Vapaia din bratele lui

     Degan Grant pornește spre California, un loc aflat la mare depărtare de tot ce vrea să uite, însă drumul îi este întrerupt de un șerif căruia i-a rămas dator pentru că i-a salvat cândva viața.
Citește tot rezumatul cărții Vapaia din bratele lui... Degan îi poate întoarce șerifului favoarea dacă este de acord să dea de urmă a trei nelegiuiți — sarcina deloc dificilă pentru un om de temut ca el. Dar primul infractor care îi iese în cale este Maxine, o adevărată frumusețe, care a atras atenția nedorită a unor oameni de seamă din orășelul ei natal. Astfel ea s-a văzut nevoită să fugă pentru a-și salva viața. Acum Maxine, fugară de aproape doi ani, este dispusă să facă orice pentru a scăpa de chipeșul și enigmaticul pistolar care intenționează să o dea pe mâna unei legi injuste.      Având pe cap o tânără care își afirmă cu înverșunare nevinovăția, Degan este nevoit totodată să prindă un ucigaș și să își apere viața de un vechi dușman aflat pe urmele lui. Dar timpul petrecut în compania prizonierei sale și pasiunea care se naște între ei îl conving pe Degan că a venit momentul ca amândoi să-și înfrunte trecutul astfel încât să aibă șansă la un viitor împreună.      Fragment din volum:       „Până ajunseră în cameră, furia lui Degan dispăruse, complet înfrânată din nou. Max se întrebă cum putea să o dezactiveze atât de rapid. Ei bine, probabil încă era prezentă, doar că nu voia să o mai lase pe ea să o vadă. Individul o surprindea prea tare azi. Trebuia să înceteze sau măcar să-i ofere o explicație mai clară. Sau se obișnuise atât de tare să fie singur încât uitase cum să se poarte în rest? Dar nu ar fi trebuit să se plângă. Dacă tot urma să călătorească în compania lui, nu strica să aibă parte de un drum interesant. Previzibil sigur nu avea să fie.     Max se instală confortabil, atât cât îi permiteau ceea ce păreau a fi patru înțepături de albină de pe spate și una de pe dosul brațului stâng. Își întinse haina și vesta peste unul din cele două scaune aruncă cizmele, șosetele și curelele pe podea lângă acesta. Și-ar fi dorit să se poată dezbrăca și de cămașă, ca să nu îi mai irite înțepăturile, dar nu o putea face în prezența lui Degan. Singura fereastră a camerei era deschisă și dădea spre partea din față a hotelului, dar nu se auzea prea multă gălăgie de afară. Max nu se obosi să verifice dacă ar fi avut pe unde să fugă. Avea să aștepte o oportunitate mai bună în loc să sară de la o fereastră aflată la etajul doi și să-și rupă gâtul.     În cameră existau un birou și o mică masă de scris, la care fusese tras celălalt scaun de masă, dar nici un alt obiect de mobilier confortabil. În mod cert nu era un hotel la fel de elegant mobilat precum celălalt hotel la care stătuse. Măsuța de bărbierit și cada din colț nici măcar nu aveau paravan, dar poate că acea cameră nici nu era gândită pentru două persoane, în ciuda patului mare.” Citește mai puțin...