Suferinta si natura vindecarii

Suferință și natura vindecării explorează relația fundamentală dintre Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu în Persoana lui Iisus Hristos și natura vindecării din perspectiva Tradiției creștine.
Citește tot rezumatul cărții Suferinta si natura vindecarii... Această înțelegere și învățătura teologice cu privire la păcat, suferința și moarte au avut un impact extraordinar asupra semnificației și modului îngrijirii bolnavilor. Odată cu secularizarea crescândă, perspectiva unică asupra sănătății și îngrijirii ei dezvoltată de Tradiția creștină s-a pierdut într-o mare măsură. Bună parte din arsenalul metodelor medicale moderne este de mare folos și poate fi recunoscută ca binecuvântată și în acord cu învățătură și practica tradițională creștină; o altă parte semnificativă nu este, și atunci este interesul și datoria noastră să ne informăm cu privire la ceea ce, prin tratarea trupului, poate aduce atingere mântuirii sufletului. Prima parte a acestei cărți explorează problematica amplă a suferinței. Cea de-a doua parte examinează natura întâlnirii dintre persoana suferindă care are nevoie de ajutor și cei dispuși să i-l ofere. Cea de-a treia parte și ultima abordează posibilitatea vindecării în mod independent de tratament, chiar și în contextul morții. Astfel, lucrarea de față tratează în profunzime relația dintre practica îngrijirii sănătății în modernitate și felul în care Biserica a înțeles și înțelege sănătatea, boala și vindecarea, încercând o cât mai bună și eficiența conectare a medicinei contemporane la creștinismul tradițional. Daniel B. Hinshaw este creștin ortodox și medic practicant. El ­predă cursul de îngrijire paliativă ca profesor de Chirurgie la Universitatea din Michigan, la Universitatea Transilvania din Brașov, România, și că profesor invitat la Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir din Yonkers, New York.- Tradus de Florin Caragiu Fragment din cartea "Suferință și natura vindecării" de Daniel B. Hinshaw "CAPITOLUL AL II-LEA SUFERINȚA ȘI CONDIȚIA UMANĂ Dacă viața are un sens cât de cât, atunci trebuie să existe un sens în suferință. Suferința este o parte de neeradicat a vieții, la fel ca destinul sau moartea. Fără suferință și moarte, viața omenească nu poate fi completă. Venind de la un supraviețuitor al Holocaustului, aceste cuvinte ale psihiatrului vienez din secolul al XX-lea Victor Frankl capătă o credibilitate și o autoritate născute din experiența personală intensă. însă cum trebuie să se înțeleagă acest caracter aparent paradoxal al suferinței? Poate că ar fi de ajutor să privim la unele încercări recente de a defini atât calitatea vieții, cât și suferința în contextul medicinei moderne și apoi să examinăm natura suferinței în interiorul contextului mai larg al întrupării. În contextul cercetării privind rezultatele medicale, calitatea vieții a fost definită ca „un rezultat multi-dimensional centrat pe pacient". Ce înseamnă în fapt acest lucru și cine decide ce dimensiuni ar trebui să fie luate în considerare? În mod tipic, definițiile științifice ale calității vieții au inclus diferite aspecte ale experienței umane care pot fi chiar reprezentate grafic în trei dimensiuni. Ce factori definesc calitatea vieții, și sunt ei oare echivalenți cu aceia care definesc o viață bună? Factorii care sunt socotiți a avea impact asupra calității vieții în cercetarea rezultatelor clinice au fost în general separați în categorii fără legătură cu sănătatea și în legătură cu sănătatea. Exemple de factori fără legătură cu sănătatea măsurați în mod obișnuit, care influențează calitatea vieții, sunt starea financiară, amplasarea rezidenței și timpul disponibil pentru activități de relaxare. " Citește mai puțin...