Legende despre CuzaVoda

     Popularitatea lui Cuza a fost imensă și ea se explică prin larga difuzare în popor, în toate straturile sociale, a povestirilor și tradițiilor despre domnitorul roman. Tradiția despre Cuza a pătruns mai adânc în mentalitatea populară decât în cazul altor figuri istorice.
Citește tot rezumatul cărții Legende despre CuzaVoda... Amintirea lui Cuza este legată de marea sa popularitate epoca de înfăptuiri sociale și naționale. Importantele reforme, ca cea agrară și secularizarea averilor mănăstirești, organizarea pe baze noi a armatei și a sistemului administrativ și juridic și-au găsit o admirabilă reflectare în conștiința colectivității. (Mihai Alexandru Canciovici, Studiu introductiv)      Fragment din povestirea "Cuza-Vodă și primarul din Ruginoasa"     „Cuza-Vodă, cu toate grijile domniei, nu uita nici de moșie. Când trebile țării îi dau răgaz, se duce să vadă cum merg treburile și acolo.     Odată, stând de vorbă cu vechilul, acesta îi aduce la știință că s-a furat o mulțime de grâu din hambarul moșiei. Cuza trimete după primar. Primarul vine înaintea domnitorului.     - Cojocariule, așa era porecla primarului, să prinzi numaidecât pe hoții ce m-au prădat și să-i dai judecății!     Porunca blândă și părintească a lui Cuza trebuie să se împlinească. Primarul, măcar că era om fără știință de carte, era însă deștept și stăruitor. Cam știa el cine trebuie să fie hoții. Și, cum se întoarce la primărie, trimete vătășeii să-i aducă pe niște țigani pe care avea el pripus și care mai făcuse potlogării în sat, de când scăpase din robie.     I-a luat întâi cu binișoru, dar țiganii mâncau cu gura că ei nu-s vinovați. S-a trudit primaru vo două zile cu dânșii dar pace! Văzând că cu bine nu-i chip, îi așterne la pământ și le pușca o sfântă de bătaie, de apucau cu dinții din podele.      Dacă au văzut țiganii că nu-i de șagă, au mărturisit drept totul și au arătat primarului chipul cum au furat grâul din hambarele domnitorului.     Până să se încheie hârtiile, țiganii stăteau în arest și din când în când mai luau o salată de la primar.     Primăria era în ograda curții și Cojocariu, temându-se de domnitor, să nu audă țipetele țiganilor, îi sacela dis-de-dimineață, când doarme toată suflarea somnul cel dulce.     În una din zile, Cuza se scoală de dimineață tare, ca să audă cântecele paserilor din mândra grădina din jurul curții lui și să soarbă, o dată cu ciubucul și cafeaua, aerul cel curat, de țară. Cum stă la o masă dus pe gânduri, aude niște gemete înspre primărie." Citește mai puțin...