Hristos voiește să-L iubim fără aceasta certitudine că-L deținem. Fără asigurări. Voiește să te lase așa. În acest gol; în acest gol în care poți să faci cele mai frumoase zboruri, cele mai frumoase planuri în cerul dragostei Lui, în marea vieții, pe unduirile ei.
Dacă vei înțelege toate acestea, vei înțelege cât de prezent este Dumnezeu când simți că este absent.Să știi că acele clipe în care este absent, în care nu-L simți, în care nu-L vezi, în care înțelegi că lipsește, sunt mai ales acele clipe în care cu puțin timp înainte ți-a dat pâinea Lui și doar ce începuseși să înțelegi. S-a făcut nevăzut. el îți spune: " Voiesc să dobândești o altfel de legătură cu Mine. Dincolo de scheme, de culori, de viziuni, de vederi, de atingeri, de asigurări și certitudini; voiesc să simți în inima ta că Mă deții acolo". Pe Acela care tot vine și tot pleacă. Pe Acela care-și lăsă amprenta Să înlăuntrul nostru și nu știm exact unde este. Și nu-L putem descrie altora apoi, dar ceilalți văd în ochii noștri ceva și înțeleg că Domnul a pășit prin sufletul nostru și a lăsat ceva. iar acesta lăsă loc pentru o nouă înaintare. Pentru noi pași. Fragment din cartea Întărește-ți sufletul - Treceri nevăzute vol.1 de Andreas Konanos "Cea mai mare minune! Cea mai mare minune din viață este să înveți să iubești. Este să le înveți pe toate acelea pe care le auzi în Evanghelie, pe toate acelea pe care le-a învățat Mântuitorul, pe toate acelea pe care le vedem în Viețile Sfinților, să le înveți pe acestea și să le faci proprietatea ta, trăirea ta. Nu doar în plan teoretic; adică doar să asculți despre aceste lucruri. Ci să le așezi pe o temelie zilnică; cât de puțin să fie, dar în mod adevărat, iar nu teoretic și în domeniul fanteziei și în lumea visului, ci în practică, să trăiești aceasta fie cât de puțin. Aceasta este o mare minune! De multe ori tu crezi că minune este atunci când se mișcă o icoană, când lăcrimează, când sângerează. Este. Și aceasta este o minune. Dar cea mai cutremurătoare, care face cerurile să se bucure, este această armonizare a vieții noastre cu viața lui Dumnezeu! Când viața Lui devine viața noastră, când acestea pe care le zicem nu sunt doar cuvinte, te-orii, ci practică. Atunci ne bucurăm cu adevărat! Atunci putem să spunem că devenim încet-încet creștini. Atunci putem să spunem că suntem cu adevărat oameni ai lui Dumnezeu și că Dumne-zeu a intrat în inima noastră. "