A doua carte a junglei

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Ceea ce a învățat Kipling de la India e cuprins în întregime în aceasta aparent naivă, dar atât de profundă operă a lui, care încearcă aproape o reinterpretare a lumii în viziunea miracolului, a frumuseții și a adevărului.[...] O viziune că aceasta din Cărțile junglei îl justifică pe Kipling ca om și ca scriitor peste toate limitele lui istorice.
Citește tot rezumatul cărții A doua carte a junglei... - Zoe Dumitrescu-Bușulenga Biblioteca pentru toți copiii cuprinde cărțile de neuitat ale copilăriei, capodopere ale literaturii universale, fără de care biblioteca unui copil nu poate fi completă. Colecția reprezintă un instrument de lucru esențial pentru elevii de gimnaziu, punând scriitorii și operele prevăzute în programa școlară de limbă și literatura română alături de romanele îndrăgite de generații întregi de copii. Fragment din "A doua carte a junglei " de Rudyard Kipling " El se ridică, cu degetele pline de iarbă, și-l urmă pe Kaa spre locul favorit de îmbăiere, ales de înțeleptul șarpe, un iaz adânc, negru ca smoala, înconjurat de stânci, și pe care trunchiurile de copaci scufundați îl făceau să fie și mai plăcut. Băiatul alunecă în apă, după moda junglei, fără niciun zgomot, și se cufundă, începând să înoate de-a curmezișul; apoi se ridică la suprafață, iarăși fără niciun zgomot, se întoarse pe spate, cu brațele sub cap, urmărind luna care se ridică deasupra stâncilor și spărgând cu degetele de la picioare imaginea ei din apă. Capul lui Kaa, care părea tăiat într-un diamant, străbătu lacul ca o lamă și ieși afară să se odihnească pe umărul lui Mowgli. Rămaseră astfel liniștiți, gustând cu voluptate atingerea apei reci. —E foarte bine, spuse Mowgli în sfârșit, somnoros. Acum, în haiticul oamenilor, la ora aceasta, după câte îmi amintesc, ei se întind pe niște bucăți tari de lemn, într-un fel de capcană murdară și, după ce și-au luat toate măsurile de a se apăra cu multă grijă de vânturile curate, trag deasupra capetelor lor proaste pânze murdare și cântă cântece urâte, care le ies prin nas. E mult mai bine în junglă. O cobră foarte grăbită alunecă ușor de pe o stâncă, bău apă, le ură „noroc la vânat!" și plecă mai departe. " Citește mai puțin...