Ediție bilingvă „În lucrarea de față am încercat să schițez un tablou pe cât am putut de precis și complet al filozofiei lui Chrysippos, iar lui Zenon și Cleanthes le-am atribuit doar cele cuprinse în sursele care-i citează nominal.
Tot ceea ce mi-am propus a fost să așez fundamentele pe care să se sprijine cercetările ulterioare, căci am alcătuit această culegere de fragmente pentru a înlesni accesul la substanța propriu-zisă a tradiției stoice.“ (Hans von ARNIM) „Dacă ne educăm să devenim indiferenți față de lucrurile care nu depind de noi și dacă izbutim să le suportăm fără să ne întristăm ori să ne bucurăm, ce ne mai rămâne de făcut, de îndurat, având în vedere că aproape tot ce se întâmplă este independent de voința noastră? Stoicii au dreptate în teorie. În practică, totul îi contrazice. De dimineață până seara, nu facem decât să luăm poziție pentru sau contra lucrurilor pe care nu le putem înrâuri. Asta e «viață» — o tentativă nebunească de a ne depăși neputința.“ (Emil CIORAN) Fragment din lucrare: „VI. Despre pasiuni (vol. III, p. 92) Diogenes Laertios, VII, 110. Iar pasiunea, potrivit lui Zenon, este mișcarea irațională și contrară naturii a sufletului, sau un impuls exacerbat. Cicero, Discuții tusculane, IV, 11. Așadar aceasta este definiția dată de Zenon: pasiunea — pe care el o numește παθος — este mișcarea sufletului, abătută de la dreapta rațiune și împotriva naturii. Mai pe scurt: pasiunea este un impuls exacerbat. — Ibidem, 47. Definiția pasiunii dată de Zenon și pe care o găsesc corectă; căci el definește pasiunea fiind mișcarea sufletului abătută de la rațiune și contrară naturii sau, mai pe scurt, ca pe un impuls exacerbat, prin exacerbat înțelegând ceea ce se îndepărtează de regularitatea naturii. — Cicero, Despre îndatoriri, I, cap. 136. … pasiunile, adică mișcările excesive ale sufletului, care nu dau ascultare rațiunii... Stobaios, Excerpte, II, 7 , 2, p. 44, 4 W. Orice pasiune este un impuls exacerbat. — Ibidem, 7, 10, p. 88, 8. Pasiunea, spun ei, este un impuls exacerbat și care nu se supune deciziilor rațiunii, sau o mișcare irațională a sufletului, contrară naturii. — Plutarh, Fragmente, Dacă plăcerea și durerea țin de suflet sau de corp, cap. 7; Andronikos, Despre pasiuni, cap. 1. Stobaios, Excerpte, II, 7, 1, p. 39, 5 W. După definiția lui Zenon stoicul, pasiunea este un impuls exacerbat. Nu spune „menit să crească în exces", ci aflat deja în exces, deci nu în potență, ci în act. A mai definit-o și astfel: „pasiunea este exaltare a sufletului", comparând mobilitatea părții pasionale a sufletului cu zborul înaripatelor. — Cf. Ibidem, II, 7, 10, p. 88, 11. De aceea spunea că orice exaltare este pasiune și, la fel, orice pasiune este exaltare.”
