Deceniul prabusirilor

1940-1950 : un deceniu de coșmar pentru oameni, bunuri, idei. Inventarul pierderilor începe cu teritoriile și se sfîrșește cu speranța. Rătăcite printre minciuni, pe sub obuze, în exiluri și epurări, obiectele de artă și viețile artiștilor și-au frînt conturul, și-au știrbit aura.
Citește tot rezumatul cărții Deceniul prabusirilor... Vremuri sumbre, cu crime și jafuri, cu eroi aproape necunoscuți, cu ticăloși și cu caraghioși de prim-plan. O arhivă completă, vibrînd pe toate tonurile, de la tragic la grotesc. Din cuprins : - Anul plastic 1940 - Adio Bugaz ! Adio Balcic ! - Cazul Ion Frunzetti - Legiunea și artele - A fi sau a nu fi mason ? - Breasla « Barabas Miklos »și arta Transilvaniei de Nord - Pe simezele Europei în plin război - Salvarea muzeelor - Mercenari, deportați și sacrificați - Bombardamente, refugii, confuzie - La Iași, după război - Un campion al autorității : M.H. Maxy - Mascarada epurărilor - Asasinarea pictorului Anatol Vulpe - Presiuni și surprize din Răsărit - Tragica dispariție a sculptorului Ion Grigore Popovici - Migrind spre un alt orizont - Marele rapt regal  -contine 1 900 de nume în indice și 350 de imagini Fragment din lucrarea „Deceniul prăbușirilor (1940-1950)” de Mihai Pelin "În 1947 încercase să-și regăseasacă atelierul și sculptorul Dumitru Pherekyde. « Fiind proprietarul unei case cu atelier la Balcic, lucru pe care nu-l pot avea aici, și fiind date bunele relații care există între România și Bulgaria », sculptorul solicită recomandarea ministerului Artelor pentru a obține aprobarea unui sejur de două-trei luni în țara vecină. Pe marginea petiției sale, la 24 mai l947, Ion Jalea a scris : « Se va elibera. » Și recomandarea către ministerul de Interne i s-a eliberat, dar fără folos. La Balcic au rămas nu numai bunuri particulare, ci și proprietăți ale statului. O vreme, soarta lor a fost decisă pe cale amiabilă, pînă cînd comuniștii s-au instalat definitiv la putere la nord și la sud de Dunăre. Printre altele, există la Balcic și un cămin al artiștilor plastici, binevenit pentru cei ce nu-și puteau îngădui luxul de-a avea acolo o casă de vacanță. La l4 iulie 1941, în comisia interimară a Sindicatului Artelor Frumoase, prezidată de Eustațiu Stoenescu, « s-a hotărît să se primească oferta făcută de primăria din Balcic, în sensul ca acest cămin să poată fi folosit și de artiștii bulgari în schimbul întreținerii și a achitării impozitelor de către primăria din Balcic ». Apoi, după 6 martie 1945, a dispărut din actele publice românești orice referire la destinul acestui cămin. " Citește mai puțin...