De-ale muzicienilor si nu numai...

Oare care dintre noi n-a fost ispitit să pătrundă în viața artiștilor muzicieni despre care se povestesc fapte emoționante, dar prea repede uitate, momente vesele sau triste din existența lor. Această antologie a încercat să-i surprindă pe muzicieni, acolo unde nu are oricine acces.
Citește tot rezumatul cărții De-ale muzicienilor si nu numai...... Dacă s-a întâmplat să întâlniți de-a lungul călătoriei voastre în lumea artei oameni veseli, chiar și în timpul unui spectacol pretins a fi serios, încercați a fi înțelegători cu ei. Gândiți-vă că în sufletele lor sunt muzicieni. Ei vă aduc aminte în fiecare clipă de societatea maeștrilor, îi iau drept mentori interpretându-i și curprinzându-i în toate acțiunile lor. Au existat destine greu de explicat și de aceea am simțit nevoia de a privi în urmă spre acei muzicieni care au dat și o lecție de entuziasm, dragoste și modestie. Poate că un instrumentist sau o voce mai puțin sonoră o veți recunoaște, deși pe chipul interpreților va apărea o expresie de mulțumire sau chiar de extaz. Gândiți că acest muzician va vrea binele și dorește să vă facă plăcere. El spera pentru o clipă să vă aducă bucurie și să vă lumineze cu această viață. Fragment din lucrarea "De-ale muzicienilor și nu numai... " de Gheorghe Mușat "Tragedie evitată Era în obișnuința membrilor orchestrei Filarmonicii clujene că, în pauzele de la repetiții, instrumentiștii să părăsească sala pentru a se relaxa. Se utiliza o ieșire laterală a clădirii Casei Universitarilor, astăzi Auditorium Maximus, vizavi de peretele lateral stâng al Universității „Babeș-Bolyai". Când pauza se termină, instrumentiștii intrară și se aflau aproape de scenă. Chiar în aceste momente s-a auzit un zgomot foarte puternic care fusese dat de desprinderea unor ornamente de marmură, voluminoase și grele, aflate sub acoperișul Universității, ca bordură. Bucățile de marmură căzute pe scările de lângă clădirea Universității au produs un zgomot neobișnuit de mare și mult praf. Dar nimeni nu mai era afară. A fost o minune ca soneria a sunat când trebuia și instrumentiștii intraseră cu câteva clipe înainte în sală. Astfel se întâmplă o tragedie în care nimeni nu era vinovat. " Citește mai puțin...