Este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligență, bun-gust și subtilitatea conversației din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântați nu numai cu avere și ranguri, ci și cu patriotism, spirit de sacrificiu și simțul datoriei.
Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatura „cu staif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria plină de farmec a vechilor elite românești sau de pe alte meleaguri. Purtați de dorința de a ne aminti cine suntem, să deschidem vechile cufere rămase de la bunici, să suflăm praful de pe blazon și să-l purtăm, cu mândrie, pe o carte. Fragment din volum: „În primăvara lui 1931, ministrul de Externe ad interim Argetoianu l-a numit pe tata consilier la legația română de la Berlin. După ce servise câțiva ani ca diplomat într-un stat nou și relativ minor, Berlinul însemna, fără îndoială, o promovare pentru tată. Nu în ultimul rând, tata a fost încântat de numirea ca ambasador al României la Berlin a lui Gheorghe Tașca, un vechi prieten și vecin cu bunicul pe domeniul din Bârlad. Tașca făcuse studii de drept și numirea lui în funcție se datora prieteniei cu Regina Maria, din perioada regentei. Misiunea lui constă, în principal, în a convinge Germania să-și accepte înfrângerea din Primul Război Mondial, în care scop a colaborat cu politicieni moderați precum Stresemann, care doreau ca țara lor să înțeleagă noile realități și să se alăture Ligii Națiunilor. Acțiunile lui Tașca nu au fost pe placul lui Carol al II-lea, care cocheta cu ideea unei conlucrări cu Garda de Fier a lui Codreanu (sau Legiunea Arhanghelului Mihail), o mișcare de extremă dreaptă cu înclinații religioase. Tașca a fost rechemat brusc la București și în locul său a fost numit ambasador Nicolae Petrescu, care și-a adăugat numelui pe cel al familiei imperiale bizantine Comnen, devenind Petrescu-Comnen. Tata era bine pregătit pentru postul pe care îl ocupă în Germania, căci vorbea limba la perfecție și vizitase țara în mai multe rânduri. În plus, avea prieteni germani, printre care faimosul Friedrich Paulus, însurat cu o boieroaică româncă din familia Rosetti (cel care avea să conducă trupele naziste la Stalingrad și să fie luat prizonier de către sovietici). Paulus se ocupă de nou înființatele trupe motorizate și putea oferi, în această calitate, informații utile cu privire la pregătirile de război ale Germaniei. Mama avea și ea o rudă în Germania, Alfred Liszt, un ofițer care luptase în Primul Război Mondial și era căsătorit cu sora tatălui ei, Maria.”
