Rusia, un mileniu de istorie

E oare imensitatea imperiului de la răsărit o povară psihologică pentru locuitorii săi, care trăiesc cu spaimă că pot fi cotropiți oricând, din orice parte? Au oare rușii o bizară — și unică în felul său — predispoziție spre conducerea autocratică? A fost oare era sovietică doar o punere în practică a proiectului comunist, sau centralizarea puterii în mâinile unui grup de oameni este și o moștenire a perioadei țariste? De ce încercările unor conducători ruși de a face câțiva pași pe calea reformelor s-au soldat de fiecare dată cu un recul dezastruos? Acestea sunt întrebările care îl urmăresc pe Martin Sixsmith; cartea sa este o lectură esențială pentru înțelegerea unei țări care întreține cu istoria o relație cu totul aparte.
Citește tot rezumatul cărții Rusia, un mileniu de istorie... Cu un sfert de secol în urmă, o lovitură de stat militară amenința să pună capăt politicii de glasnost și Perestroika inaugurate în Uniunea Sovietică de Mihail Gorbaciov. Puciul a eșuat, anticipând însă dificultățile pe care schimbarea avea să le întâmpine în viitor. Nu era pentru prima oară în istoria Rusiei când încercarea de a schimba modelul conducerii amenința să sfârșească înainte de a apuca să dea roade. Căci Rusia, o țară de mare rafinament cultural și intelectual, a fost întotdeauna cârmuită cu un „pumn de fier“, deplin acceptat de o populație gata mereu să jertfească individul pe altarul unei cauze colective primordiale: asigurarea unității colosului geografic. Cartea lui Martin Sixsmith — cunoscător de-o viață al culturii, istoriei și limbii ruse și martor direct al evenimentelor cruciale de acum 25 de ani — este dedicată tocmai acestui aparent paradox: ea retrasează cei o mie de ani de zbuciumată istorie ai Rusiei, evidențiindu-i pendularea perpetuă între Estul asiatic și Vestul european, o pendulare care continuă până în zilele noastre. Cronicile primelor veacuri sau mărturiile directe culese în anii din urmă, reflectarea momentelor istorice în marea literatură rusă ori în cuvintele seci ale discursurilor politice zugrăvesc fundalul pe care se proiectează întreaga relatare a autorului – fost corespondent BBC la Moscova – și fac din cartea sa o istorie vie. „Un tablou cuprinzător al întregii istorii a Rusiei, de la întemeierea primului stat pe pământ rusesc în secolul al IX-lea până în prezent.“ – Choice Fragment din carte: "CAPITOLUL 6 Ivan cel Groaznic, primul țar al Rusiei Ivan cel Groaznic (Ivan IV) este unul dintre acele nume din istoria Rusiei pe care le știm cu toții și care sunt de-a pururi evocatoare de ferocitate și cruzime. Ivan Groznii (numele lui înseamnă mai degrabă „formidabil" sau „grozav" decât „groaznic" în sensul modern) s-a născut în 1530, fiind nepotul de fiu al lui Ivan III, și a fost proclamat mare cneaz al Moscovei la vârsta de trei ani, după moartea tatălui său. Timp de paisprezece ani a privit și s-a pregătit, în timp ce rudele și boierii cârmuiau în numele lui. Mai târziu s-a plâns că s-a simțit disprețuit și umilit de aceia care îndrăzneau să acționeze în numele lui. A devenit introvertit și resentimentar, înclinat spre răbufniri sălbatice de furie și răutate. Această predilecție pentru brutalitate a marcat moștenirea istorică a lui Ivan, și nu încape nici o îndoială că se oglindea în felul în care își trata inamicii și rivalii. Poate că nu trebuie să ne surprindă faptul că Ivan Groznii a fost personajul istoric favorit al lui Stalin (vezi p. 329). Către finalul celui Doilea Război Mondial, atunci când a început lucrul la filmul despre Ivan, regizorul Serghei Eisenstein a fost chemat la Kremlin de Stalin, care dorea să-l încurajeze. Dat fiind că orice cuvânt rostit de Stalin era privit ca o perlă de înțelepciune și înregistrat pentru posteritate, avem o stenogramă a conversației lor. Unele părți sunt amuzante. Stalin își asumă sarcina de a-l sfătui pe Eisenstein în chestiuni de actorie și regie. El se plânge că regizorul i-a făcut barba lui Ivan prea lungă și ascuțită: „S.M. Eisenstein a  să-i scurteze pe viitor barba lui Ivan cel Groaznic", consemnează fidel transcrierea. Dar la alte critici nu era atât de ușor de răspuns, e lesne de imaginat panica lui Eisenstein, care creștea pe măsură ce era interogat în Kremlinul întunecos la ora de noapte de către Viaceslav Molotov, Andrei Jdanov și însuși Marele Conducător." Citește mai puțin...