Din istoria Societatii Ortodoxe Nationale a Femeilor Romane

    Fondul Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române în cantitate de 1664 unități arhivistice, păstrează documente sub formă de foi volante, dosare constituite și registre, din perioada anilor 1910–1948, scrise în limbile română (majoritatea), franceză, engleză și germană.
Citește tot rezumatul cărții Din istoria Societatii Ortodoxe Nationale a Femeilor Romane... Documentele au fost organizate tematic și cronologic.     Astfel, capitolul I conține documente privind înființarea, modificările Statutului; poziția morală, culturală, economică și religioasă; organizarea teritorială; membții și schimbările conducerii SONFR.    La fel și capitolul III (activitatea educativă și parohială), conține documente organizate tematic (regulamente, monografii) și cronologic.     Documentele din capitolul II (evoluția istorică generală) sunt organizate strict cronologic.     Documentele prezentate au fost redactate după originalele păstrate în depozitele Arhivelor Naționale ale României.      Fragment din volum:       „35. 1918. Cuvântarea principesei Olga Sturza la Chișinău.        Regret din adâncul inimii împrejurarea neașteptată care pe deoparte îmi răpește mulțumirea sufletească de a mă găsi în mijlocul Domniilor Voastre, iar pe de altă parte, mă împiedica de a exprima din viu grai, prinosul recunoștinței, pe care Societatea Ortodoxă îl datorește doamnelor basarabene, întemeietoarele secțiunii din Kisinău.     Oricare ar fi însă distanța care ne desparte acum, vă rog să fiți încredințate că nu vom lipsi nici o singură clipă, cu gândul și cu inima din rândurile delegațiunii Societății noastre și cu ea împreună din mijlocul domnilor voastre.     Unitatea de idei și de sentimente ce ne leagă în societate este atât de desăvârșită, încât cuvântul cugetării și al inimii mele poate fi rostit, cu aceeași putere de convingere și cu aceeași căldură, prin graiul oricăreia dintre noi. Sufletul, care ne-a îndemnat să înființăm în Kisinău, secțiunea Societății Ortodoxe avântul și voința hotărâtă cu care am răspuns cu toatele acestui îndemn, împrejurările și ceasul în care ținem să-l înfăptuim și în sfârșit țelul sfânt, care ne luminează calea, dau actului nostru și acțiunii ce-i va urma, un înțeles și o însemnătate cu adevărat istorică.     Acest act venit după 3 luni, de la unirea Basarabiei cu noi, desăvârșește în primul rând, unirea sufletească a femeilor române de pe ambele tărâmuri ale Prutului, într-o acțiune comună de consolidare a Unirii și de întărire a sentimentului de solidaritate, pe temeiul credinței strămoșești al educațiunii și al culturii naționale.” După un veac și mai bine de întuneric și de robie pentru graiul, cugetarea și simțirea românească din Basarabia — prin așezăminte de educațiunea și de cultură ce avem datoria să răspândim pretutindeni, cât mai larg, pe acest pământ pururea românesc, voiam ca de sus până-n straturile adânci ale populațiunii muncitoare, gândirea și versul nostru comun, să-și redobândească stăpânirea supremă de altă dată.” Citește mai puțin...