Cuvinte in negativ

 DANIELA LUCA:     - Din 1998, redactor de carte (peste 80 de titluri), editor, consultant științific (psihanaliza, psihologie, filosofie, literatura). Traduceri de carte (10 titluri) și de numeroase articole (franceză, engleză), din 1997.
Citește tot rezumatul cărții Cuvinte in negativ...     - Autor de eseuri, articole, recenzii de carte, psihocritică în multiple publicații (Cuvântul, Tomis, Cultura, Oglindă literară, Observator Cultural, Revista 22, Psychologies, ]urnalul Național, Elle, Le Carnet Psy, Revista Română de Psihanaliză, Bulletin du CPLF etc.)     - A publicat două volume de versuri: “Întâlnire în alb“ și “Insight”.     Fragment din volum:       „Kafka se află mereu în căutarea vinovatului între el însuși și tatăl său, în această relație cvasi-anormală: „există ceva anormal între noi, ceva ce tu ai provocat, dar fără să fi fost vina ta."; „din fotoliul tău, guvernai lumea. Părerea ta era justă, o alta era extravagantă, o nebunie, o ciudățenie, anormală." (trad. n.)     Franz nu își poate accepta realmente tatăl ca tata, ca figură internă solidă, constructivă, ca obiect bun constant, fiindcă el, tatăl, este autoritatea demoniacă absolută, tiranul, cel care îl strivește: „aș fi fost fericit să te fi avut prieten, șef, unchi, bunic, socru chiar. Dar ca tata, erai mult prea puternic pentru mine, cu atât mai mult cu cât frații mei muriseră de mici, că surorile mele se născuseră prea târziu și, că, în consecință, a trebuit să suport singur primul șoc pentru care am fost mult prea fragil." (trad. n.)     Se descrie ca fiind o fire slabă, fără încredere în el însuși, fără speranță, fără repere, fără dorințe și gânduri proprii, fără o viață a lui: „eram un copil fricos, ceea ce nu mă împiedica să fiu încăpățânat."; „doream să devin un băiat plin de forță și curaj.", „tu nu mă încurajai decât în lucrurile care te priveau personal, atunci când sentimentul propriei tale valori era în cauză, fie că îl lezam, fie că era deja lezat." (trad. n.)     Legate de sentimentul de vinovăție, sunt, pe tot parcursul scrisorii către tată, reproșurile, atât de specifice depresiei, pe care Kafka și-o descrie de altfel. Orice remușcare, reproș își are originea în stadiul agresiv-oral, canibalic (vezi și canibalismul oral practicat de hoarda primitivă după moartea tatălui hoardei). Nevoia de a îngera corpul tatălui are o dublă motivație: pe de-o parte, e un mijloc de a se asigura de dispariția lui pentru a atenua teama de represalii și de pericolul ce l-ar constitui după moartea sa." Citește mai puțin...