Sub acoperire

    Această carte-document are puterea de a ne schimba perspectivă asupra lumii în care trăim, reunînd cele mai șocante întâmplări din activitatea ofițerilor de poliție sub acoperire.     Autorii și-au condus ancheta jurnalistică cu profesionalism și responsabilitate.
Citește tot rezumatul cărții Sub acoperire... Demersul lor arată societății și poliției ca în numele apărării statului de drept nu pot fi folosite orice fel de metode și că există reguli ale jocului, care trebuie respectate într-o democrație. „Acoperiții“ autorilor nu sunt angajați ai Scotland Yard-ului, ci ai poliției. Nu sunt spioni, ci polițiști detașați într-o unitate specială, menită să lupte împotriva „extremismului intern“. Ei au misiunea să devină membri ai unor organizații susceptibile de a organiza manifestații de stradă în cauze de tot felul. Unele din aceste organizații sunt alcătuite din universitari și oameni de știință, iar potențialul lor de a se transforma în mișcări violente, menite să pună în pericol stabilitatea statală, este cvasi-nul. De aceea, infestarea lor cu agenți acoperiți, plătiți din banii contribuabilului, sună ca o glumă proastă. În final, vreo zece dintre agenții sub acoperire ai Brigăzii Speciale pentru Demonstrații (BSD) au fost deconspirați, iar viețile lor duble au fost scoase la lumină. Câți agenți sunt, însă, încă activi în clandestinitate? Potrivit autorilor, numărul lor trebuie să fie de cel puțin zece ori mai mare.      Fragment din volum:       „Lucrurile nu pot merge decât spre bine        La începutul secolului, la trei ani după venirea la putere a noului guvern laburist al lui Tony Blair, a existat o creștere fără precedent a numărului agenților sub acoperire infiltrați în rândurile activiștilor politici. Nu a existat, însă, nicio creștere vizibilă a pericolului din partea formațiunilor politice radicale, care să explice această schimbare. Natura protestului, ca întotdeauna, se schimbă. Tipul de demonstrații stradale conflictuale la care participaseră Pete Black și Mark Jenner cedau locul unor acțiuni directe de protest tot mai creative, facilitate de utilizarea internetului. În anii '90 apăruseră protestele împotriva drumurilor, în care activiștii organizau forme de rezistență civică îndrăznețe - se urcau în copaci și săpau tuneluri -- pentru a se opune planurilor de expansiune a drumurilor. Există un trend internațional tot mai pronunțat de a organiza mobilizări masive anticapitaliste, împotriva summiturilor liderilor globali. Dar protestul nu era mai mult sau mai puțin amenințător decât fusese în anii anteriori.     Brigada Specială pentru Demonstrații era în continunare puternică. Unitatea creată de Conrad Dixon în urmă cu 30 de ani se dovedise a fi deosebit de rezistență. Apăruseră de-a lungul timpului câteva situații în care părea că se va dezmembra. Mike Chitty, care fusese descoperit rătăcind prin Worthing, era cât pe ce să dea de gol întregul gram de spionaj; și alții au amenințat că vor demasca rațiunea. Dar Brigada Specială pentru Demonstrații supraviețuise acestor necazuri, ca și altora, și continuă să infiltreze polițiști în inima grupurilor protestatare. Însă șefii poliției au considerat că sosise momentul pentru ceva mai mult. În 1999 a luat ființă o a doua brigadă de spioni de poliție, care avea să rivalizeze și în cele din urmă să înlocuiască BSD-ul. Purta denumirea greu de folosit de Serviciu Secret Național pentru Ordine Publică (SSNOP).” Citește mai puțin...