui premiu Oscar si nominalizata la premiile Bafta. Carte recomandata de  Mihaela Bilic in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Romanul lui John Fowles a inspirat o celebra ecranizare, cu Meryl Streep si Jeremy Irons in rolurile principale. Filmul Iubita locotenentului francez, aparut in 1981, a fost de cinci ori nominalizat la Oscar si a cistigat doua premii BAFTA.   Iubita locotenentului francez, romanul cel mai cunoscut al lui Fowles, este o emotionanta poveste de iubire. O carte despre tinerete, despre frumusetea vietii si despre libertatea de a alege. Plasata in jurul anului 1867, actiunea romanului pune in cumpana libertatea viziunii de la sfirsitul anilor ’60 ai secolu-lui XX cu atitudinile severe ale perioadei victoriene din urma cu o suta de ani. Romanul evoca in chip convingator atmosfera conventiilor rigide, a emotiilor reprimate, iar punctul culminant, indelung aminat, al relatiei celor trei protagonisti sporeste si mai mult interesul cititorului.   Fragment din roman: "In cine stie ce camaruta dosnica de circiuma, Sam putea sa lase impresia - si chiar o lasa - ca stie totul despre viata la oras, si inca ceva pe deasupra. Afisa un dispret agresiv pentru tot ce nu provenea din West End-ul londonez, pentru tot ceea ce nu purta pecetea de ultima ora a acestuia. In adincul sufletului sau, altfel stateau insa lucrurile. Acolo, nu era decit o faptura sperioasa si nesigura - nesigura nu in privinta a ceea ce dorea sa fie (o persoana aflata, ca situatie, la o departare astronomica de starea lui prezenta), ci a capacitatii lui de a ajunge pina acolo. In sufletul lui Mary, insa, lucrurile stateau exact pe dos. Fireste ca Sam ii luase ochii la inceput: o intrecea, doar, in atitea si atitea privinte, iar tachinarile cu care-l intimpinase nu fusesera decit o reactie de aparare in fata unei atit de evidente superioritati culturale: eterna iscusinta a oraseanului de a depasi diferentele, de a gasi scurtaturi, de a grabi ritmul unei apropieri. Mary era insa inzestrata cu o fundamentala tarie de caracter, un soi de ingenua incredere in ea insasi, certitudinea ca, intr-o buna zi, avea sa fie o nevasta si o mama buna; pe deasupra, stia sa deosebeasca griul de neghina, cind era vorba de oameni... , isi dadea seama de diferenta de valoare dintre stapina ei si nepoata stapinei, bunaoara. La urma urmei, era taranca, iar taranii traiesc mult mai aproape de adevaratele valori decit truditorii citadini. La inceput, Sam fusese cucerit de ea pentru ca era asemenea unei zile de vara ivite dupa sirul cenusiu de slujnicute si prostituate din care era alcatuita experienta lui erotica trecuta. In domeniul asta, nu-i lipsea citusi de putin increderea in sine, ca mai tuturor cockney-lor. Avea un par negru de toata frumusetea, care contrasta placut cu ochii foarte albastri si fragezimea pielii. Era zvelt, cu incheieturi mladioase, iar miscarile-i erau toate sprintene si precise, desi prea nazuiau uneori sa imite pina la o maimutareala afectata citeva dintre ticurile lui Charles pe care Sam le socotea cu deosebire distinse. Femeile nu-l mai slabeau din ochi dupa ce-l vedeau, dar de pe urma cunoasterii mai aprofundate a fetiscanelor londoneze nu se alesese cu mare lucru, dincolo de imaginea reflectata a propriului sau cinism. Ceea ce-l daduse intr-adevar gata fusese inocenta lui Mary. Se trezi deodata in situatia unui baietandru care ii orbeste pe cei din jur cu o oglinda - si, intr-o buna zi, da peste cineva mult prea de treaba ca sa merite un asemenea tratament. Dori dintr-odata sa fle el insusi in prezenta lui Mary; si sa descopere, totodata, cine era ea. Aceasta subita intelegere reciproca mai profunda survenise in dimineata in care avusese loc amintita vizita la doamna Poulteney. Incepusera prin a discuta postul pe care-l ocupa fiecare, calitatile si defectele domnului Charles si ale doamnei Tranter. Mary era de parere ca Sam era norocos ca se afla in slujba unui domn atit de dragut. Sam strimba din nas; si apoi, spre uimirea lui, se trezi spunindu-i acestei tarancute de rind ceva ce pina atunci nu-si marturisise decit siesi."

Roman - Colectia Facsimil - Reproducere dupa editia din 1940.

Dornica sa afle tot ce se poate despre noile ei talente ca Nemuritoare, Ever il roaga pe iubitul ei, Damen, sa o invete. Dar, pe masura ce puterile ei sporesc, cele ale lui Damen slabesc. Da semne de boala, are pierderi de memorie si devine tot mai distant. In incercarea de a-l salva, Ever calatoreste in alta dimensiune, cea magica a tinutului verii, unde afla secretele trecutului chinuit al lui Damen, un trecut pe care el i l-a ascuns mereu. Dar, in timpul eforturilor ei de a-l salva pe Damen, Ever descopera un text vechi in care este descris mecanismul de functionare al timpului. Acum Ever trebuie sa aleaga intre a da timpul inapoi si a-si salva familia sau sa ramana in prezent si sa-l salveze pe Damen care este tot mai bolnav.

Lui George Smiley i-a placut omul, iar acum omul este mort. Suicid. Dar de ce? O scrisoare anonima afirma ca Samuel Fennan, omul de la Ministerul de Externe, fusese membru al Partidului Comunist, in timpul studentiei,  inainte de razboi. Nimic foarte neobisnuit pentru generatia sa. Smiley a aratat clar faptul ca ancheta - doar ceva mai mult decat un control de securitate de rutina - a fost finalizata si ca dosarul despre Fennan,  inchis. A doua zi, Fennan era mort, cu un bilet langa trupul sau, in care spunea ca propria cariera era terminata si nu putea sa mearga mai departe. Ceva insa nu pare tocmai in regula... O tulburatoare cronica, pe cat de tragica, pe atat de umana, a sortii spionilor si a crezurilor de ieri, de azi si de maine. - Book World Stralucitor. Realist. Suspans continuu. - Observator

In Copenhaga, un incendiu ciudat petrecut intr-o librarie il arunca pe comandorul Gray Pierce intr-o vanatoare acerba de-a lungul a patru continente - si in misterul care inconjoara experimentele oribile desfasurate intr-un laborator acum abandonat, ascuns intr-un munte din Polonia. In Nepal, intr-o manastire indepartata, calugarii budisti recurg inexplicabil la canibalism si tortura. Lisa Cummings, tanarul doctor care investigheaza atrocitatile, devine tinta unui asasin brutal, angajat de fortele clandestine care doresc ca intamplarea sa ramana ingropata pentru totdeauna, iar Painter Crowe, seful Sigma Force, incepe sa prezinte semnele aceleiasi maladii necunoscute care a afectat mintea calugarilor. Acum numai Gray Pierce si Sigma Force pot sa-i salveze pe cei doi si sa dezvaluie un complot care ameninta sa distruga actuala ordine mondiala, pus la cale de un nou ordin aflat in plina ascensiune - un cosmar care creste in inima celui mai mare mister dintre toate: originea vietii.

Sunt cel mai celebru cuplu de avocati din Florida si atunci cand sunt impreuna, orice regula, fie ea chiar si lege... zboara! Avocatul Steve Solomon si partenera lui de birou si de pat, Victoria Lord, rareori se privesc in ochi. El incalca regulile, ea lucreaza ca la carte, el vrea sa cumpere o casa la curte, ea viseaza la o minunatie de apartament cu balcon... Dar linistea le este spulberata cand psihiatrul William Kreuger este eliberat din inchisoare, unde fusese bagat din cauza unui anume avocat... si pune in aplicare un plan diabolic...   Suspans incitant, umor sec... un alt thriller care ne tine cu sufletul la gura. - Fort Lauderdale Sun-Santinel   Un thriller juridic, o comedie excelenta, o fermecatoare poveste de dragoste - intr-un cuvant, una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit anul acesta. - Philip Margolin

Blood on My Hand is the 2nd book in the Thrillogy series A powerful and uncompromising thriller - not for the faint-hearted.   Some girls are glamorous, beautiful ... and deadly. Found kneeling by a dead body, with a bloody knife in her hand can only mean Callie Carson is guilty of the brutal murder of Katherine Remington - can't it? Joining the in-crowd is tough; leaving is a killer.

Tom Clancy analizeaza constant situatia politica internationala, reusind sa descopere posibilele conflicte si pericole, in jurul carora brodeaza povesti captivante.

• Autor distins cu Premiul Goncourt pentru literatura Actiunea romanului se petrece intre anii 1939-1945. Sunt evocate amintirile lui Abel Tiffauges: la colegiul Saint Christophe de Beauvais il intalneste pe Nestor, elev ciudat si privilegiat, care il ia sub aripa sa, insa acesta moare in ziua in care colegiul ia foc. Dar cum izbucneste cel de al Doilea Razboi Mondial, va trece prin o serie de intamplari nefericite si va ajunge prizonier intr-un lagar nazist. O capodopera. - Le Monde Traducere din limba franceza de Bogdana Savu Neuville.

• Carte distinsa cu premiul pentru Cel mai bun roman, acordat de Asociatia Mystery Writers of America. Mark, fiul lui Sir Ronald Callender, s-a spanzurat in conditii misterioase. Cordelia Gray, devenita unic proprietar al Agentiei de Detectivi Pryde, este angajata de Sir Ronald ca sa afle motivele din spatele aparentei sinucideri a lui Mark. Pe masura ce Cordelia pune cap la cap faptele si sapa tot mai adanc in secretele bine ascunse ale familiei Callender, ea descopera ca Mark avea multi prieteni, dar si un dusman de moarte.

Ii avertizez de la inceput pe fanii lui Rebreanu ca Adam si Eva este cu totul diferita de operele ce l-au consacrat (poate putin asemanatoare cu Padurea Spanzuratilor in ceea ce priveste iubirea dintre Apostol Bologa si Ilona). O carte de metafizica desfasurata pe fundalul unei iubiri. Sau invers. Poate fi interpretata in ambele feluri, pentru ca pana la urma iubirea este metafizica. Ideea principala a cartii este reprezentata de cautarea sufletului pereche de-a lungul mai multor vieti. Astfel, sub incarnarea a 7 personaje in diferite epoci si spatii geografice - Mahavira in India, Unamonu in Egiptul Antic, Gungunum in Babilon, Axius in Roma Antica, Hans in Germania medievala, Gaston in Franta revolutionara si Toma Novac in Romania interbelica - principiul masculin isi cauta perechea pentru a se reintregi, deoarece dupa cum explica autorul prin intermediul personajului Aleman: Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti. Un barbat din milioanele de barbati doreste pe o singura femeie, din milioanele de femei. Unul singur si una singura! Adam si Eva! Cautarea reciproca, inconstienta si irezistibila e insusi rostul vietii omului.Povestea de iubire este mai dramatica decat toate celelalte povesti cunoscute, chiar decat a faimosului cuplu Romeo si Julieta, deoarece in vreme ce eroii lui Shakespeare sufera din cauza iubirii neimplinite o singura data, eroii cartii "Adam si Eva" traiesc de nenumarate ori aceasta deznadejde. Acest lucru se intampla fiindca: O viata omeneasca nu ajunge pentru a prilejui intalnirea barbatului cu femeia. Spatiul si timpul sunt piedici pe care sufletul, strans in obezile materiale, numai treptat le poate invinge…intervin (si) obstacolele conventiilor sociale, care de multe ori sunt mai puternice decat puterile oricarui om.De-abia dupa parcurgerea a 7 vieti (numar magic dupa cum ne spune Rebreanu) cei doi se pot regasi si realiza "unitatea desavarsita prin dualitate". Surprinzatoare este latura metafizica a lui Rebreanu, descoperita de-abia cu prilejul acestei carti. Descrierile sale, in special cele in care prezinta traseul sufletului si transformarile pe care le sufera constiinta demonstreaza o solida cultura in acest domeniu (cine s-ar fi asteptat). La fel de tulburatoare sunt descrierile suferintelor fizice pe care le sufera personajele in carte si care modifica povestea clasica de iubire. Cu siguranta nu sunt recomandate celor slabi de inger! Si cei care nu sunt impresionati nici de povestea de iubire, nici de disertatiile spirituale pot gasi ceva care sa le placa in carte: descrierile spatiilor prin care se perinda sufletele intrupate ale celor doi. Rebreanu reuseste sa suprinda cu mare arta si veridicitate momente din epocile trecute si ne induce senzatia pregnanta ca suntem contemporani cu cele descrise. Adam si Eva este cu adevarat o carte inedita in peisajul literaturii romanesti, o carte care te indeamna la visare, la reconsiderarea perspectivei asupra iubirii si care te face sa iti pui intrebari. Multe intrebari…

In oraselul Jackson din  Mississippi, in anii ’60, trei femei care in mod normal nu ar fi avut  nimic in comun se leaga printr-o prietenie incredibila. Ceea ce le apropie este un proiect secret care le primejduieste viata, o carte ce pune in discutie conventiile sociale considerate tabu ale vremii lor.   Culoarea sentimentelor, romanul de debut al autoarei Kathryn Stockett, este ceea ce se cheama un fenomen literar: o carte care a fost respinsa de aproape cincizeci de editori si agenti, publicata in cele din urma de Penguin Group si primita cu un entuziasm extraordinar de librarii, cluburi de carte, bloggeri si critica literara.  Drepturile de traducere au  fost vandute in mai mult de 30 de tari, iar Steven Spielberg a decis sa implice studiourile DreamWorks in ecranizarea cartii.     Definita drept „magica“, „irezistibila“, „plina de umor“, Culoarea sentimentelor s-a mentinut in New York Times Best Sellers List timp de doi ani si s-a vandut in peste 7 milioane de exemplare doar in Statele Unite.   „Cele doua personaje principale de culoare se desprind din pagini ca si cum ar fi tridimensionale… Un roman care a castigat lozul cel mare.“ - The New York Times „Un roman care trebuie citit neaparat.“ - Lire

CINE VREA SA JOACE CEL MAI PERICULOS JOC DIN LUME? Matthew Mercer si Harris Sandler joaca un joc misterios, despre care nu stie aproape nimeni - nici prietenii, nici colegii si cu siguranta nici sefii lor, care sunt unii dintre cei mai puternici senatori si congresmeni de pe Capitol Hill. Este un joc care are toate ingredientele: riscuri, recompense, mister si fiorul de a sti ca, doar prin simplul fapt ca ai fost invitat sa-l joci, ti s-a confirmat statutul de adevarat  mediator al puterii din Washington. Dar asa cum vor descoperi rapid Matthew si Harris, "Jocul zero" ascunde un secret atat de exploziv incat poate zgudui din temelii Washingtonul. Iar cand unul dintre apropiatii lor moare, cei doi isi dau seama ca jocul este mult mai sinistru si miza este mult mai mare: chiar propria viata.

Din cauza subiectului sau extrem de socant – pasiunea morbida a unui barbat matur pentru o fetita de doispre­zece ani –, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat in Statele Unite abia dupa aparitia sa in Franta. Construita pe schema mitologica a povestirilor cu fauni si nimfe, Lolita este insa, inainte de toate, un poem de dragoste inchinat limbii engleze si posibilitatilor sale expresive. Povestea iubirii obsesive si blestemate a lui Humbert Humbert pentru nimfeta Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rand, carte interzisa, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX. Cartea a stat la baza a doua celebre ecranizari, prima in regia lui Stanley Kubrik, cu James Mason in rolul principal, a doua sub bagheta regizorala a lui Adrian Lyne, cu Jeremy Irons in rolul lui Humbert Humbert. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Lolita" de Vladimir Nabokov "Apoi, luandu-mi precautiile necesare, pasind mintal in varful degetelor, ca sa zic asa, am evocat-o pe Charlotte in chip de partenera. posibila. Pe Dumnezeul meu, as fi fost in stare sa-i aduc eu insumi grepfrutul taiat economicos pe din doua, micul dejun fara zahar. Humbert Humbert, cel care transpirase sub lumina alba, cruda, fioroasa, calcat in picioare de politisti asudati care urlau la el, este gata sa faca acum o alta „declaratie" (quel mot!), in timp ce-si intoarce pe dos constiinta si ii smulge captuseala intima. Nu planuiam sa ma casatoresc cu biata Charlotte ca s-o elimin in mod vulgar, infiorator si periculos, adica sa o omor plasand cinci tablete de biclorura de mercur in vinul ei preprandial de Xerex sau ceva de genul acesta; dar un gand farmacopeic discret inrudit clincheta intr-adevar in creierul meu sonor si innourat. De ce sa ma multumesc doar cu desfatarea modesta si mascata pe care o incercasem pana acum? Mi s-au prezentat leganandu-se si zambind alte viziuni ale destrabalarii. Ma vedeam administrandu-le amandurora - mamei si fiicei - o puternica potiune somnifera, astfel incat sa ma delectez cu nimfeta in timpul noptii ferit de orice pedeapsa. Casa se zguduie de sforaitul Charlottei, in vreme ce Lolita respira imperceptibil in somn, nemiscata ca o fetita pictata pe o panza. „Mama, ma jur, Kenny nici macar nu m-a atins." „Dolores Haze, tu ori minti, ori te-a vizitat zburatorul." Nu, nu voi merge chiar atat de departe. Astfel complota si visa Humbert Cubus - iar soarele rosu al patimii si hotararii (cele doua elemente care creeaza o lume vie) se se in timp ce pe mii de balcoane, mii de libertini cu pahare scanteind in mana inchinau pentru fericirea noptilor trecute si viitoare."

Celebrul roman Minunata lume noua (1932) porneste de la ideea unei societati distopice care, pentru a‑si controla cetatenii, recurge la orice subterfugiu: de la transformarea rasei umane si manipularea ei genetica, pina la mascarea minciunii in adevar absolut. Rezultatul este o combinatie de realitati orwelliene si scene din cel mai pur SF, in care cartile sint arse si singura cultura acceptata sint preceptele unui conducator megaloman, in care aparitia unei editii de Opere complete de William Shakespeare poate duce la rasturnarea unui regim absurd, in care oamenii sint conceputi in imense incuba­toare, iar cei neatinsi inca de morbul acestei „civilizatii“ sint izolati in rezervatii.

Marea Britanie este cufundata intr-o recesiune profunda. Un tanar profesor de la Oxford si prietena lui avocata pleaca intr-o vacanta in Caraibe, pe insula Antigua. Prin ceea ce pare o simpla intamplare, cei doi fac cunostinta cu Dima, un milionar rus, proprietarul unei peninsule, care se descrie pe sine drept "numarul 1 in spalarile de bani din lume".  Ceea ce insa doreste acesta ii face pe cei doi tineri sa porneasca intr-o chinuitoare calatorie prin Paris, spre o casa conspirativa din Alpii elvetieni, spre cele mai intunecate locuri din Londra si o alianta sinistra cu esaloanele serviciilor de spionaj britanice. Putine romane se pot lauda cu un dialog atat de viu si cu personaje atat de bine imaginate ca Genul nostru de tradator. - The Sunday Times Traducere din limba engleza de Gabriel Stoian.

Editia de fata reuneste pentru prima oara toate marile cicluri poetice intr-o versiune romaneasca integrala, oferind totodata o selectie reprezentativa din poeziile razlete si din culegerile de tinerete. Transpunerea admirabila a lui Mihail Nemes mijloceste cu succes apropierea de unul dintre creatorii de geniu ai secolului XX. Opera sa este marturia crezului ca misterele vietii, pe langa care civilizatia moderna trece nepasatoare, isi vor gasi refugiu in magia cuvintelor.

When Andrew - a second-hand-book dealer - comes across a pile of photographs from police archives, he decides to exhibit them. But then the gallery is raided the day before the opening, and the photos seized with surprising violence. It soon becomes clear that someone, somewhere, wants to keep the images hidden.   Who? Why? And who - in a world where kidnap, subterfuge and even murder are the norm, and where no one is safe or above suspicion. - can Andrew turn to for help?   A sophisticated literary thriller set on the seamier fringe of Rome's gay scene, a magnet for the lonely and displaced located a long way off the tourist trail. - Guardian   Charles Lambert writes as if his life depends on it. He takes risks at every turn. - Hannah Tinti   Charles Lambert is a seriously good writer. - Beryl Bainbridge   A slow-burning, beautifully written crime story that brings to life the Rome that tourists don't see. - Daily Telegraph

Cel mai cunoscut detectiv al tuturor timpurilor, Sherlock Holmes, aparut sub semnatura nu mai putin celebrului Arthur Conan Doyle, ne incanta si astazi, de zeci de ani incoace, cu aventurile sale din Baker street 221B. O mare parte dintre povestirile marelui detectiv, aparute la Editura Mondoro - Gramar va stau la dispozitie in colectia Sherlock Holmes. Seria este deschisa de primul roman Un studiu in rosu (1887) in care in care isi face aparitia celebrul detectiv. Colectia continua cu Semnul celor patru, Valea fricii, Aventurile lui Sherlock Holmes, Memoriile lui Sherlock Holmes, Intoarcerea lui Sherlock Holmes, Arhiva lui Sherlock Holmes. Cititi aceasta remarcabila fresca politista, tiparita in milioane de exemplare (se pare ca ocupa un loc fruntas, dupa biblie, ca vanzari), prototipul detectivului superinteligent ce rezolva cazuri imposibile prin faimoasele sale deductii logice, cazuri, in marea lor majoritate, relatate de bunul sau prieten Dr. Watson.

• Carte distinsa cu premiul pentru Cel mai bun roman, acordat de Asociatia Mystery Writers of America. Mark, fiul lui Sir Ronald Callender, s-a spanzurat in conditii misterioase. Cordelia Gray, devenita unic proprietar al Agentiei de Detectivi Pryde, este angajata de Sir Ronald ca sa afle motivele din spatele aparentei sinucideri a lui Mark. Pe masura ce Cordelia pune cap la cap faptele si sapa tot mai adanc in secretele bine ascunse ale familiei Callender, ea descopera ca Mark avea multi prieteni, dar si un dusman de moarte.

Tinarul locotenent Giovanni Drogo isi doreste o viata eroica si o moarte pe masura si spera ca le va gasi aparind zidurile Fortaretei Bastiani. Alaturi de camarazii sa, el traieste cu iluzia ca, odata cu zorii unei noi zile, va auzi si trimbita ce anunta atacul „tatarilor“. Nici unul din ei nu stie insa care la va fi adevaratul sfirsit; doar gindul unui moment glorios ii mai tine alaturi, doar naluca dusmanului inca nevazut le hraneste sperantele.

Roman de inspiratie istorica, pe alocuri cu tenta politista, Albastru pur este povestea fascinanta a doua femei nascute la distanta de citeva secole, pe care le leaga o mostenire ancestrala. Ella Turner se stabileste in sud-vestul Frantei cu sotul ei si face eforturi sa se integreze in comunitatea inchisa din orasul in care s-a mutat. Insa viata i se schimba, devine izolata si singura, e tulburata de viziuni stranii. Ella incepe atunci o calatorie care nu numai ca ii va dezvalui o tragedie ramasa vreme indelungata necunoscuta, dar o va face sa-si reconsidere si propriile sentimente, propria viata. Fragment din carte: "Cand au sosit caii, s-au auzit strigate si fluieraturi, apoi un bubuit puternic in usa, care i-a facut pe toti sa sara in sus.  — Sa cantam, a spus Jean cu fermitate si a inceput cu o voce de bas profunda, increzatoare : J'ai mis en toi mon esperance,/ Garde-moi donc, Seigneur,/ D'eternel deshonneur, / Octroye-moi ma delivrance/ Par ta grande bonte haute/ Qui jamais ne fit faute.  I se alaturara toti, in afara de Hannah, care socotise intotdeauna cantatul ca fiind ceva frivol si prefera sa murmure cuvintele in soapta. Copiii cantau cu voci subtiri. Marie sughita de frica.  Terminara psalmul in acompaniament de obloane zgaltaite si izbituri ritmice in usa. Cand izbiturile incetara, incepusera deja alt psalm. Dupa o clipa, auzira ceva izbindu-se de partea de jos a usii, apoi un trosnet, si simtira miros de fum. Etienne si Jean sarira la usa. Etienne apuca o caldare de apa si facu semn cu capul. Jean trase tacut zavorul si intredeschise usa. Etienne azvarli apa afara exact in momentul in care usa se deschise violent, dupa o izbitura, si un val de flacari navali inauntru. Doua maini il apucara pe Jean de gat si de camasa si-l trasera cu forta afara, iar usa se tranti in urma lor.  Etienne se agata de usa, o deschise iar si fu inghitit de fum si foc.  — Papa! striga el si disparu in curte.  In casa se lasa o liniste ciudata, inghetata. Apoi Isabelle se ridica in picioare, calma, simtind cum lumina albastra o inconjoara si o protejeaza. O lua pe Marie in brate.  — Tine-te strans de mine, sopti ea si Marie isi petrecu bratele pe dupa gatul mamei, picioarele pe dupa mijlocul ei, iar buchetul de levantica ramase strivit intre ele doua.  Isabelle il lua pe Jacob de-o mana si-i facu semn lui Petit Jean sa-l apuce de cealalta mana. Ca in vis, traversa camera impreuna cu copiii, trase zavorul si intra in grajd. Se strecurara pe langa cal, care se tragea acum intr-o parte si necheza din pricina fumului si a zgomotului facut de caii straini din curte. Ajungand la celalalt capat al grajdului, Isabelle descuie o usita care ducea la gradina de zarzavaturi. Isi croira drum cu totii printre verze, rosii, morcovi, ceapa si verdeturi. Fusta lui Isabelle se atinse de o tufa de salvie, care umplu aerul cu bine cunoscutul ei miros intepator.  Ajunsera la piatra in forma de ciuperca de la capatul gradinii si se oprira. Jacob isi sprijini o clipa mainile de piatra. Dincolo de ea se afla o tarina pe care pascusera caprele si care acum, dupa o vara intreaga de arsita, era uscata si cafenie. Cei patru incepura sa alerge peste tarina, baietii in fata, Isabelle in spate, cu Marie agatata de ea.  La jumatatea drumului, Isabelle isi dadu seama ca Hannah nu-i urmase. Blestema cu voce tare, Ajunsera cu bine la castani. La cleda, Isabelle o lasa pe Marie jos si se intoarse spre Petit Jean.  — Trebuie sa ma duc inapoi s-o iau pe Meme. Voi va pricepeti sa va ascundeti. Asteptati aici pana ma intorc. Dar sa nu va ascundeti in cleda; s-ar putea sa-i dea foc. Si, daca ii vedeti ca vin si trebuie sa fugiti, luati-o spre casa tatalui meu, peste campuri, nu pe carare. D'accord? Petit Jean dadu din cap si-si trase cutitul din buzunar, iar ochii lui albastri scanteiara. "

Lupta cu pasiunea jocului de noroc, nevoia de neoprit de a paria, chiar cu pretul fericirii celorlalti, asteptarea incordata a marii lovituri la ruleta, toate acestea alcatuiesc subiectul cartii lui Dostoievski. Jucatorul este si un pariu in sine, caci marele scriitor nu a avut decit patru saptamini pentru a o scrie si pentru a-si achita datoriile cu banii cistigati de pe urma ei. Un scriitor al carui interes se indreapta mai degraba catre conditia umana mizera, catre pacat, viciu si catre haurile poftei trupesti si ale patimii, decit catre nobletea sufletului si a trupului. - Thomas Mann   Dostoievski este singurul psiholog de la care mai pot invata ceva. - Friedrich Nietzche Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Istanbul sau poezia legaturii scriitorului cu orasul care l-a transformat: O adevarata declaratie de dragoste - Sunday Times   Istanbul (2003) impleteste intr-o maniera originala doua povesti la fel de sinuoase si de cuceritoare: cea a primei jumatati din viata scriitorului si cea a orasului in care s-a nascut si pe care il cunoaste mai bine ca nimeni altul. In vastele apartamente ale familiei Pamuk, intesate de urmele unei bunastari in declin, se fac simtite aceeasi inclestare intre vechi si nou, aceeasi melancolie si aceeasi criza identitara ca si pe strazile Istanbulului, odinioara capitala puternicului Imperiu Otoman, unde vestigiile unei glorii de mult apuse cedeaza incet-incet locul imenselor cladiri de locuinte si centre comerciale. Istanbul realizeaza un dublu portret, al autorului in tinerete si al orasului vazut prin prisma amintirilor sale de o uimitoare claritate, dar si a marturiilor scriitorilor si artistilor care i-au marcat inceputurile evolutiei spirituale.   Aceasta carte este o adevarata declaratie de dragoste. - Sunday Times   Departe de descrierea conventionala a splendorilor unui oras, din Istanbul transpar inefabilul melancoliei si aventurile imaginatiei. - The New York Times Chiar si aceia dintre noi care nu au calcat in viata lor in Istanbul vor ramine transfigurati dupa lectura pe care o prilejuieste cartea lui Pamuk. - The Financial Times   Istanbul este o lectura fascinanta, mai ales pentru cititorii familiarizati cu fragilitatea legaturilor culturale dintre Orient si Occident. - The Economist   Senzualitatea Istanbulului, asa cum o vede Pamuk, nu este marcata de autoportretul autorului, ce respira, surprinzator, din fiecare pagina a cartii, ci de poeticitatea legaturii scriitorului cu orasul care l-a transformat. - The Gardian Editie ilustrata. Prima carte de memorialista care apare in traducere in limba romana din opera lui Orhan Pamuk, laureatul Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 2006. Traducere din limba turca si note de Luminita Munteanu

Cand supercomputerele unei agentii americane mai putin cunoscute marelui public, cu fonduri de miliarde de dolari, NSA, National Security Agency, gasesc un cod imposibil de descifrat, frumoasa matematiciana Susan Fletcher este chemata in ajutor. Ceea ce va descoperi trimite unde de soc spre culoarele puterii. NSA este tinuta ostatica nu prin forta armelor sau a bombelor, ci printr-un cod ingenios si complex. Daca nu va fi descifrat la timp, risca sa distruga toate computerele administratiei americane si sa produca pagube ce nu vor putea fi reparate nicicand. Prinsa intr-o furtuna de minciuni si secrete, Susan Fletcher se lupta sa-si salveze agentia. Tradata de toti, se trezeste luptand singura nu numai pentru propria tara, dar si pentru propria viata si, intr-un final, pentru viata barbatului pe care il iubeste. O cursa disperata care va poarta de la culoarele subterane ale puterii, la zgarie-norii din Tokio si la catedralele din Spania. O batalie pentru supravietuire, o sansa unica pentru a fi distrusa creatia unui geniu, acest cod care poate inclina balanta puterii. Pentru totdeauna.

Ne definim prin amintirile noastre. Dar daca ne-am trezi brusc fara ele? Daca am uita dintr-odata cum ne cheama, cine suntem, de unde venim, pe cine iubim? Are 47 de ani si e scriitoare. Se trezeste in fiecare dimineata nestiind unde se afla. O forma rara de amnezie o impiedica sa retina informatii mai mult de 24 de ore. Crede ca are cu 20 de ani putin, ca este singura si ca are intreaga viata inainte. Dar descopera ca locuieste cu sotul ei, Ben si ca majoritatea deciziilor importante din viata sa au fost deja luate. Doctorul ei o sfatuieste sa tina un jurnal care o ajuta sa-si recompuna amintirile de la o zi la alta. Dar intr-o zi deschide jurnalul si citeste: "Sa nu ai niciodata incredere in Ben". Oare ce tip de accident a adus-o in aceasta stare? In cine sa aiba incredere? De ce ar minti-o Ben? O cheama Christine. Jurnalul vietii ei se numeste Inainte sa adorm. Ai intrat deja in viata ei. O carte vanduta in peste 40 de tari, care a devenit bestseller inca de la aparitie in SUA, Marea Britanie, Canada, Franta, Germania, Bulgaria, Olanda si Belgia. Drepturile de ecranizare au fost vandute, la inceptul acestui an, casei de productie a celebrului regizor Ridley Scott. Rowan Joffe, scenaristul thriller-ului 28 Weeks Later si al dramei The American, va adapta cartea pentru marele ecran. In 2008, S.J. Watson era un ORL-ist de 30 si ceva de ani, care lucra cu copiii surzi. El s-a inscris la un curs de sase luni organizat de Faber Academy destinat celor care doresc sa invete sa scrie romane. Trei ani mai tarziu, Watson face senzatie pe scena literara internationala, avand contracte in 40 de tari, un proiect cinematografic la Holywood si un thriller psihologic aclamat deopotriva de public si de critici – Inainte sa adorm. Watson a inceput si a abandonat, rand pe rand, alte 20 de romane inainte de a gasi ideea acestui roman. „Pur si simplu, cel mai bun roman de debut pe care l-am citit vreodata." - Tess Gerritsen „Acest fermecator roman de debut este in egala masura un portret al profundului impact pe care boala il are asupra personajului principal, si un thriller care te tine cu sufletul la gura, fara sa-i poti anticipa vreo clipa finalul." - Booklist "Un roman desavarsit. Structura lui e atat de ametitoare, incat te face aproape sa nu mai fii atent la stilul minunat in care e scris." - Guardian

Creatia lui Panait Istrati are ceva din sonoritatea miraculoasa de orga a Dunarii. In ea rasuna toata simtirea poporului nostru de pe malul atat de indragit. Recunoastem in creatia lui Panait Istrati indeosebi spatiul geografic al Brailei si mitologia din Campia Dunarii, indiferent in ce limba se infatiseaza ele. Dominanta, imaginea taranului roman si a haiducului, vazuti in relatie cu pamantul, capata o tulburatoare maretie, fiindca niciodata nu pun bratele crucis pe piept, renuntand la lupta cu fortele oarbe; dar nici nu asteapta salvarea din afara. Orizonturile si le apropie, iar bolta arcuita de deasupra lor este fulgerata cu privirea ca intr-o provocare a sinelui cu sine. 

Al saselea roman la seriei "Pendergast" readuce actiunea in locul sau de inceput, Muzeul de Istorie Naturala din New York, si reuneste cateva dintre personajele principale ale romanelor precedente: Bill Smithback, Nora Kelly, Margo Green, Laura Hayward, Vincent D'Agosta si, bineinteles, agentul special FBI Aloysius Pendergast. Cititorii curiosi afla cum a scapat acesta din urma de moartea la care il condamnase contele Fosco si vad apoi cum ajunge sa fie din ce in ce mai prins in vartejul unui dans al mortii, in care il taraste fratele sau mai mic, Diogenes, un adevarat geniu al raului, punandu-i in pericol pe toti cei care ii sunt dragi sau numai cat de cat apropiati. "Dansul mortii", un regal al suspansului, un thriller scris cu maiestria cuplului Preston-Child, pe care fiecare roman al seriei pare s-o fi adus cu o treapta mai aproape de perfectiune, il introduce pe cititor, inca din primul capitol, intr-o lume a groazei, lumea dementiala a lui Diogenes, care pare sa fie tot timpul cu un pas inaintea lui Pendergast. Va reusi agentul FBI sa se redreseze si sa se reabiliteze, sa salveze ce mai poate fi salvat?

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1905 Editie prescurtata dupa romanul Quo vadis Textul este reprodus dupa editia H. Sienkiewicz Quo vadis, aparuta in colectia Biblioteca pentru toti, Editura Librariei Leon Alcalay, Bucuresti, 1907. Romanul Quo Vadis este una din operele cele mai voluminoase, din care cauza s-au ivit multe piedici pentru raspandirea minunatei lucrari a lui Sienkiewicz. S-a simtit deci nevoia de a se reduce aceasta lucrare si astfel romanul Quo Vadis a aparut in mai multe editii franceze, germane si engleze. Reducerile din traducerea de fata sunt facute, dupa cea mai buna editie franceza prescurtata, - asa incat cititorii sa nu piarda nici una din frumusetile originalului. In decembrie 1905 Academia Regala de Stiinte din Suedia inmana lui Henryk Sienkiewicz Premiul Nobel  pentru romanul Quo vadis aparut in 1896, reeditat de mai multe ori, tradus in tiraje uriase in America, Franta, Italia, Rusia, Anglia, Germania etc. Punctul nodal al romanului il constituie unul din cele mai dramatice momente din istoria Imperiului roman: incendierea Romei si masacrul crestinilor din timpul lui Nero. Un roman dedicat crestinismului timpuriu si un roman de dragoste, o opera in care aspecte ale realitatii consemnate de cronicari se intrepatrund cu fictiunea intr-o naratiune fireasca despre nevoia omului de a fi liber si obligatia de a respecta obiceiurile, credintele si convingerile celorlalti. - [din Prefata] Carte recomandata de  Ioan-Aurel Pop in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din volumul "Quo vadis" de Henryk Sienkiewicz:   "Imbarbatati de cuvintele lui Petru, crestinii iesisera din catacombe. In drumul Apostolului, care mergea insotit de Vinicius si de Chilon, multi din trecatori ingenuncheau si-i sarutau mainile. Dupa ce facu de trei ori semnul crucii deasupra Romei, Petru zise lui Vinicius: - Ligia nu e departe. Hristos a scapat-o. - Ma supun Lui, din tot sufletul. Stropeste-ma cu apa botezului, si spune-mi ce trebuie sa fac. - Sa iubesti pe aproapele tau, ca pe tine insuti. La gura unui soi de pestera, care li se deschise deodata in fata, un om de o statura uriasa, Ursus, se ridica sa-ntrebe: - Cine e? - Oameni buni, raspunse Petru. Ursus ii recunoscu glasul si-i lasa sa intre. Inauntru, pe un asternut de paie, Linus, bolnav, dormea. Ligia, langa un foc, fierbea o mancare. Surprinsa si vesela, se arunca in bratele lui Vinicius, imediat ce-l zari. El o saruta si-i povesti tot ce suferise, de cand plecase din Roma. - Acum, ca te-am regasit pentru a doua oara, nu te mai las. Va iau pe toti cu mine. Vreti sa mergem la Antium? De acolo, putem trece in Sicilia. Pamanturile, casele, viile, tot ce am, e al vostru. Aveti incredere in mine, nu e asa? Nu m-am botezat inca, dar Petru stie ca atat astept. Ligia nu mai putea de bucurie. - Casa ta va fi si a mea, ii raspunse ea, dandu-i mana. - Pentru ca Cezar a umplut cupa urgiei, dand foc Romei, mace-larind locuitorii si aducand foametea, cumplita ii va fi pedeapsa. Ia dar cu tine pe Linus si pe Ursus si grabiti-va a scapa pe Ligia. Dumnezeu pentru tine a facut-o. - Dar tu, Parinte? Tu ce faci? Ramai aici? - Hristos mi-a zis: «ia-mi turma si paste-o». Pot eu dar s-o las in mijlocul primejdiei? Atunci, Vinicius, vibrand de entuziasm, striga: - Ai dreptate, stapane!... Ochii nu mi s-au limpezit inca, dar vreau sa fiu credincios legii voastre: nici eu nu mai plec. Drept raspuns, Petru inmuia mana in apa unui vas si-l stropi: - Te botez, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, amin! La auzul acestor cuvinte o lumina mistica ii orbi pe toti, un cor ceresc li se paru a canta, ingeri se coborau din vazduh asupra-le, iar in inaltul cerului, intre doua maini care-i binecuvanta, vazura o cruce sangerata."

I. S. Turgheniev a devenit cunoscut in 1852 cu ciclul de scurte povestiri Povestirile unui vanator. Povestirile nu sunt atat ale unui vanator de pasari si animale, cat ale unuia de destine omenesti. Vanatoarea si pescuitul ii prilejuiesc autorului descoperirea si dezvaluirea nenumaratelor firi de oameni, psihologii si mentalitati individualizate.

Epopeea homerica este suprema sinteza a perioadei care a scos din anonimat mai multe generatii de aezi... Homer nu este inceputul, ci culmea eposului elin. (Ion Acsan)

O scriere care ne releva doua constiinte vii ale iudaismului interbelic, doua constiinte gata sa asume responsabilitatea propriei religii si doua constiinte vigilente, ce exprima atentionari ferme atunci cind se produc devieri conjunctural politice in defavoarea credintei si a epifanizarii sale in morala personala si comunitara. In Essai sur une conception catholique du Judaisme, autorii nu se rezuma la mediul religios, ei abordeaza socialul in integralitatea sa, formuleaza concluzii etice de politica si de politici economice sau aprecieri permanente cu privire la structurarile institutional-religioase si geopolitice. Illusions et realites juives este dedicata analizei situatiei concrete a iudaismului din Europa acelei perioade. Se opteaza pentru demistificare si sint combatute atitudinile subiective si generalizatoare cu argumente pertinente din sinul sociologiei si al unei foarte bogate bibliografii pe aceasta tema. - Ioan Chirila

Comparat cu Ulise al lui James Joyce, Sotron a devenit un roman‑cult al secolului XX, revolutionind toate aspectele narati­unii traditionale si plasindu‑se la extrema celei mai indraz­nete aventuri artistice.   Protagonistii Sotronului, intelec­tualul argen­ti­nian Oliveira, spirit lucid, framintat si sfisiat deopo­triva de mistere existentiale, si iubita sa Maga, intru­chi­pare poetica a nonconformismului grefat pe un farmec natural vesnic reinnoit, se intilnesc, se iubesc, se resping, se pierd si se cauta, se regasesc, traindu‑si cu extrema inten­sitate dramatica lor poveste de dra­goste, sublimata intr‑un simbol al miticei perechi Orfeu‑Euridice, in atmosfera Parisului anilor ’60.

La saptesprezece ani, razboinicul Kiyomori al clanului Heike e un flacau usuratic, sarac si flamind. La aproape cincizeci de ani a devenit deja capetenia clanului, tatal imparatesei si faima intregului Kyoto. Povestea familiei Heike e povestea vietii lui, urzita in mijlocul povestii celei mari, a curgerii timpului. Imparatii urca pe tron si sint siliti apoi sa‑l paraseasca; se duc razboaie lungi, capete cad si multimile sufera. Apoi, pe timp de pace, alte si alte multimi se bucura de muzici de lauta si de albeata florilor de cires si de prun. Povestea familiei Heike este otranspunere moderna a unei frumoase legende japoneze. Atmosfera sa exotica, puterea narativa, descrierile minutioase si poeticitatea limbajului vor cuceri cititorul contemporan, care va avea, citind-o, prilejul unei fermecatoare lectii de cultura si istorie a Japoniei.    „Cind secretele marilor familii ale Japoniei se alatura tainelor din budoarele curtezanelor, cind traditia nepatata a calugarilor budisti este tulburata de revolte inspaimintatoare, doar onoarea razboinicilor mai sta in calea haosului. In tot acest labirint de evenimente, Eiji Yoshikawa plaseaza cu o neintrecuta maiestrie momentele de tensiune si stie cum sa faca sa rezoneze corzile narative ale Povestii sale, un adevarat bestseller.” (Chicago Chronicle)   „Pentru cine e pasionat de trecutul unei mari natiuni, pentru tineri si virstnici in egala masura, Povestea familiei Heike aduce adevarata savoare a marilor legende.” (New York Newsday)

O noua traducere pentru tinerii de astazi. La cateva decenii dupa traducerea de referinta, Editura Polirom propune o versiune noua, tanara, a romanului-cult De veghe in lanul de secara. Situata de ani de zile in topul preferintelor cititorilor din Romania, De veghe in lanul de secara continua sa fie, la peste cincizeci de ani de la aparitie, cartea de capatai a adolescentei. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, si ai caror parinti s-au nascut, probabil, in aceeasi perioada ca si romanul, e ca trec prin aceleasi episoade, angoase si mirari precum Holden Caulfield. Doar ca el nu folosea atit de des cuvintul „cool” si nu naviga pe Internet. Iar cind simtea nevoia s-o sune pe fata de care era indragostit, ori renunta, pentru ca nu avea chef, ori intra in prima cabina de telefon. Problemele lui raman insa, si chiar si modul in care sunt rezolvate: prin revolta, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Exista voci care se intreaba de ce totusi a avut romanul un succes atat de uimitor, in toata lumea si, deja, de atatia ani. In fond, nu e singura carte care-si pastreaza prospetimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat intr-o scurta prezentare. Poate, pur si simplu, e o carte foarte-foarte buna. Atat. Alaturati-va milioanelor de tineri care au citit-o si veti intelege. Fragment din romanul "De veghe in lanul de secara" de J.D. Salinger "Ca din senin, in drum spre hol, mi-a zburat gindul din nou la Jane Gallagher. Mi-a intrat in cap si n-am putut sa mi-o mai scot de acolo. M-am asezat pe un fotoliu soios de pe hol si m-am gindit la ea si la Stradlater stind in blestemata de masina a lui Ed Banky si, desi eram sigur suta-n suta ca Stradlater nu-i facuse nimic - doar o cunosc pe Jane ca-n palma - ,tot nu puteam sa mi-o scot din cap. O stiam ca-n palma. Pe bune. Uite, in afara de dame, ii placeau si toate sporturile, si dupa ce ne-am apropiat mai mult am jucat tenis aproape in fiecare dimineata si golf aproape-n fiecare dupa-masa, cit a fost vara de lunga. Am ajuns intr-adevar s-o cunosc foarte intim. Asta nu inseamna c-a fost ceva fizic, sau pe-aproape, intre noi pentru ca n-a fost ci doar ca ne vedeam tot timpul. Nu-i intotdeauna nevoie sa treci prin chestii sexi ca sa cunosti bine o fata. Cum am cunoscut-o... Dobermanul lor pitic venea si se usura pe gazonul nostru si maica-mea a fost foarte iritata pe chestia asta. A sunat-o pe mama lui Jane si a facut taraboi. Maica-mea e exact genul care face tam-tam pe chestii de-astea. Ce s-a intimplat mai incolo, peste doua zile am vazut-o pe Jane stind lungita pe burta linga piscina de la club si i-am zis buna. Stiam ca sta in casa de alaturi, dar nu vorbisem niciodata cu ea pina atunci sau ceva. M-a expediat cu raceala cind i-am spus buna in ziua aia. M-am dat de ceasul mortii s-o conving ca mie, unul, mi se rupea unde se usureaza ciinele ei. Din partea mea, putea sa faca si-n sufragerie. Nu mai conteaza. Dupa aia s-a facut de ne-am imprietenit. Am jucat golf cu ea chiar in dupa-amiaza zilei respective. A pierdut opt mingi, tin minte. Opt ! Ce m-am chinuit s-o fac macar sa deschida ochii cind roteste crosa ca sa loveasca mingea. Dar i-am imbunatatit jocul imens in cele din urma. Joc golf foarte bine. Daca v-as spune ce schimbari de traiectorie fac, probabil ca nu m-ati crede. O data era cit pe-aci sa apar intr-un scurtmetraj, dar m-am razgindit in ultima clipa. Mi-am zis ca, la cit de mult urasc eu filmele, chiar c-as fi un nasol dac-as accepta sa ma bage intr-un scurtmetraj. Jane era o fata mai altfel. N-as putea s-o descriu ca fiind frumoasa in sensul strict al cuvantului, dar pe mine ma dadea pe spate. Era oarecum guresa. Adica, atunci cind vorbea si se ambala pe o chestie, gura i se misca in cincizeci de parti, si buzele si tot. Asta ma termina. Si n-o inchidea niciodata de tot, gura, vreau sa zic. O tinea intotdeauna un pic, un pic deschisa, mai ales cind se pregatea sa loveasca mingea la golf sau cind citea o carte. Citea tot timpul, si citea carti foarte bune. Citea multa poezie si de-astea. "

In lumea in care traieste Cassia, nimic nu este lasat la voia Intamplarii. Cineva - Societatea - hotaraste pentru toti: ce sa manance, cu ce sa se Imbrace, cu cine sa se casatoreasca sau unde sa lucreze. Cand Cassia afla ca cel mai bun prieten al ei ii va fi Pereche, considera aceasta alegere perfecta. Nu pentru mult timp insa, caci imaginea care-i apare pentru o fractiune de secunda pe microcardul ce contine date despre Perechea ei apartine unui alt baiat... Viata ei de pana acum, atat de atent randuita, este complet data peste cap, iar consecintele actiunilor ei nu se lasa mult asteptate. Legaminte este prima carte dintr-o trilogie despre riscurile asumate in numele iubirii, despre prietenie, speranta si curaj. O poveste de dragoste distopica, scrisa de un suflet de poet... In sfarsit, o minunata lume noua de care fanii seriilor Amurg sau Jocurile foamei o vor adopta ca fiind a lor. - Kami Garcia si Margaret Stohl, autoarele romanului Cronicile Casterilor Roman publicat in 31 de tari!

Al doilea volum al seriei Imparatul, in care Conn Iggulden imbina cu maiestrie istoria si aventura pentru a recrea viata lui Julius Caesar, este o poveste epica despre ambitie, rivalitate, curaj si tradare. Tanarul Caesar trebuie sa invinga dusmani pe uscat si pe mare si sa devina un conducator calit in lupte. Fortat de imprejurari sa paraseasca Roma, Julius Caesar serveste la bordul unei galere de razboi in apele periculoase ale Marii Mediterane, castigandu-si rapid o reputatie inf ricosatoare. Dar scurt timp dupa o victorie rasunatoare, nava sa este capturata de pirati si el este luat prizonier pentru a obtine rascumparare. Abandonat pe coasta Africii de Nord dupa luni de grea captivitate, el incepe sa adune recruti din care va forma o echipa puternica pentru a se razbuna pe cei care il capturasera si sa inabuse o revolta in Grecia. Se intoarce la Roma ca un erou, dar si ca o problema tot mai mare pentru dusmanii sai. Caesar se intalneste din nou cu prietenul sau din copilarie, Brutus, dar in curand cei doi prieteni trebuie sa lupte intr-o batalie nemaiintalnita pana atunci, cu Spartacus, gladiatorul rasculat.

Luna noua - Volumul al II-lea din seria Amurg Pentru Bella Swan un singur lucru este mult mai important decat insasi viata ei: Edward Cullen. Dar a fi indragostita de un vampir este chiar mai periculos decat ar putea ea sa-si imagineze. Edward a salvat-o deja pe Bella din ghearele unui vampir periculos, dar acum relatia lor cutezatoare ii pune in pericol pe toti cei dragi lor si cei doi isi dau seama ca necazurile abia acum incep... Toti cititorii cuceriti de bestsellerul lui Stephenie Meyer, Amurg, sunt dornici sa afle cum se va desfasura in continuare povestea celor doi neobisnuiti indragostiti. si nu vor fi cu siguranta dezamagiti. In Luna Noua, lui Stephenie Meyer ii reuseste din nou o irezistibila combinatie dintre dragoste si suspans intr-o palpitanta poveste cu vampiri si nu numai.   Din seria Amurg fac parte: • Volumul 1: Amurg • Volumul 2: Luna noua • Volumul 3: Eclipsa • Volumul 4: Zori de zi

Intors la Sankt Petersburg dupa un lung tratament la un sanatoriu din Elvetia, printul Lev Nikolaevici Miskin este luat in ris de inalta societatea a orasului, care il socoteste sarac cu duhul. Miskin se poarta mereu cu o sinceritate stingace, luata de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. In puritatea lui, Miskin se simte atras, din motive diferite, de doua femei de situatii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstita”, de familie buna, de care e indragostit, si Nastasia Filippovna, femeia „compromisa”, de care printul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspira. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotaririi si al reactiei convulsive a umanului fata de faptele unei societati violente care, in lipsa ratiunii, se conduce dupa instinct si patimi. Desi nemarginirea ei te va coplesi, desi te vei rataci nu doar o data, desi aterizarea va fi incinsa de atmosfera densa pe care o vei strabate, vei stii, dupa ce ai petrecut o vreme acolo, de ce merita, macar o data pe an sa poposesti si sa traiesti experiente incofundabile pe planetele lui Dostoievski. (blog.libris.ro)   Carte recomandata de Cristian Teodorescu,  Ioana Chicet Macoveiciuc si George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Idiotul" de F.M. Dostoievski "- Indiscutabil, nu exista nici un motiv si, desigur, nu avem prea multe in comun. Pentru ca, daca eu sint printul Miskin, iar sotia dumneavoastra se trage din stirpea noastra, asta, se intelege, nu este un motiv. Inteleg foarte bine. Insa, totusi, este singurul motiv. Am lipsit din Rusia mai bine de patru ani; de fapt, in ce hal am plecat: aproape ca nu eram in toate mintile! Nici atunci nu stiam nimic, iar acum cu atit mai putin. Am nevoie de oameni cumsecade, chiar si o problema as avea, dar nu stiu unde sa ma duc. Inca de la Berlin mi-am zis: „imi sint aproape rude, voi incepe cu ei; poate ca ne vom fi de folos unii altora, ei mie, eu lor, daca sint oameni cumsecade". Si am auzit ca sinteti oameni cumsecade. - Va sint foarte recunoscator, facu generalul surprins. Dati-mi voie sa. va. intreb: unde ati tras? - Deocamdata n-am tras nicaieri. - Deci de la gara ati venit direct la mine? Cu toate... bagajele? - Bagaje n-am aproape deloc, doar o legaturica cu rufarie, pe care o duc de obicei in mina. O camera la hotel pot gasi si diseara. - Deci, aveti de gind, totusi, sa va luati o camera la un hotel? - Sigur ca da. - Judecind dupa cuvintele dumneavoastra, am crezut ca ati vrut sa ramineti la mine. - Asta s-ar fi putut, dar numai la invitatia dumneavoastra. insa, recunosc, n-as ramine nici invitat si nu pentru ca as avea un motiv, ci... pentru ca asa-i firea mea. - Inseamna ca am facut foarte bine ca nu v-am invitat si nu va invit. Dati-mi voie, printe, sa le lamuresc pe toate dintr-odata.: intrucit acum citeva clipe am cazut amindoi de acord ca nici nu poate fi vorba de vreo legatura de rudenie intre noi, desi aceasta ar fi fost, fireste, foarte magulitoare pentru mine, rezulta ca..."

Lumea descrisa in Diavo­liada si in Ouale fatale este una haotica si halu­cinanta, in care umorul, ironia, sarcasmul si dramatismul alterneaza sau se intrepatrund, iar fantasticul fuzioneaza cu realul vazut prin filtrul unei constiinte clare si in­draznete.   In Ouale fatale, un profesor nebun inventeaza o raza de lumina, „raza vietii”, care, printr-un accident, aduce lumea intr-un cosmar SF populat de struti gigantici si reptile uriase. In Diavoliada, un mediocru angajat al registraturii se trezeste prins, ca intr-o poveste kafkiana, in itele unui cosmar birocratic. Ambele personaje au in comun lupta acerba cu haosul siste-mului, cu un mediu care, incet, dar sigur, denatureaza orice identitate.

Traducere si note de Ovidiu Constantinescu si Isabella Dumbrava   Fratii Karamazov, cel din urma si cel mai complex roman al lui Dostoievski, este in acelasi timp povestea scrisa magistral a unui paricid si o meditatie filosofica asupra intrebarilor esentiale ale umanitatii: existenta lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura colectiva a vinei si consecintele dezastruoase ale rationalismului. Intruchipind patru ipostaze fundamentale ale individului, fratii Karamazov au, fiecare, motive bine intemeiate, desi de naturi diferite, sa-si ucida tatal, mosierul Fiodor Pavlovici Karamazov, care duce o viata amorala si desfrinata. Moartea neasteptata a acestuia arunca suspiciuni asupra tuturor celor patru frati si da nastere la numeroase teorii, Dostoievski exploatind cu o abilitate remarcabila filonul politist al povestii, ce creeaza un suspans capabil sa sustina intreaga structura romanesca. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Fratii Karamazov" de F.M. Dostoievski: "Se povesteste, de pilda, ca odata, in vremurile stravechi ale crestinismului, un frate n-ar fi indeplinit ascultarea data de staretul sau, pe care l-a parasit, fugind din manastire si trecind in alta tara, adica din Siria in Egipet. Acolo, dupa o viata indelungata plina de fapte minunate, s-a invrednicit sa patimeasca pentru credinta si sa moara ca un mucenic. Drept pentru care Biserica s-a gindit ingroape cu cinste trupul neinsufietit, socotindu-l din momentul acela printre sfinti; insa in clipa in care, diaconul a rostit „iesiti cei chemati", sicriul, in care se aflau rarnasitele sfintului, s-a smuls din loc si a zburat afara din biserica. Lucrul acesta s-a repetat de trei ori. Abia atunci a iesit la iveala ca sfmtul mucenic incalcase ascultarea pe care o datora staretului sau, parasindu-l si, prin urmare, cu toate slavitele sale fapte, nu putea dobindi iertarea pacatelor fara dezlegarea acestuia. Asadar, ingropaciunea nu s-a putut, indeplini decit dupa ce l-au chemat pe staret sa-i dea dezlegarea. Fireste, nu este decit o veche legenda, dar iata mai jos un caz autentic si ceva mai recent. Un calugar din zilele noas-tre venise sa-si caute mintuirea la Muntele Athos, cind, intr-o buna zi, staretul sau i-a poruncit sa paraseasca manastirea pe care o indragise ca pe un sfint lacas si un liman linistit si sa plece spre Ierusalim, sa se inchine la locurile sfinte, ca dupa aceea sa se intoarca in nordul Rusiei, undeva in Siberia. „Acolo ti-e locul, nu aici." Calugarul, uimit si vrednic de prins, s-a inflintat la patriarhul ecumenic de la Constantinopol cerindu-i dezlegarea; patriarhul i-a raspuns ca nu este nicidecum in masura sa-l dezlege si ca nu exista pe toata fata pamintului si nici nu e posibil sa existe o putere care sa-l dezlege de ascultarea primita in afara de staretul insusi."

Spatiul restrans in care a fost nevoie sa fie incadrate aceste Istorioare de Craciun atunci cand au fost publicate in original a facut destul de dificila ticluirea lor si a trebuit sa se foloseasca tot ceea ce mecanismul desfasurarii lor are mai special. Niciodata nu am incercat sa merg prea departe cu detaliile personajelor pe care le asezam intre asemenea limite, avand convingerea ca asa ceva nu ar fi avut sanse de reusita. Intentia mea a fost sa recurg la un fel de inscenare incarcata de bizar, care sa indreptateasca buna-dispozitie ce domina acest moment al anului, pentru a trezi la viata o seama de ganduri de iubire si de ingaduinta, care intotdeauna sunt binevenite pe taram crestinesc. - Decembrie 1843 - Precizare a autorului

Ulita copilariei este prima carte tiparita de Ionel Teodoreanu (1897-1954) si cuprinde cateva texte: Bunicii, Ulita copilariei, Vacanta cea mare si Cel din urma basm. Cartea s-a bucurat de aprecieri dintre cele mai elogioase, in care se subliniaza "intimitabila capacitate de evocare si retraire a varstei infantile". In casa bunicilor cuprinde o suita de note lirico-epice fermecatoare, inspirate din propria copilarie, si un ciclu de nuvele si povestiri. Ionel Teodoreanu este, in aceste carti de amintiri, un "poet al starilor nelamurite ale adolescentei", urmarind neintrerupt "vibratiile nuantate ale sufletului copilaresc". Descrierile de o caldura si de o sensibilitate aparte a anturajului si a personajelor te indeamna sa te cufunzi in lectura cat mai rapida a acestor pagini.

E la fel de greu sa fii complet fidel pe cat e sa fii complet infidel. Sa poti alege persoana pe care o iubesti! Sa poti iubi pe cine vrei! Iata doua forme supreme de liber­tate pe care le traim astazi in Occident, evidente la ora actuala, dar atat de greu de imaginat candva. A fost nevoie de o intrea­ga revolutie a sentimentului, a perceptiei de sine, a relatiilor dintre parinti si copii pentru a putea ajunge aici. O revolutie inceputa in secolul al XVIII-lea. Pe de alta parte, niste drepturi – cas­tigate greu – care au un pret atat de mare! Cum se poate impaca iubirea – a carei menire este sa tina oamenii impreu­na – cu libertatea, care tinde sa ii separe? E o mare dilema, pe care o traim as­tazi, intretinuta de dorinta de a ne bucura in iubire atat de pasiune, cat si de indepen­denta. Cartea lui Pascal Bruckner descrie variatiile paradoxale la care este supusa iubirea in calatoria pe care o face intre erotism si casatorie. Putem vorbi, se pare, de progres in ceea ce priveste conditia femeii, conditiile de munca sau conditiile de sanatate ale oamenilor. Dar nu si atunci cand vorbim despre sentimente si pasiuni. Istoria nu a gasit solutie la suferinta din dragoste. „Ramane ca fiecare sa-si elaboreze singur aranjamentele, stiind ca nu poti ridica la rang de solutie ceea ce tine de un arbitraj intre dorinta de siguranta si dorinta de aventura.” - Pascal Bruckner Pascal Bruckner este bine-cunoscutul autor al mai multor romane, dintre care bestsellerul Luni de fiere, precum si a numeroase carti de eseu: Euforia perpetua, Mizeria prosperitatii, Tirania penitentei sau Noua dezordine amoroasa, scrisa impreuna cu Alain Finkielkraut.      Fragment din volumul "Paradoxul iubirii" de Pascal Bruckner:       „2) Reinventeaza-ma       Teribila enigma acestui ordin: iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti. Absurditate logica in aparenta: sau te iubesti pe tine insuti in detrimentul altuia sau il iubesti pe celalalt in detrimentul tau. Ar trebui deci sa te adori pe tine la nebunie ca sa-ti deschizi inima catre semenul tau! Nu-i vorba totusi de o succesiune, ci mai curand de o coincidenta. Ma iubesc pentru ca altii ma iubesc spun cine sunt eu. Am nevoie de privirea lor binevoitoare, de urechea lor atenta. Ei ma confirma in fiinta mea, pretuirea lor are o putere germinativa.     A te iubi pe tine insuti inseamna a recunoaste o sciziune.  Aristotel distingea un egoism util de un egoism meschin. Descoperire fundamentala: pentru a te pretui trebuie sa fii impartit. „Calul nu este in dezacord cu el insusi, deci nu este prieten cu el insusi." Numai omul poate sa devina dusmanul lui insusi si, pana la urma, sa vrea sa se distruga. Fiecare are nevoie de prezenta celorlalti ca sa ia distanta. Crestinismul apara si el ideea unui eu dublu: monden si divin, superficial si profund, fals si adevarat. Intre mine si mine insumi se strecoara umbra uriasa a lui Dumnezeu, pe care trebuie sa-l primim indepartand tot ce-i efemer: moarte datatoare de viata si viata datatoare de moarte, va spune Francois de Sales. Eul este vrednic de ura, dupa cum spune Pascal, pentru ca el reprezinta o piedica, prin grosimea lui, pusa fiintei care este in noi, mai mare decat noi. A-ti iubi aproapele ca pe tine insuti inseamna, a iubi in el acea parte de eternitate pe care o impartasim impreuna si care este semnul comunei si posibilei noastre mantuiri. Rousseau va distinge intre buna iubire de sine, singura garantie a adevarului, si raul amor propriu, stricat de societate.      Ce sa retinem din aceste traditii? Ca trebuie sa incepem prin a ne stima pe noi insine ca sa uitam de noi si sa facem loc altora. Este deci important sa te cunosti de tanar si sa nu te mai gandesti la asta. Sa devii ceea ce esti, spunea Nietzsche. Dar sa devii si ceea ce nu esti, eventual mai bun. Secolul Luminilor miza pe perfectibilitatea fiintei umane: noi nu suntem in intregime ceea ce suntem, exista in noi rezerve de inteligenta, de bunatate, de curaj pe care nici nu le banuim. Astfel ne nastem cel putin de doua ori: cand cream, pornind de la eul primit, un eu eliberat cand trecem de la omul vechi la omul nou. Psihanaliza are o utilitate, si anume aceea de a-l reconcilia pe fiecare om cu nefericita sa stare nevrotica, pentru a se accepta cum este.”

Romanul autobiografic Un om sfirsit este cea mai cunoscuta lucrare a lui Giovanni Papini.   Cartea realizeaza un portret al intelectualului macinat de convingeri contradictorii si de o profunda dezamagire in fata mediocritatii lumii din jur, careia ii opune o atitudine critica si lucida, dar sfisiata de temeri si angoase. Un om sfirsit este confesiunea uluitoare a unei personalitati complexe, de un egocentrism maladiv, insa scrisa intr-o maniera impresionanta, cu inteligenta si deplina onestitate.   Doar persoanele sterile si mediocre se preocupa de perfecta coerenta a gindurilor proprii si sint obsedate de teama de a nu gresi. Papini a gresit de multe ori, s-a contrazis cu furie, pina la a se compromite. Si totusi opera sa a ramas unitara si coerenta de la prima pina la ultima pagina. - Mircea Eliade

Cred ca cea mai buna carte a mea de povestiri e ultima pe care am scris-o, Cartea de nisip; in ea nu exista nici un cuvint care sa-l incurce pe cititor. Povestirile sint spuse simplu, desi ele nu sint deloc simple; pentru ca nu exista lucruri simple in univers; totul este complex. Eu le deghizez in povestiri simple. - Jorge Luis Borges

In timp ce Idriss isi pazea turma de capre si oi, nu departe de oaza Tabbelbala, un Land Rover si-a facut aparitia. O tanara blonda foarte atragatoare i-a facut o poza tanarului pastor, urmand sa i-o trimita dupa ce va ajunge la Paris. In zadar a asteptat Idriss. Poza nu i-a mai fost trimisa. Mai tarziu, cand va pleca spre nord si chiar spre Paris pentru a-si cauta de lucru, se va lovi de imagini ale propriei persoane pe care nu o va mai recunoaste. Ratacit intr-un labirint al mirajelor, se pierde in derizoriu, asta pana cand descopera scrisul. Singur, semnul abstract il poate elibera de tirania imaginii.

Povestirile fantastice ale lui Borges, calatoriile sale in timp, artificiile stilului sau ermetic si calculat au schimbat fata prozei moderne. Asa cum Aleph este punctul ce contine intregul univers, universul literar borgesian se regaseste in aceasta carte esentiala: oglinzi, labirinturi, vise, biblioteci infinite, cutitari gaucho, tigri transparenti sint teme si motive la care autorul se intoarce mereu pentru a demonstra ceea ce a sustinut intotdeauna, ca lumea e o carte ce se rescrie la infinit.

Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, Bucuresti - d. 11 aprilie 1944, Bucuresti) a fost un poet si prozator roman, reprezentant important al Simbolismului romanesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor in 1922.

Povesti neterminate este o culegere de naratiuni care se intind in timp de la zilele de odinioara ale Pamantului de Mijloc pana la sfarsitul Razboiului Inelului si cuprind istorii despre Gandalf si intalnirea gnomilor cu hobbitii in fundatura, despre Ulmo, Domnul Marii si aparitia sa in fata lui Tuor, despre lungile evuri ale Numenorului inaintea scufundarii in mare si tot ce se stie despre cei cinci vrajitori. Volumul a fost editat de Christopher Tolkien, care a adaugat note si comentarii ce plaseaza fiecare poveste in contextul operei tatalui sau. Fragment din romanul "Povesti neterminate" de J.R.R. Tolkien: "IV. PE URMELE INELULUI Despre calatoria Calaretilor Negri, asa cum i-a relatat-o Gandalf lui Frodo Gollum a fost prins in Mordor in anul 3017 si a fost dus in Barad-dur, unde a fost luat la intrebari si supus caznelor. Dupa ce a aflat tot ce a putut de la el, Sauron l-a eliberat, dandu-i drumul sa plece. Nu avea incredere in Gollum, caci ghicea in el ceva cu neputinta de imblanzit ceva ce nu putea fi stapanit, nici macar de Umbra Fricii, decat daca era nimicit. Dar Sauron si-a dat seama si de cat de adanca era vrajmasia lui Gollum fata de cei care-l “jefuisera” si, banuind ca se va duce sa-i caute, pentru a se razbuna, Sauron nadajduia ca iscoadele sale vor ajunge astfel la Inel. Dar n-a trecut mult si Gollum a fost prins de Aragorn care l-a dus in Codrul Intunecat de la Miazanoapte; si cu toate ca a fost urmarit, n-a putut fi scapat din mainile lui Aragorn inainte sa ajunga sa fie pus la loc sigur. Trebuie spus ca Sauron nu si-a batut niciodata capul cu "piticutii", chiar daca auzise de ei, si inca nu stia unde se afla tara lor. De la Gollum, chiar daca-l supusese la cazne, nu izbutise sa afle nici un amanunt limpede, pe de o parte pentru ca nici macar Gollum nu stia prea bine, pe de alta din pricina ca rastalmacea tot ce stia. Intr-adevar era de neimblanzit, decat doar prin moarte, asa cum ghicise Sauron, si asta data fiind firea sa de piticut, dar si dintr-o cauza pe care Sauron n-o pricepea pe de-a-ntregul, el insusi fiind ros de pofta de a avea Inelul. Apoi Gollum a inceput sa nutreasca fata de Sauron o ura chiar mai cumplita decat groaza ce i-o inspira, vazand cu adevarat in el cel mai mare dusman si rival al sau. Astfel s-a facut ca a cutezat sa spuna ca, din cate stia el, tara piticutilor se gasea in apropierea locurilor unde el insusi salasluise odata, pe malurile Raului Stanjeneilor. Afland Sauron ca Gollum fusese prins de cei mai cumpliti dintre dusmanii sai, a fost cuprins de teama. Si a inteles ca trebuie sa se grabeasca. Dar nici unul dintre iscoadele si trimisii sai obisnuiti nu ii putea aduce vesti. Si asta se datora in mare masura atat vigilentei dunedainilor, cat si tradarii lui Saruman, ai carui servitori fie ii atrageau cursa pe slujitorii lui Sauron, fie ii duceau pe cai gresite. Sauron si-a dat seama de acest lucru, insa bratul lui inca nu era atat de lung incat sa ajunga pana la Saruman in Isengard."

Un diagnostic fatal o determina sa o ia la fuga si sa se ascunda. Fara nicio explicatie. Isi abandoneaza iubitul, parintii, prietenii... tot. Pleaca din tara ca sa-si traiasca sfarsitul intr-o singuratate deplina, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodata. Dupa doi ani, isi reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamita. Anuleaza toate asteptarile. E sanatoasa tun, fara urma de neoplasm, prin urmare, in viata. Dupa doi ani in care a dansat tango cu moartea, revine in povestea din care evadase, dar nu se mai identifica profund cu nimic. Acvariul cu lumea ei de demult, cu pesti-emotii, cu scoici-amintiri, cu ganduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai inainte, se dovedeste a fi acum ceva banal, deloc esential, foarte simplu de inlocuit. Singurul lucru cu care ramane dupa aceasta jupuire e sinele. Daca primul diagnostic a fost gresit sau daca si-a inventat povestea doar ca sa fuga de realitatea in care era... nu mai conteaza atata timp cat, insotind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am facut tandari ca sa ne recompunem, am mintit ca sa descoperim adevarul, am urat ca sa aflam iubirea adevarata, ne-am pierdut definitiv ca sa il regasim pe Dumnezeu pentru totdeauna.     Fragment din romanul "Ce ne spunem cand nu ne vorbim" de Chris Simion:     „Draft     N-am trait nimic din ce mi-as fi dorit sa traiesc. N-am apucat. Mereu am avut timp sa traiesc pe langa sau pentru altii si am pierdut exact ce era mai de pret: viata adevarata, fara accesorii. Sunt oameni care s-au strecurat prin gaura acului si au mai avut zile sa rada. N-am fost printre ei.     To: [email protected]     Ne intelegem dincolo de cuvinte. Vorbim chiar daca tacem. Minciuna apare cand nu-ti mai asculti sufletul.     Draft     Daca mi-ai fi spus sa aleg intre tine si viata mea, as fi ales viata mea. Iar tu ai fi plecat suparat, nestiind ca de fapt viata mea esti tu.     DE CE TREBUIE SA NE JUSTIFICAM MEREU CA SUNTEM ASA CUM SUNTEM?     Draft     Cand doi oameni nu se mai inteleg, trebuie doar sa accepte ca sunt intr-o relatie nepotrivita. Frustrarile, complexele se nasc din incapatanarea de a nu vedea o relatie asa cum este ea, ci asa cum incercam noi sa fie. Sa fii independent este intotdeauna o alegere personala. Chiar si atunci cand este involuntara. Nimic si nimeni nu te poate constrange sa depinzi, pentru ca numai tu singur poti decide asta. Dependenta este produsul unei minti bolnave, subjugata de temeri imaginare si de propria teama... Sa depinzi inseamna sa incetezi sa mai crezi in tine insuti. Sa depinzi inseamna sa nu mai crezi. Te-am sunat de cateva ori sa iti aud vocea. Erau momentele in care sticluta cu diazepam imi facea cu ochiul. Aveam nevoie sa te aud. Nevoia are legatura cu dependenta? Daca nu respiri, mori.     To: [email protected]     Ai crezut vreodata cand ti-am spus „vreau sa ne despartim?"     To: [email protected]     Nu m-am bazat niciodata pe niciun „te iubesc" sau „nu te iubesc" spus de tine.     To: [email protected]     Ai simtit vreodata cu adevarat despartirea noastra?     To: [email protected]     La inceput nu, dar dupa o perioada da. Si mai mult decat atat, mi-am asumat-o.       To: [email protected]     Ai simtit vreodata, in toata perioada cat am tacut, ca iti vorbesc, ca exist, ca sunt intr-un fel cu tine?     To: [email protected]     Da.”

Am adunat in volumul de fata citate nu neaparat celebre, ci nespus de frumoase. Am redesenat alfabetul literar al catorva scriitori, cuprinzand in definitii simple cuvinte a caror intalnire te bucura si te innobileaza, fraze memorabile pe care am fi vrut sa le spunem noi insine. Dar pentru ca asta nu se mai poate schimba, putem macar sa le invatam pe de rost si sa le folosim din cand in cand, ca sa parem mai profunzi, mai culti sau mai nostimi decat suntem in realitate. Singuratate Iarta-ma ca iubirile se fac nou-nascuti, Si nou-nascutii singuratati, si singuratatile iubiri... (Ana Blandiana) Timp Singurul fel in care-mi pot masura timpul este sa numar clipele cand sunt cu tine si clipele cand nu sunt cu tine. (Jorge Luis Borges) Batranete Batranetea nu este, in definitiv, decat pedeapsa pentru faptul de a fi trait. (Emil Cioran) Nemurire Toti suntem nemuritori. Dar trebuie sa murim intai. (Mircea Eliade) Tristete Tristetea mea aude nenascutii caini Pe nenascutii oameni cum ii latra. (Nichita Stanescu) Memorie Cand eram mai tanar, puteam sa-mi amintesc orice, indiferent daca se intamplase sau nu. (Mark Twain) Tentatii Pot rezista la orice, in afara tentatiilor. (Oscar Wilde)

In prezentul volum Pasteluri. Legende si alte poezii este reprodus textul integral al editiei: V. Alecsandri, Opere, vol. I-II, colectia Scriitori romani, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1996. Textul a fost adaptat normelor ortografice invigoare azi, aprobate de Academia Romana.   Au fost respectate particularitatile fonetice si de lexic proprii scriitorului.   Notele din subsolul paginilor apartin scriitorului.   Din cuprins: • Pasteluri • Sfarsit de toamna • Viscolul  • Sania • Miezul iernei • Oaspetii primaverii • Noaptea • Dimineata • Plugurile • Lunca din Mircesti • Malul Siretului • Concertul in lunca • Secerisul

Al treilea roman roman din seria Fjallbacka Dupa Printesa gheturilor si Predicatorul, regina romanului politist suedez revine cu o noua poveste de iti ingheata sangele in vine. Combinand elemente ale scolii clasice de literatura politista cu o sensibilitate nordica, Cioplitorul in piatra, al treilea thriller psihologic al Camillei Lackberg, aduce din nou in prim-plan cuplul Patrik Hedstrom, ambitiosul politist din Fjallbacka si Erica Falck, care a devenit mama si trebuie sa faca fata provocarilor pe care le presupune acest statut. Actiunea romanului este plasata, si de data aceasta, in statiunea turistica de pe coasta Suediei, locul de nastere al autoarei. Comunitatea din Fjallbacka se confrunta cu o tragedie: o fetita a fost gasita inecata in mare, prinsa in navodul unui pescar. Desi la inceput pare un accident, medicii legisti descopera ca plamanii fetitei nu contin apa sarata. Patrik Hedstrom isi da seama ca are de-a face cu o crima, insa ii e greu sa inteleaga ce motive ar fi putut sta in spatele acestei fapte abominabile. Desi e un caz delicat pentru el, dat fiind ca tocmai a devenit tata, Patrik, impreuna cu colegii sai, incepe sa cerceteze fiecare pista posibila. Pe masura ce ancheta inainteaza, ies la iveala secretele intunecate ale micii comunitati din Fjallbacka, iar atmosfera idilica in care oraselul parea invaluit se risipeste.   Cioplitorul in piatra continua seria senzationalelor romane politiste ale Camillei Lackberg. Povestea principala e presarata ingenios cu secvente din trecut, a caror semnificatie devine evidenta pe masura ce actiunea progreseaza. Lackberg stie sa descrie atmosfera claustrofobica din sanul micii comunitati in care toata lumea se cunoaste, iar in spatele unei figuri respectabile se poate ascunde o minte criminala. - The Times   Camilla Lackberg este probabil scriitoarea suedeza cea mai provocatoare a momentului... Forta ei de atractie sta in amestecul de realism si analiza psihologica subtila din romanele sale. - The Independent   Camilla Lackberg s-a nascut in 1974. Inainte de a deveni cea mai populara scriitoare suedeza de romane politiste, ea a lucrat mai multi ani ca director de marketing si product manager. Inscrierea la un curs de creative writing i-a schimbat destinul. Cioplitorul in piatra este al treilea titlu din seria de romane Fjallbacka, ce s-au bucurat de un succes enorm de piata si de o presa foarte buna. Aceasta serie este in curs de publicare in peste 30 de tari. De aceeasi autoare, la Editura TREI au mai aparut Printesa gheturilor si Predicatorul. Din seria Fjallbacka fac parte: •  Printesa gheturilor •  Predicatorul •  Cioplitorul in piatra •  Piaza rea •  Copilul german •  Sirena •  Paznicul farului •  Fauritoarea de ingeri •  Imblanzitorul de lei •  Vrajitoarea Fragment din volumul "Cioplitorul in piatra" de Camilla Lackberg:   "- Buna ziua, suntem de la politie. O cautam pe Charlotte Klinga. - E fiica mea. In legatura cu ce anume? Vocea ii era putin cam stridenta pentru a fi placuta. Patrik auzise de la Erica destule despre mama lui Charlotte, pentru a-si da seama cat de epuizant trebuia sa fi fost s-o asculte cat era ziua de lunga. Insa asemenea chestiuni triviale erau pe cale de a-si pierde orice fel de importanta. - V-am fi recunoscatori daca i-ati spune ca dorim sa discutam cu ea. - Bineinteles, dar in legatura cu ce anume? Patrik insista. - Am dori sa vorbim mai intai cu fiica dumneavoastra. Daca nu va deranjeaza... Fu intrerupt de sunetul pasilor pe scari, iar o clipa mai tarziu vazu aparand in cadrul usii figura familiara a lui Charlotte. - Ca sa vezi, buna, Patrik! Ce placere sa te vad! Ce faci aici? Deodata, ingrijorarea i se intipari pe chip. - I s-a intamplat ceva Ericai? Am vorbit de curand cu ea si mi-a parut in regula... Patrik ridica mana ca s-o opreasca. Martin ii statea alaturi tacut, cu privirea atintita spre un nod dintr-o scandura a podelei. De obicei isi iubea slujba, insa in momentul acela, blestema ziua in care hotarase sa devina politist. - Pot intra? - Patrik, acum chiar ca-mi dai emotii. Ce s-a intamplat? O strafulgera un gand. - E cumva Niclas, a avut un accident de masina sau asa ceva? - Hai mai intai sa intram. Cum nici Charlotte, nici mama sa nu pareau in stare sa se miste din loc, Patrik prelua initiativa si le conduse pe cele doua in bucatarie, cu Martin incheind cortegiul. Observa, absent, ca nu se descaltasera, spunandu-si ca lasau, cu siguranta, urme umede de pasi. Insa putin noroi nu avea sa mai conteze in situatia de fata. Le facu semn lui Charlotte si Lilian sa ia loc in fata lor, la masa din bucatarie, iar acestea i se supusera, tacute. Patrik si Martin se asezara pe partea opusa. - Imi pare rau, Charlotte, insa am vesti ingrozitoare, spuse el, ezitand. Vorbele ii iesira anevoios din gura. Deja i se paru ca alesese cuvintele nepotrivite, dar exista oare un mod bun de-a spune ce avea de spus? - In urma cu o ora, un pescar de homari a gasit o fetita inecata. Imi pare atat de rau, Charlotte... Apoi se vazu incapabil sa mai continue. Desi vorbele ii staruiau in minte, ele refuzau sa iasa. Insa nu fu nevoit sa mai spuna nimic. Charlotte respira anevoios, cu un sunet harait, gutural. Apuca tablia mesei cu ambele maini, de parc-ar fi fost punctul de a se prabusi, si il privi pe Patrik cu ochii pierduti. In linistea bucatariei, acea unica rasuflare suieranda parea mai rasunatoare decat un tipat.”