Spirit si drept in filosofia romaneasca a dreptului

Lucrarea se dorește a fi o modestă contribuție la reliefarea contribuției filosofilor români ai dreptului, la dezvoltarea de ansamblu a filosofiei dreptului, de evidențiere a faptului că, alături de alți gânditori ai lumii, și reprezentanții noștri au fost preocupați de studierea, aprofundarea și elaborarea unor concepții în materie care să ajute la înțelegerea, la explicitarea uneia dintre cele mai importante dimensiuni sociale: dimensiunea normativă (fenomenul juridic).
Citește tot rezumatul cărții Spirit si drept in filosofia romaneasca a dreptului... Am ales ca temă pentru cercetarea mea doctorală una specifică filosofiei dreptului. De ce? Pentru că am ajuns, cred, să înțeleg mecanismele de ordin interior, legitățile care guvernează „știința primelor principii ale dreptului”. În ce măsură am reușit, vom vedea. Mai important decât atât este preocuparea, pe mai departe, de a aprofunda noi și noi direcții de cercetare incidente domeniului, făcând – la fel ca și alți împătimiți ai filosofiei – o pledoarie sinceră pentru aceasta. Lucrarea de față este structurată pe mai multe capitole. Primul, „Repere ale filosofiei dreptului în România”, își propune să prezinte începuturile apariției și, ulterior, dezvoltării filonului filosofico-juridic în România. În România, începuturile Filosofiei dreptului coincid cu deșteptarea sentimentului național unitar, întemeiat pe ideea originii romane a națiunii, idee exprimată cu putere și mândrie de cronicarii secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, parte dintre ei, adevărați filosofi ai dreptului public. Între primele contribuții în domeniul filosofiei dreptului trebuie menționată traducerea lui Samuil Micu (după Baumeister) intitulată „Ethica și dreptul firii”. Perioada interbelică a adus o tot mai accentuată afirmare a preocupărilor închinate filosofiei juridice în România. Dintre filosofii consacrați ai perioadei nu-i putem omite pe George Drăgănescu (Introducere la studiul Dreptului Civil Comparat), Ioan Petrovici – un alt cunoscut autor al vremii (Introducere în metafizică, Viața și opera lui Kant, Studii istorico-filosofice), Dumitru Drăghicescu, Petre P. Negulescu – autor al unor remarcabile monografii asupra vieții partidelor politice și asupra evoluției culturii, Traian Ionașcu – profesor la Facultatea de Drept din Iași (Introducere în studiul dreptului), Octavian Ionescu – care are majore contribuții în domeniu, Petre Pandrea, care și-a adus contribuția la dezvoltarea filosofiei dreptului, în special prin lucrarea „Doctrina modernă a pedepsei, Alexandru Vallimărescu, Eugeniu Speranția și Mircea Djuvara, despre a căror contribuție vom scrie detaliat în următorul capitol. Cel de-al doilea capitol al lucrării este rezervat prezentării celor mai ilustre nume de filosofi ai dreptului din România, în ordine cronologică: Dumitru Drăghicescu, Mircea Djuvară, Eugeniu Speranția, Traian Ionașcu, Octavian Ionescu, Petre Pandrea. Contribuții semnificative la dezvoltarea filonului filosofico-juridic au avut și Mircea Manolescu, îndeosebi prin lucrarea „Arta avocatului”, precum și Anita Năschitz, licențiată în filozofie și drept, cu remarcabile contribuții în domeniul metodologiei, axiologiei, ontologiei și epistemologiei juridice. Citește mai puțin...