Prostitutia Romaniei

    La început a fost românul. Să se modifice pct. 1 din prezentul Decalog în acest sens. Deși până și aici apare o neconcordanță, pentru că de fapt românii, vorbitori ai acestei limbi sfinte, cetățenii Imperiului Roman, sunt chinezii maro, ziși și chinezii mulatri, urmare a înmulțirii faraprecedent ale acestor două râse în epocile imediat anterioare și, prin consecința logică, a încrucișării lor firești.
Citește tot rezumatul cărții Prostitutia Romaniei... Cum s-a ajuns însă că din aceste două râse atât de distincte să rezulte tot români, nu se poate explica decât în virtutea teoriilor protocroniste românești, conform cărora vechii romani, așa-numiții daci, au fost mamele și tații tuturor celorlalte popoare, iar acestea două din urmă, maronii și galbenii, nu au săvârșit decât o gigantică reîntoarcere la origini, atât de spectaculoasă încât nu poate decât să confirme ciclicitatea perfectă a istoriei. Tot logic. (Autorul)      Fragment din volum:       „Propunerile de lege care deschid primul capitol, așadar, reprezintă răbufnirea calmă a omului care nu mai poate, care simte că trebuie ceva ca lucrurile să se îndrepte, dar care nu are mijloace la îndemâna să le înfăptuiască. Pe de altă parte, sincer, ce să faci? Să le bagi tîrbușonul în ochi politicienilor care fură? Să-i legi de un scaun și dup-aia să pleci cu limba lor legată de bara din spate a mașinii? Ne putem gândi la foarte multe, inclusiv să revenim la Evul mediu, pentru că tâmpenia e singurul domeniu în care imaginația noastră nu are limite. Firește, mult mai simplu astăzi e să ai un calculator unde să vezi tot ce se întâmplă, deși până acolo cred că mai e. Să ai un joystick acasă de unde să manevrezi toată fără-delegea și tot din joystick s-o bagi la pușcărie, după care să dai enter. Pac, douaj' de ani de pârnaie, sau cât îți arătă pe ecran. Pentru că asta a juns generația noastră. Suntem niște nefericiți leneși care cred că-și pot rezolva problemele din butoane.     Pe de altă parte și povestea cu taică-miu: foarte ciudată. Foarte straniu, totul. Și zic asta pentru că deși el a încercat ani de-a rândul să afle cine-l turnase la securitate, treaba era mult mai complicată decât de a identifica un simplu nume. Karmica, aproape, dacă nu m-aș teme de cuvântul ăsta și de fapt nici nu mă tem, de-aia-l și folosesc. Karmica pentru că însuși tatăl său, bătrânul Nicolae, pe care nu-l cunoscusem niciodată, fusese unul din propovăduitorii comunismului, ba chiar unul dintre cei care impusese colectivizarea sub amenințarea armei. Un individ hatru cu parpalac de piele, din câte mi se povestise, care jefuia bieții proprietari de pământuri cu încrederea neclintită că pune osul la viitorul luminos al comunismului. Și care ceva mai târziu cădea el însuși în dizgrația partidului, deși un ideolog mai loial al acestuia cu greu s-ar fi putut găsi.” Citește mai puțin...