Planificare urbana. Urbanism. Doctrina si reglementari juridice

Lucrarea ”Planificare urbană. Urbanism. Doctrina și reglementări juridice” se constituie într-o pledoarie interesantă și convingătoare vizavi de abordarea multidisciplinară a domeniului planificare urbană în România.
Citește tot rezumatul cărții Planificare urbana. Urbanism. Doctrina si reglementari juridice... Lucrarea analizează probleme semnificative legate de procesul de urbanizare și configurare a spațiului urban din România, utilizând aparatul conceptual și instrumentele specifice politicilor publice, managementului public, planificării urbane precum și științelor juridice (dreptul urbanismului). Cartea abordează în cuprinsul celor zece capitole teme variate care se circumscriu domeniului dezvoltare urbană și amenajarea teritoriului, putându-se remarcă două mari module tematice: un prim modul, care abordează dintr-o perspectivă interdisciplinară teme precum evoluția procesului de urbanizare, locuirea, mobilitatea urbană etc.; un modul secund, de factură juridică, care prezintă reglementările mai importante din domeniul urbanismului și amenajării teritoriului. Cartea conține de asemenea o colecție de studii/eseuri foarte interesante, reprezentând contribuțiile autoarei în domeniul planificării urbane din ultimii ani. Se remarcă studiul despre iluminat public și publicitate stradală, care abordează aceste probleme dintr-o perspectivă non-tehnică, a politicilor publice, punând accentul pe rolul jucat de proiectanții urbani în optimizarea iluminatului stradal și implicit în creșterea calității vieții indivizilor în spațiul urban (se abordează inclusiv problematica securității în mediul urban). Tot ca un element de noutate putem menționa și eseul despre atractivitate teritorială care conține reflecții importante în lumina creșterii relevanței și a importanței unor domenii/subdomenii precum marketingul teritorial și city brandingul pentru planificarea urbană modernă. Planificarea urbană ca domeniu științific se conturează pe plan internațional la începutul secolului al XX-lea, având un caracter multidisciplinar, care uneori slăbește unitatea și coerența abordărilor. Autoarea reușește în cartea de față să selecteze teme esențiale pentru domeniul planificării urbane, îmbinând într-o manieră extrem de interesantă abordări specifice științelor sociale cu cele juridice. Lucrarea se remarcă și prin caracterul eseistic al unora dintre capitole care vădesc în mod clar o pasiune și o aplecare specială a autoarei asupra problematicii dezvoltării mediului urban. Lucrarea se adresează tuturor specialiștilor și practicienilor care activează în domeniul planificării urbane, indiferent de specializarea inițială a acestora. Actualitatea problematicii abordate precum și stilul eseistic al unor capitole face ca această lucrare să fie de interes și pentru publicul larg, în special pentru cei care iubesc orașul și îl privesc ca pe motorul dezvoltării socio-economice contemporane, locul unde iau naștere inovația și industriile creative și fără de care nu ne putem imagina progresul. Fragment din cartea "Planificare urbană. Urbanism. Doctrina și reglementări juridice" de Elena Maria Minea: "ETAPE ALE EVOLUȚIEI FORMELOR DE AȘEZARE UMANE   Preliminării. Formele de organizare spațială a așezărilor umane se pierd în negura vremurilor; cu toate acestea se apreciază că, într-o primă fază, satele au fost primele structuri de sine stătătoare. Apărute încă din preistorie, ele s-au constituit ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale, și anume desprinderea agriculturii din sfera păstoritului. Agricultura i-a permis omului emanciparea de constrângerile cadrului natural și stabilirea într-un anumit teritoriu legat de locul de producție. Prima delimitare, marcând excluderea naturii din spațiul construit a fost zidul, fortificația - de utilitate strict defensivă; acesta s-a constituit în simbol al desprinderii, al izolării de natură. Ca și tip de așezare, satul s-a caracterizat prin: - număr relativ mic de locuitori; - suprafața redusă a vetrei (centrului) așezării; - ocuparea extensivă a acesteia; - înzestrarea modestă cu obiective de interes obștesc; - prezența sporadică a dotărilor tehnico-edilitare. Pe parcursul timpului s-a putut remarca un anumit conservatorism în mentalitatea locuitorilor satelor în numeroase privințe, printre care dimensiunea așezării și numărul de locuitori. Eventualele creșteri excesive ale numărului de locuitori au fost „debușate" în teritoriile din împrejurimi, luând astfel naștere noi așezări, de același tip și cu aceeași structură, configurația nou apărută fiind una dispersată, formată din mici localități. Treptat s-a impus lărgirea capacităților de producție, profilarea lor pe un anumit specific, astfel încât s-a ajuns la relații de colaborare, cooperare în cadrul cărora se urmărea obținerea de avantaje reciproce; a urmat, firește, o accentuată „ridicare", înflorire a unora dintre acestea, ele impunându-și supremația, dominația asupra celorlalte: acestea vor constitui nucleele viitoarelor orașe. Orașul a fost cel care a preluat rolul de conducător în rețeaua rurală, polarizând capacități și interese, produse și energii, atrăgând aceste elemente de pe raze de influență tot mai extinse." Citește mai puțin...