În urmă cu exact 20 de ani, în Texte de supraviețuire, Viorel Domenico, împătimit istoric al filmului românesc, recupera cu dragoste și infinit respect notițele din arhiva personală a regizorului Jean Georgescu.
Volumul se încheia cu un superb aforism al Maestrului: „Oamenii luminoși sunt făclii care la răscruce de drumuri luminează calea adevărată." Un asemenea om luminos a fost Jean Georgescu pentru cinematografia noastră. Dar împotriva luminii se năpustesc totdeauna forțele întunericului. Destinul cineastului a oscilat dramatic între laurii interbelici - la București sau la Paris - și prigoana politică declanșată de sovietizarea țării. Izgonit de pe platouri, în plină forță creatoare, de politruci care astăzi își rescriu triumfal biografiile, a cunoscut foamea, sărăcia, marginalizarea, dar și-a păstrat eleganță seniorială. Noul volum-portret întocmit cu dureroasă. probitate de Viorel Domenico reunește altfel de notițe-document. Cutremurătoare. Culese din Arhiva CNSAS, file din dosare de urmărire - informări oferite de bună voie sau sub presiunea interogatoriului - dezvăluie păienjenișul delațiunii țesut în vremuri aprige în jurul unui nume de legenda al culturii noastre. Fără să știe, Jean Georgescu și-a trăit o parte a vieții sub lupa „organelor"... Necesară, incursiunea lui Viorel Domenico în tenebrele încă neexorcizate ale unei paranteze nefaste din istoria României are valoare de pledoarie împotriva uitării. (Manuela Cernat)
