Sfantul Ioan Gura de Aur, Marele misionar al bisericii Vol. I, II

    „Cele două volume ale prezenței lucrări, cu titlul Sfântul Ioan Gură de Aur - mare misionar al Bisericii se înscriu în mod unitar în dubla tematică omagială hotărâtă pentru anul 2015 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Anul omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi și Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii.
Citește tot rezumatul cărții Sfantul Ioan Gura de Aur, Marele misionar al bisericii Vol. I, II... Alături de multele acțiuni dedicate acestui an omagial, cele două volume vin să întregească ideea legăturii dintre misiunea la nivelul parohiei sau mănăstirii și modelul oferit de păstorul de suflete al eparhiei, evocând ca reper în acest sens uriașa personalitate a Sfântului Ioan Gură de Aur. Încercând trasarea unei imagini de ansamblu a continuei actualități a gândirii hrisostomice în privința misiunii Bisericii, lucrarea prezentă reunește 48 de studii elaborate de 34 de autori, structurate în două volume, de câte 24 de studii fiecare.” (Editorul)      Fragment din volumul I:       „Sf. Ioan Gură de Aur pune în lumina stăruitor condescendența divină, acolo unde este vorba de fapte minunate, unde se descrie înfrângerea totală a vrăjmașilor lui Israel sau unde se istorisesc vindecările făcute de Mântuitorul. În săvârșirea acestor minuni, într-adevăr, Dumnezeu acordă întotdeauna mare importanță elementului sensibil, cu toate că nu avea nevoie de aceasta. Totuși, pentru a se coborî la noi, pentru a se adapta la natura noastră corporală, care numai prin mijlocirea simțurilor se poate ridica la reflecțiuni spirituale, Dumnezeu, în actul inspirației Sfintei Scripturi, ține seama și de dispoziție (temperament), de sensul comun și de felurite tendințe omenești.     Tratând aceste chestiuni cu o mare finețe, Sfântul Ioan se dovedește un adânc cunoscător al sufletului omenesc. Astfel, de exemplu, explicând Psalmul 148/147, el arată cum psalmistul trece cu iscusință de la cazurile generale la cele particulare și cum, după ce a scos în evidență măreția și dărnicia lui Dumnezeu în ceea ce interesează pe toți oamenii, trece la amintirea binefacerilor particulare acordate poporului Israel. Mai departe arată cum Domnul, enumerând binefacerile Sale către poporul ales, mai întâi vorbește de cele trupești, apoi de cele spirituale, spre a se adapta la firea cea prea înclinată spre cele pământești a poporului biblic.     În altă împrejurare, Sf. Ioan Gură de Aur, explicând pasajul din Filipeni 2, 26-27, unde Sf. Apostol Pavel se bucură de vindecarea ucenicului său Epafrodit, răspunde la eventuala obiecțiune ce s-ar putea aduce: „Cum Apostolul a putut socoti drept un bine sănătatea dobândită pentru moment, când în altă parte scrie: «Doresc să mă despart de trup și să fiu împreună cu Hristos» (Filipeni 1, 23)?". Sfântul Părinte, după ce a arătat că cele două feluri de exprimare a Apostolului se pot foarte bine împăcă, adăugă:     „Pavel, în repetate rânduri, vorbește după deprinderile ascultătorilor săi și nu face teorii înalte peste tot. Astfel, vorbind unei persoane care se teme de moarte, el se coboară la sentimentele ei și se bucură de vindecarea ucenicului".” (Adaptarea divină la condițiile firii omenești, în lucrarea inspirației divine, după învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur - Pr. prof. Vlad Prelipcean) Citește mai puțin...