Dictionarul ierarhilor romani si straini

     Volumul, semnat de pr. prof. dr. Alexandru Moraru, prezintă în ordine alfabetică, după numele de familie sau după numele de călugărie (cei din perioada mai veche), pe toți ierarhii români și străini cunoscuți, care au păstorit în diverse eparhii ale țării noastre.
Citește tot rezumatul cărții Dictionarul ierarhilor romani si straini...     Dicționarul este o lucrare fundamentală, în elaborarea căreia autorul, pr. prof. dr. Alexandru Moraru, a folosit câteva lucrări reprezentative ale pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, studiile tematice ale pr. prof. dr. Niculae Șerbănescu, dar și lucrări ale altor autori precum: Melchisedec Ștefănescu; Gabriel Cocora; Dimitrie Dan; Scarlat Porcescu; Alexandru Moraru etc.     Atunci când sunt mai mulți ierarhi cu nume identice, se precizează locul în care fiecare dintre aceștia a păstorit, iar dacă pe unii îi aflăm în mai multe scaune eparhiale, sunt menționate toate, în ordinea cronologică a ocupării lor. În plus, s-a renunțat la însemnarea cu cifre romane (I, al II-lea, al III-lea ș.a.) a ierarhilor cu același nume de la eparhiile în cauză, pentru a nu se crea confuzii între aces­ția.     Părintele Moraru pomenește și ierarhi greci, sârbi, ruși, ucraineni și de alte etnii despre care autorul consideră că au slujit Ortodoxia românească.      Fragment din dicționar:     „MOISESCU IUSTIN s-a născut la 5 martie 1910, în satul Cândești, comuna Albești, jud. Argeș, din părinții loan (învățător) și Maria Moisescu, la botez primind numele lustin; a urmat școala primară în satul natal (1916-1921), cursurile Liceului „Dinicu Golescu" din Câmpulung Muscel (1921-1922), de unde s-a transferat ca bursier la Seminarul Teologic „Patriarhul Miron" din același oraș (seminar al orfanilor de război, fiindcă tatăl său a murit pe front în toamna anului 1916), pe care I-a absolvit ca șef de promoție în luna iunie 1930; beneficiind de o bursă de studii din partea patriarhului Miron Cristea, a urmat cursuri la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934) și la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg — Franța (1934-1936); apoi, a revenit la Atena (1936-1937), unde a obținut doctoratul în Teologie cu teza: Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura (în limba greacă, Atena, 1937), premiată de Academia de Științe din Atena; a îndeplinit următoarele misiuni: profesor de Limbă latină la Seminarul „Nifon" din București (1937-1938); profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia — Polonia (1938-1939); profesor agregat (din 1940), apoi titular (din 1942) de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuți — Suceava, în 1946 fiind transferat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București (din 1948, Institut Teologic); la 26 februarie 1956 a fost ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului; în 10 ianuarie 1957 a fost ales arhiepiscop al lașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei, păstorind aici vreme de două decenii (până în 1977); în 12 iunie 1977 a fost ales arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române [...]" Citește mai puțin...