Volumul de față cuprinde fragmente din jurnalul ținut de Nicolae Stroescu-Stinișoara în perioada 1978-1997. Nicolae Stroescu-Stinișoara s-a născut la Tîrgul-Jiu, la 1 noiembrie 1925. A urmat liceul la Colegiul „Carol I” din Craiova și studiile de Drept și Filosofie la București, continuate mai tîrziu la Munchen.
Între 1952-1964 a trăit în clandestinătate, fiind căutat de Securitate în legătură cu apartenența la o organizație anticomunistă. În septembrie 1969 a emigrat în Germania. La Munchen, a lucrat la Europa Liberă, inclusiv ca director al Departamentului Roman, pînă în 1994. În 1983, și-a luat doctoratul în filosofie la Universitatea din Munchen. În anul 2000, Nicolae Stroescu-Stinișoara a fost decorat cu Ordinul Național pentru Merit, în gradul de comandor. În 2005, revista Convorbiri Literare din Iași i-a acordat lui Nicolae Stroescu-Stinișoara premiul Opera Omnia. Fragment din cartea "În zodia exilului. Întrezăriri" de Nicolae Stroescu-Stinișoara "Munchen, luni, 14 mai 1984 Am auzit azi-dimineață la Vocea Americii, în englezește, scurta descriere a unui grup religios din sud-vestul Virginiei. E vorba despre un grup de baptisiți care descind din țărani de munte din acea regiune. Și-au construit o biserică a cărei ușă e plasată înspre munți, în timp ce ferestrele care dau spre oraș sunt opace. Cîntecele religioase sunt în limbajul și stilul vechilor țărani de munte. Între timp, mulți dintre proprietarii micilor gospodării au trebuit să se angajeze la lucru în industrie, dar tradiția religios-culturală a fost păstrată intactă. Redactorul de la Vocea Americii a luat un interviu unui profesor universitar care a cercetat această minicomunitate, această subcultură religioasă americană. Profesorul a mărturisit că a pornit de la interese pur științifice și tehnice pentru limbajul, muzica, stilul arhaic al acestei mici comunități, dar, treptat, a fost cucerit de caracteristici mai profunde. Căci membrii comunității, care se simt legați între ei printr-o înrudire pe care o vor continua și pe lumea cealaltă (despre care vorbesc cu bucurie în slujbele lor religioase), și-au păstrat un profund simț al naturii, o percepție continuă a frumuseții cosmosului și a armoniei dintre om și natura vie."
