Avva Justin Parvu. Marturii. Amintiri. Minuni

    După trecerea la Domnul a părintelui Justin Pârvu, părintele Proclu de la Metocu Bălan a spus un cuvânt profetic, care a început să se împlinească: Sfântul Justin Pârvu va face mari minuni, spre întărirea credinței poporului.
Citește tot rezumatul cărții Avva Justin Parvu. Marturii. Amintiri. Minuni...  O mică parte din aceste minuni sunt cuprinse în acest volum, alături de mărturii (majoritatea inedite) ale celor care l-au cunoscut și s-au folosit de prezență și sfaturile sale.     Cuviosul Părinte Justin Mărturisitorul a ajutat în timpul vieții mulțimi de oameni - și la fel vrea să facă și acum.  Așa cum atunci primea pelerinii, uitând de foame sau de boală sau de somn, tot așa și astăzi îi asculta în chip tainic pe toți cei care îi cer ajutorul.  Pentru că, după moartea sa, harismele nu i s-au împuținat.  Dimpotrivă, Dumnezeu le-a mulțumit, răsplătind acest vas ales care a pătimit pentru Ortodoxie și Adevăr, iubind România și neamul românesc până la jertfă... (Editorul)     Volum coordonat de Vlad Herman. Ediție îngrijită de Danion Vasile.      Fragment din povestirea „Să nu avem frică" de Părintele Constantin Lupu-Marinei:        "Părintele Justin Pârvu a fost fratele bunicii mele. Eu l-am cunoscut când a venit din pușcărie și a trecut pe la noi. Apoi, peste doi-trei ani, m-a luat bunica de mânuță și m-a dus la el, la Mănăstirea Secu, unde lucra ca muncitor pe șantierul Direcției monumentelor istorice. Din momentul în care l-am cunoscut am hotărât să mă duc la seminar, am zis că vreau să fiu pe urmele Părintelui.     Tot timpul mi-a fost un mentor foarte aspru și cu multă aplecare spre a învăța. El nu concepea să nu știu la examenul de admitere la seminar toate pildele Scripturii pe de rost; era foarte bun prieten cu o parte din profesorii Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, în special cu Părintele Ioan Ivan, cu care se cunoștea din timpuri grele, pe când era la Seminarul din Roman. Îmi purta de grijă când eram în seminar și, ca să-i fiu mai aproape, a vorbit cu starețul de la Mănăstirea Secu, Gherontie Ștefan, să mergem dimpreună cu alți colegi să îmbunătățim cântarea bisericească în duminici și sărbători. Au fost trei ani frumoși de ucenicie, sub îndrumarea Părintelui la strană. Când mă duceam la el, de fiecare dată avea obiceiul a-mi prezenta câte o carte. Zicea: „Asta ai văzut-o? Ia-o și citește-o!"     De asemenea, din acea perioadă, în serile de după terminarea slujbelor, după ce ne punea să facem canonul de seară al călugărului, ce dură mai mult de o oră, ne povestea despre viața sa, mai ales despre chinurile îndurate prin temnițele comuniste. Și, ca să ne încredințeze ca suferința să nu a luat sfârșit, într-o seară ne-a invitat să-i scotocim chilia, deoarece observase că cineva îi pătrunsese în ea. Atunci am descoperit, în stinghia mesei, și am văzut, pentru prima dată, un dispozitiv emițător, pus de Securitate, care-l urmărea pe Părintele, iar el îl dezactivă cât aveam de vorbit câte ceva mai important." Citește mai puțin...