Acest roman creștin are ca subiect convertirea la Hristos a unui prinț pagân, în urma întâlnirii unui înțelept bătrân theofor, care îi deslușește sensurile adânci ale Evangheliei și ale lucrării mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu.
Fragment din carte: "Un bătrân Crescând, prințul ajunse la vârsta tinereții și de aceea se simți oarecum îngrădit în încăperile palatului ce întrecea în strălucire multe palate din lume. Din înălțimea ferestrelor, din turnuri putea să privească valea întinsă prin care curgea râul Indus. Fără să știe că de fapt era un prizonier în cetatea necunoștinței adevărului, tinerețea sa îi cerea mai multă lărgime, libertate de a umbla pe căi încă neumblate, căci sufletul tânjește veșnic după libertate și este într-o continuă căutare a necunoscutului. Învățătorii săi se străduiau să-i abată mintea de la aceste gânduri. Cu toate acestea, regele, tatăl său, îi îndeplini dorința și plecă cu el, din când în când, în mici călătorii de plăcere. Se îngrijea însă pentru aceasta, ca prințul să nu vadă nimic ce ar putea să-l întristeze. Peste tot erau primiți cu alai. Pretutindeni vedea doar oameni veseli, îmbrăcați în haine de felurite culori, cântând și bucurându-se în jocuri și distracții. Prințului îi plăceau aceste călătorii, dar i se păreau prea rare. Iată, însă că, într-o bună zi, văzu că puntea care făcea legătura dintre palat și lumea din afară era lăsată în jos. Garda nu se află prin apropiere. Atunci prințul ieși pentru prima oară singur în împrejurimile palatului."
