Rusia bolnava

     Avem o carte preponderent de sondare a mentalității ruse, care este rezultatul unei radiografieri a societății pe mai multe păli­ere, dintre care se detașează cel istoric și cel religios.
Citește tot rezumatul cărții Rusia bolnava... (…) Rusia bolnavă este scrisă în primii ani după evenimentele revoluționare din 1905‑1907, în cursul cărora autorul a avut o participare activă, mai ales în ce privește punerea acestei revoluții sub semnul lui Hris­tos. Este o carte importantă tocmai pentru că oglindește deziluziile unei naturi pasiona­le, care, în centrul istoriei și al religiei, pune mereu faptă. Firește acum, dupăArhipelagul lui Soljenițîn, pamfletele lui Merejkovski par simple exerciții de stil, „nelibertatea” deza­vuată în ele, Rusia țaristă ca „închisoare a popoarelor” apărând chiar foarte apropiată de ceea ce s‑ar putea numi „stat de drept”. În privința „demascării” ororilor contemporane­itații, putem spune că – așa cum au dovedit‑o deceniile bolșevice – întotdeauna este loc de mai rău. (Emil Iordache)      Fragment din volum:       „Spiritul neființei, spiritul birocratismului ucigător s-a încarnat în Arakceev într-o asemenea măsură, încât aproape că nu i se mai vede față de om; precum la Vii al lui Gogol: „fața lui era de fier".     Față de fier a lui Arakceev este chipul autocrației. Arakceev nu există, există arakceevismul — un principiu nemuritor. Tot ce-i mai teribil în acest neom este ceva de Vii, ceva care nu e de pe lumea asta. Când Arakceev era pe moarte, Nikolai I l-a trimis la el la Gruzino pe Vilier, medicul curții imperiale, care i-a prescris bolnavului, pe lângă medicamente, repaus complet; dar într-o dimineață l-a surprins cu un arșin de fier în mână, cu care muribundul îl pedepsea pe băiețelul grădinar, vinovat de ceva, „dându-i lovituri regulate peste nas."     Regulate, „uniforme". „Îmi place uniformitatea în toate", spunea Alexandr I. Alexandr spunea, Arakceev făcea.     Poate că băiatul cu nasul însângerat nu va fi simțit durerea, încremenind de spaimă în fața chipului de fier al acestui automat de fier, în fața acestui „mort uriaș" din Răzbunarea cumplită a lui Gogol: „Vrea să se ridice un mort uriaș-uriaș, care a prins rădăcini în pământ".     Și oare până astăzi întregul popor rus nu este cumva bietul băiețel, pe care nemuritorul Arakceev îl bate peste nas cu arșinul de fier?     În stat a fost Arakceev; în biserică — Fotie. Birocratismul de stat și birocratismul bisericesc. În spatele amândurora se află același spirit al inexistenței, aceeași religie: orice stăpânire este de la Dumnezeu. Arakceev are puterea, Fotie îl are pe Dumnezeu; Arakceev are pământul, Fotie — cerul; Arakceev are trupul, Fotie — sufletul.        Unealtă el duhounicească     Blestem, bici, cruce, spada-avea.        Alianța lui Arakceev cu Fotie este alianța biciului cu crucea. Și această alianță se săvârșește în persoana Binecuvântatului.” Citește mai puțin...