Vederi din Timisoara

Volumul însumează articole publicate între anii 2005 și 2008 în cotidianul Evenimentul zilei și în revistele-ghid 24 FUN și Șapte seri. Se adaugă câteva editoriale apărute în cotidianul-efemeridă Fruncea.
Citește tot rezumatul cărții Vederi din Timisoara... Textele din Evenimentul zilei, inițial găzduite la rubrica "România văzută din...", întreprind o analiză fără complexe și fără menajamente a problematicii sociale, politice și culturale ce marchează "provincia" (în speță, Banatul) în corelație cu evoluția și cu strategiile "centrului", însă mai și cântăresc comportamentul și deciziile "centrului" de pe poziția unei șanse ignorate de cod civico-politic: Proclamația de la Timișoara. Articolele publicate în Evenimentul zilei de Vest, fără a cădea într-un regionalism steril, autarhic, acordă un plus de atenție temei privind autonomia locală și cea regională, adesea o coajă încă în căutarea conținutului, iar alteori o jucărie periculoasă la îndemâna micilor satrapi ținutali. În contrapondere, articolele extrase din periodicele de infomații (culturale și de tot felul) abordează în registru oarecum relaxat, jucăuș, aceleași chestiuni grave, dar semnalează și ofuri multe și mărunte care, de obicei, nu-și găsesc locul în publicațiile ce se pretind serioase. Aflate sub specia editorialului, textele din volum interferează nonșalant cu pamfletul, cu tableta, cu eseul, cu reportajul, cu proză. Din cuprins: ◊ Țara asta-i încă dinamovistă; ◊ Reforma cu yesmeni; ◊ Precedentul mațului gros; ◊ Vânt' și p'lovere; ◊ Pasămite Fragment din carte: "Pardon. Scuzați! Sigur că e enervant să vină cineva care s-o tot facă pe deșteptu' și să-ți dea note ție, ditamai omanocul. În ce mă privește, nu am scăpat de aceasta așa că, psihanalizabil, visez, după insomnii vinovate, cu un domn-tovarăș mic, rău și neputincios, pus să-mi strice somnul prin manieră severă și ticăită în care mă examinează. La fel și cu biet român, săracul, ce 'napoi tot da ca racul, se simte și el oropsit la ideea că tot se ivește fițecine îndrituit să-1 evalueze taman când el s-ar scobi în nas ori s-ar scărpina lejer în fund. La vârsta noastră, de peste două mii de ani, nu se cade. A știut ce a știut biet Ceaușescu atunci când a vrut să ne insularizeze. E o mare socoteală că, măcar prin reprezentarea ilustrului pantofar, să nu dai socoteala nimănui. Și să te arăți fortos, chiar de curg părțurile după tine. Europa, cum bine vedem, nu e raiul pe pământ. Are destule hibe. Și dacă mai pun osul și analiștii noștri transbordați un pic peste Ocean, ar trebui să ne lăsăm păgubaș de la orice iluzii. Ni se propune, cu anumite rigori, să intrăm într-o asociere cam fandosită, în timp ce o bună parte din ființa noastră tânjește după condiția de boschetar. Conform corectitudinii politice, mult mai laxa decât cred ayatolahii devenirii noastre întru neam, n-ar fi nicio catastrofa. Ne-am bucura de o perpetuă asistența socială și am putea să moțăim până la viața de apoi. Dar iată că, nobili în fond, dar căzuți în ruină, vrem și noi la Europa. Defectele noastre se pot transforma în calități. Ce dacă suntem cam colerici și nu ne plac regulile. Asta poate ține, la o adică, de (sic!) demnitate și de nonconformism. Trebuie citită în mizeria în care ne zbatem vocația noastră lirică. " Citește mai puțin...