Supravietuitorii Vol.3: Caderea intunericului

     Lumea nu va mai fi niciodată la fel după Marele Mârâit - așa s-ar numi un cutremur devastator văzut prin ochii unui cățel. Pământul s-a despicat pe de-a întregul și au dispărut toate labele-lungi – așa s-ar numi seminția omenească prin ochii aceluiași cățel.
Citește tot rezumatul cărții Supravietuitorii Vol.3: Caderea intunericului... Hrana a devenit aproape imposibil de găsit, apa este otrăvită, iar dușmanii mișună la tot pasul. Câinii se văd nevoiți să deprindă toate aptitudinile unor supraviețuitori. A venit vremea lor să domine lumea.     Norocel, un Câine Singuratic obișnuit să trăiască pe cont propriu în jungla orașului, se integrează acum în Haita Câinilor Legați. Când un atac puternic îi pune în pericol nu numai pe Câinii Legați, ci și pe inamicii lor, Câinii Sălbatici, Norocel își dă seama că singura lor șansă de supraviețuire este să se unească. Tocmai această decizie îi va provoca probleme, iar în cele din urmă va fi alungat din haită. Norocel încearcă să se bucure de libertatea regăsită, însă pădurea și orașul devastat ascund o mulțime de capcane pentru un Câine Singuratic. Pentru prima dată după Marele Mârâit, își dorește cu disperare să trăiască în compania altor câini. Dar s-ar putea să fie prea târziu pentru el.       Fragment din roman:       „CAPITOLUL OPTSPREZECE        În ziua următoare, pe la ora la care Câinele-Soare atinge punctul cel mai înalt de pe cer, Haita se adună pe pajiștea de lângă povârniș. Aroma dulce a pinilor se împletea cu cea a pământului încălzit de razele soarelui. Norocel aruncă o privire înapoi, către pietrele care marcau liziera pădurii. Și-i imagina pe Mormăila, Limbută și Clatinici dormind în despărțitura principală a peșterii, vegheați de Săgeată. Norocel îl auzise pe Alfa cum îi ordonase acesteia să țină „acești câini haini" departe de Botic și de Zvârcolici, care se odihneau în bârlogul puilor. Putea să accepte faptul că Mormăila greșise și că trebuia să-și învețe lecția, dar să-i condamne și pe ceilalți doi frați pentru aceleași greșeli era cât se poate de nedrept.     Norocel își întoarse privirea către Haita. Undeva, în apropiere, Primăvara îi șușotea ceva lui Trosc. Auzind cuvinte precum agresivi și nedemni de încredere, Norocel simți cum i se pleoștește coada. Daisy se furișă lângă el, în vreme ce Mickey se așeză alături, încurajându-l pe Norocel din priviri.     „Cei mai mulți dintre câini vor fi de partea lui Alfa", gândi Norocel, observând că Dulce îl fixează cu privirea.     Aceasta se întoarse, văzându-l pe Alfa venind dinspre șirul de pini, călcând apăsat și apropiindu-se de adunare, oprindu-se în centrul acesteia.     - Fără îndoială, cu toții sunteți curioși să aflați care este rezultatul probei la care au fost supuși cei trei pui, își începu el discursul, rotindu-și ochii pe deasupra adunării. Poate că unii dintre voi ați auzit deja de pățania cu blana-uriașă.     Numele animalului stârni un val de groază printre câinii prezenți.     - Vrei să spui că ați văzut cu ochii voștri o blană-uriașă? întrebă Primăvara. Adică, aceste animale există cu adevărat?     Luna se ridicase în cele patru picioare:     - Dar unde era? întrebă ea, aruncând o privire îngrijorată către pietre și către intrarea în peșteră.     - Nu în apropierea taberei noastre, o liniști Alfa.” Citește mai puțin...