M-am îndepărtat alergând cu dorința de a mă ascunde departe de stradă-cascadă de oameni unde larma pașilor și a vocilor venite de pretutindeni te escaladau și te făceau, cel puțin pe moment, să te simți strivit de o greutate nemiloasă.
Străduța retrasă pe care am început să țes păși și pe care m-am strecurat precum un șoricel de bibliotecă ce vrea să scape de o pisică maniacă este atât de strâmtă încât mai mult de un om nu ar putea intra pe ea. Dacă ar fi doi prieteni, unul ar trebui să se sacrifice pentru a-i da celuilalt întâietate. Pe jos, pavajul cu pietre cubice este ros de timp și sculptat de miliardele de pași. La fiecare cinci-șapte metri, tronează niște Jampi micuțe dar care noaptea cu siguranță sunt de folos, în stânga și-n dreapta mea, din când în când, apare câte o ușă din lemn; un lemn mâncat de carii, ploi și vânturile care încearcă să-și facă loc prin aceste strânson. La un moment dat apar răscruci și alte străduțe încât te simți deja prins într-un labirint. Eu trebuie să ajung într-o piață rotundă precum un ochi, ea este roata primordială, astrul centrului acestei galaxii. În mijlocul ei tronează un obelisc... Nu am să vă povestesc totul despre cum și de ce am ajuns aici fiindcă ar trebui să vă pun în față, ca pe o tavă, toată viața mea și nu avem timp pentru astfel de istorisiri. Nu pot decât, pe scurt, să vă spun că sunt ca oricare dintre voi, în căutarea unei comori. Toți o vrem descoperită chiar dacă nu mereu ne dăm seama de acest fapt. Când nu o mai căutăm conștienți, inconștientul scormonește în continuare. Am fost creați să o căutăm, să ne-o dorim și nu ne săturăm oricâtă am avea... fericireal Fragment din cartea "Manualul cavalerului fericirii" de Ciprian Vestemean "Ești un om privilegiat! Zâmbește! Nu îți pot garanta reușită și nici măcar faptul că vei ajunge la finalul cărții, deoarece tu ești persoana care își decide soarta! Un cavaler al fericirii știe că fericirea este posibilă, pentru că așa cum există lumina, există și fericirea; și precum întunericul care ascunde multe și pericolul îl acoperă, la fel este și tristețea ce te poate răni. Mulți te ispitesc: „Hai cu noi în întuneric, acolo putem face orice, putem să ne împlinim fericirea!" Nu te teme dacă te vor judeca fiindcă nu-i urmezi pe calea lor pierzătoare; într-o zi vor vedea și ei ceea ce vezi tu; măcar precum o sclipire, și poate se vor îndepărta de întuneric. O floare moare în întuneric!"