Autonomia bisericeasca si nationala a schitului chinovial Prodromu de la Muntele Athos - Mihail-Simion Sasaujan

    Prezentul volum de documente evocă corespondență diplomatică purtată, în anii 1870- 1890, între autoritățile de stat și bisericești din România, agenții diplomatici și miniștrii plenipotențiari ai României din Constantinopol, consulii generali ai României din Salonic, Patriarhia Ecumenică, Ministerul de Externe al Imperiului Otoman, mănăstirea Marea Lavră și schitul Prodromu din Muntele Athos, privitoare la recunoașterea autonomiei bisericești și naționale a schitului Prodromu.
Citește tot rezumatul cărții Autonomia bisericeasca si nationala a schitului chinovial Prodromu de la Muntele Athos - Mihail-Simion Sasaujan... Documentele publicate au fost identificate în Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe al României. (Autorul)      Fragment din volum:       „VII. Semnificațiile culturale naționale ale schitului Prodromu în contextul „renașterii naționale" din Balcani (1870-1890)       VII.1. „Marea idee grecească" din Balcani și efectele propagandei grecești asupra schitului Prodromu       „Marea idee grecească" din Balcani, dezvoltată între anii 1870-1890, s-a răsfrânt și asupra schitului Prodromu din Muntele Athos. Propaganda grecească de asimilare etnică a celorlalte popoare și de anihilare a oricăror manifestări ale identităților culturale și naționale de la sud de Dunăre, s-a manifestat și împotriva comunităților monahale de altă naționalitate decât cea grecească din Muntele Athos. Comunitatea românească de la Prodromu a constituit, desigur, o țintă a atacurilor repetate ale acesteia.     Procesul Mării Lavre cu schitul Prodromu a durat din 9 mai 1881 până în 22 iulie 1881, trădând numeroasele intrigi și presiuni făcute de grecii din Constantinopol asupra Sinodului Patriarhiei Ecumenice, cu scopul de a-i convinge să voteze împotriva intereselor îndreptățite ale comunității românești de la Muntele Athos.     Potențiala intervenție diplomatică a statului roman în chestiunea Prodromu, cu fundamentare pe art. 62 al Tratatului de la Berlin, care prevedea respectarea drepturilor călugărilor de naționalități diferite din Muntele Athos, a fost contestată foarte aspru în ziarele grecești „Alithia" și „Neologus" din Constantinopol, în contextul derulării respectivului proces în cadrele canonice și legale ale Patriarhiei Ecumenice. Pe fondul descrierii modului de organizare a vieții mănăstirești la Muntele Athos, era abordată tema drepturilor neinstrăinabile ale proprietarului și poziția chiriașului vizavi de închiriator (mănăstire-schit). Tot teritoriul cuprins în circumferința Muntelui Athos era considerat a fi proprietatea absolută a celor douăzeci de mănăstiri și viețuirea acolo a oricărui monah ortodox, de orice naționalitate, era permisă în condiții fixe, care nu modificau starea generală existență.” Citește mai puțin...