Răspunderea penală a aleșilor este o temă originală, complexă și de maximă actualitate, în condițiile în care infracționalitatea în rândul celor care ne reprezintă – la nivel european (europarlamentari), național (Președintele României, senatori și deputați) sau local (primari, consilieri locali, consilieri județeni) – constituie în prezent un fenomen social cu o largă răspândire, o problemă majoră cu care se confruntă autoritățile judiciare ale statului și care, în același timp, suscită un real interes pentru opinia publică.
În analiza acestei instituții juridice au fost fixate două planuri distincte. Unul pune accentul pe evidențierea incriminărilor care au drept finalitate protecția mandatului aleșilor față de eventuale abuzuri ori presiuni ce s-ar putea exercita asupra lor, iar cel de-al doilea vizează acele infracțiuni care sancționează activitatea ilegală a aleșilor în exercitarea atribuțiilor specifice, acțiuni prin care sunt desconsiderate valori sociale aparate de legea penală și care aduc, prin consecințele produse, prejudicii atât statului și unităților administrativ-teritoriale, cât și cetățenilor români. În acest cadru, autorul a urmărit surprinderea corectă, de o manieră clară și completă a aspectelor de teorie și de practică judiciară privitoare la răspunderea penală a aleșilor, precum și elucidarea cauzelor activității lor antisociale și cercetarea condițiilor în care aceștia săvârșesc infracțiuni, totul pentru înțelegerea corectă a fenomenului, dar și pentru o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie. Lucrarea se adresează în special practicienilor și cadrelor didactice, doctoranzilor implicați în cercetarea instituțiilor juridice referitoare la răspunderea penală a alesului național sau local ori studenților din ciclul de licență și master, dar poate reprezenta și un mijloc de informare pentru toate persoanele interesate de activitatea desfășurată de aleși în realizarea mandatului cu care sunt investiți de către alegători. Fragment din carte: "Capitolul al III-lea. Răspunderea penală a aleșilor naționali Secțiunea 1. Răspunderea penală a Președintelui României §1. Cadrul general al exercitării mandatului Președintelui României 108. Reprezentând o instituție de primă importanță în statul român, Președintelui României îi este consacrat prin Constituție, în Titlul III „Autoritățile publice", un întreg capitol, care se constituie, putem afirma, într-un adevărat ,statut" al celei mai înalte demnități publice românești. Acest fapt relevă atât importanța locului pe care îl acordă legiuitorul acestei structuri publice, reglementând-o alături de celelalte instituții fundamentale ale statului român (Parlament, Guvern și autoritatea judecătorească), cât și rolului pe care îl îndeplinește în sistemul politico-administrativ românesc. În acest context, însemnătatea activității pe care o desfășoară Președintele României se desprinde nu numai din consacrarea prin norma constituțională a principalelor lui îndatoriri, tocmai pentru a le conferi forța juridică, dar și din poziționarea funcției supreme în stat în cadrul sistemului administrației publice românești, mai exact de componentă a puterii executive. Aceasta înseamnă că sfera atribuțiilor prezidențiale se extinde atât în domeniul politicii exteme, prin stabilirea de relații cu șefii altor state sau cu reprezentanții acestora, încheierea, în numele României, a tratatelor internaționale, atribuții în cadrul diplomației românești, prin acreditarea sau rechemarea reprezentanților diplomatici români, precum și aprobarea înființării, desființării ori schimbării rangului misiunilor diplomatice, ori atribuții în domeniul apărării, ceea ce scoate în evidență rolul șefului de stat de garant al independenței și integrității teritoriale, cât și în sfera politicii interne, în acest sens Președintelui revenindu-i sarcina de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților. Dovadă că activitatea Președintelui este de cea mai înaltă însemnătate stă și faptul că, în privința atribuțiilor, acestuia i se conferă nu numai dreptul, dar și obligația de a le exercita, orice refuz, întârziere ori împiedicare a îndeplinirii lor fiind de natură să afecteze grav activitatea instituțiilor publice centrale și locale ori relațiile internaționale ale României, cu consecințe ce pun în pericol însăși stabilitatea socio-politică a statului român. "
