Cucerirea unui libertin

    Sophie, cea mai mică dintre faimoasele surori Talbot, nu apare niciodată în paginile ziarelor de scandal. Asta până în ziua când șochează întreaga protipendadă a Londrei prezența la o petrecere, împingându-l pe imoralul ei cumnat într-un bazin ornamental.
Citește tot rezumatul cărții Cucerirea unui libertin... Ajunsă ținta disprețului înaltei societăți, singura opțiune a Sophiei este să fugă din Londra, jurând să înceapă o nouă viață, departe de ipocrizia aristocrației – și face asta deghizată în valet, în spatele unei trăsuri. Însă trăsura îi aparține marchizului de Eversley, un libertin cunoscut nu doar pentru numeroasele logodne ruinate, ci și pentru faptul că nu a întâlnit vreo femeie care să-i poată rezista. Reputația este departe de adevăr, dar îi servește scopului de a sta departe de un tată despotic pe care nu-l poate ierta pentru suferințele din trecut. Chemat de urgență la domeniul strămosesc, Eversley face tot posibilul să amâne momentul, dar descoperirea fugărei Sophie transformă călătoria într-o aventură foarte plăcută. Atracția ce se naște între ei este de netăgăduit, însă fiecare are propriile temeri legate de celălalt. Dar lunga călătorie în intimitatea trăsurii scoate la iveală tentații greu de refuzat…        Fragment din roman:       „Poate nu pe ea o căutau.     De-abia îi trecu prin cap și varianta asta, când unul dintre ei spuse:     - Lady Sophie Talbot.     O găsiseră.     Planurile îi fuseseră date peste cap. Eversley avusese dreptate - tatăl ei trimisese oameni să o caute. Aveau să o târască înapoi în Londra, în sânul familiei, unde să fie dichisită și împopoțonată ca să poată fi trimisă înapoi în lumea bună, spre marea și mortala ei rușine.     Trebuia să redevină Sophie, nedistractivă Fiica Periculoasă.     Cu câteva zile în urmă, s-ar fi împăcat și cu ideea asta... dar acum aflase că mai există și o altă variantă. Libertatea. Mossband. Există chiar și varianta cu Robbie, în care își respecta promisiunea de îndată ce descoperea că venise în oraș și că era disponibilă. Poate că o așteptase toți anii aceștia. Poate că o dorise cu disperare în tot acest răstimp.     Poate nu.     Și mai era și Eversley.     Privirea i se intersecta cu a lui și după aceea coborî. Cu cine se mai ciorovăia ea dacă bărbații aceștia o luau în custodie? Oare avea să-l mai vadă vreodată?     Ar fi deranjat-o dacă nu?     Răspunsul îi reverbera prin tot corpul, iar ea se urî pentru simplul fapt că se lăsase purtată de val. Dar nu mai era cale de întors. Era șansa ei să evadeze complet. Spre o viață simplă și fericită, departe de Londra și de un viitor pe care nu-l dorise niciodată.     Și care îi fusese distrus.     „Recunoaște când ai fost mai slabă", îi repetase tatăl ei de atâtea și atâtea ori. „Redu din pagube. Bate palma. Și revin-o să îi distrugi într-o altă zi."     Cu mintea la sfaturile din trecut, Sophie tăcu, dar încercă să-și adune curajul. Făcu abstracție de litania „nu vreau să mă întorc" care îi răsună în minte, când nou-venitul adaugă:     - Călătorește, se pare, împreună cu marchizul de Eversley.     Rămase fără cuvinte. De unde știau?” Citește mai puțin...