Infernul de pe frontul de est

     Cartea prezintă remarcabilele jurnale personale ale lui Hans Roth, soldat german dintr-o unitate de vânători de tancuri, care a participat la Operațiunea Barbarossa și la bătăliile care au urmat pe Frontul de Est în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Citește tot rezumatul cărții Infernul de pe frontul de est... Cele trei caiete de însemnări zilnice au fost descoperite de nepotul acestuia, la 30 de ani după terminarea războiului. Ele conțineau o relatare nemijlocită despre brutalitate, măcel și moarte.     La începutul invaziei în Rusia, Hans Roth a făcut parte din batalionul antitanc (Panzerjager)din cadrul Diviziei 299 infanterie, atașat Armatei a 6-a germane, de sub comanda lui Walter von Reichenau. Scriind pe măsura desfășurării evenimentelor, Roth redă misterul și tensiunea din timpul concentrării forțelor germane la frontiera sovietică în iunie 1941. S-a dezlănțuit apoi asaltul masiv al Wehrmachtului, iar Hans Roth a luptat pe front din prima zi a atacului contra Uniunii Sovietice până în iulie 1944, când a fost declarat dispărut în misiune. Deși soarta lui rămâne necunoscută, ceea ce a lăsat el în urmă este o incredibilă relatare directă și personală a sinistrului război purtat de Germania în Rusia.     Christine Alexander și Mason Kunze sunt nepoții lui Hans Roth, prin intermediul cărora a fost posibilă traducerea acestor jurnale și completarea lor cu date explicative.      Fragment din jurnal:       „28 august: Azi este ziua mea. Oare când mi-o voi putea sărbători din nou în mijlocul celor dragi? După ploaia de ieri, cerul își arătă din nou chipul însorit. Simt un dor nesfârșit după Roșel și Erika și după pacea micului meu apartament. Când voi mai putea dormi oare într-un pat adevărat și nu într-o gaură umedă săpată în pământ? Când voi mai putea traversa oare strada fără să aud împușcături, obuze care se apropie sau avioane? Visuri! Visuri! Când vor deveni oare realitate?     Ca o surpriză specială, lungul braț al tunurilor feroviare rusești ajunge la Barahti pentru prima dată. Proiectile uriașe se înfig mugind în pământ. Ce urare minunată de ziua mea de naștere! O treime din sat zace în ruine după două ore de foc continuu.     Ascult în seara asta mesajele de la radio: crainicul tocmai începuse să anunțe primul mesaj când cineva s-a pus pe strigat insulte antifasciste. Cuvintele crainicului german sunt respinse și negate. Potrivit țipetelor, postul de radio trebuie închis - în Kiev? Ce idei nebunești au indivizii ăștia!     În seara asta mă întorc pe front. Nu-mi pasă ce are de zis doctorul!      29 august: Sunt din nou alături de oamenii mei. Aici s-au schimbat puține lucruri. Barierele din sârmă ghimpată au fost dublate în adâncime după ce rușii au reușit să ajungă la primele tranșee și să provoace haos cu grenadele lor de mână.     Între tranșee s-au format mai multe cratere. Patru cruci au fost confecționate din lemn de mesteacăn și deasupra lor au fost așezate căștile. Una dintre ele are în ea o gaură largă. A căzut și Schumacher.     Poziția noastră nu mai este atinsă de focuri răzlețe. Ziduri de foc bine țintit se rostogolesc zi după zi peste poziția noastră.      30 august: Atacuri nocturne grele din partea rușilor. Folosesc pentru prima dată afurisitele alea de aruncătoare de grenade. Nu mai e vorba doar de câteva răni superficiale.” Citește mai puțin...