Nevrozele sexuale ale parintilor nostri

La cei numai 44 de ani ai săi, Lukas Bârfuss este un clasic în viață. Traduse în peste 25 de limbi străine, piesele sale sunt montate în toată Europa, în cele două Americi și în Asia. În ultimii ani, textele lui sunt mai jucate decât acelea ale lui Max Frisch și Friedrich Durrenmatt la un loc.
Citește tot rezumatul cărții Nevrozele sexuale ale parintilor nostri... Între 2001 și 2015, a primt 17 premii importante (așadar, mai mult de un premiu pe an), printre care și mult râvnitul Mulheimer Dramatikerpreis (Oscar-ul dramaturgilor de expresie germană), Schiller-Preis, Berliner Literaturpreis etc. Nevrozele sexuale ale părinților noștri este primul volum cu dramaturgia celebrului autor publicat în România și cuprinde șase dintre cele mai importante piese ale lui. De altfel, piesa care dă titlul volumului a fost pusă în scenă la noi de Radu Afrim și a fost ecranizată în 2015 în Germania cu titlul Dora oder die sexuellen Neurosen unserer Eltern.- Victor Scorădet Traducere de Victor Scoradet Fragment din carte: "6. Într-o cameră de hotel. Se aude cântecul conductelor. Domnul subțire. Dora. DOMNUL SUBȚIRE Dar intrați, vă rog, luați loc. Poate aici, pe pat, știu, e puțin cam înghesuit, dar vă rog să aveți puțină înțelegere. Și e și dezordine. Fata face camera abia după-amiază. Dacă îți place ordinea, trebuie s-o faci singur. Dar am plătit-o și pe față, vreau să spun, camerista, așa că ies în pierdere, dacă fac eu însumi ordine, ce dilema. Deci, așa. Un pahar de vin, o bere, chiar și șampanie. Ce bine că v-ați hotărât așa, spontan. DORA nu răspunde. DOMNUL SUBȚIRE Nu sunteți tocmai vorbăreață, nu-i așa. Nicio grijă, pe mine nu mă deranjează. Mă întreb doar ce căuta o femeie ca dumneavoastră la o tarabă de legume. Puteți să nu răspundeți. Dacă-mi permiteți să-mi dau cu părerea pe tema asta. De unde ați putea proveni. Unde sunt rădăcinile dumneavoastră. Aveți ceva rusesc, nu-i așa, ceva din acea ultimă fiică de țar, sărăcită, dezonorată, eșuată între cartofi și zarzavat de supă. De aici vine aerul ăsta aristocratic, delicatețea, sângele ăsta subțiat și nobil. Ai dumneavoastră s-au amestecat vreme îndelungată între ei, sunt sigur, timp de generații nu s-au amestecat cu alții, fiindcă ceilalți nu erau destul de buni pentru ei, de aici această minunată distincție a trăsăturilor, acest echilibru, această atitudine aproape distanță, regește, imperial distanță. Greșesc cumva. Știți, se spune că mă pricep la oameni. Și ce anume licărește în acești ochi triști, dacă nu amintirea unor duminici sângeroase și a mulțimii secerate de gloanțe. Zăresc în ei parcurile imense, pâlcurile de copaci bătrâni de secole și doborâți acum în această iarnă de gheață, lemnul hrănește șemineul flancat de tunuri, ultimele rămășițe de mobilier din sălile largi ale uriașului palat. Până și cărțile prețioase le-ați ars deja, și tablourile și toaletele de bal, acum n-a mai rămas nimic, doar o blană veche de urs, care a început să năpârlească. Așteptați, nu-i nevoie s-o spuneți, văd în ochii dumneavoastră, cum s-a adunat familia în jurul focului, da, și servitorul credincios, bătrân, palid, uscat, bolnav împinge acum în foc și ultimul buștean, și după ce acesta a ars, salonul e invadat de frigul cosmic și năvălesc și soldații cu baionetele la armă, în privirile lor dogorește istoria universală, iar ăia se știe că incendiază totul, așa că vâlvătaia se ridică în noaptea prin care dumneavoastră fugiți solitară. Ah, draga mea! O ia pe Dora pe după umeri, o mângâie, o studiază, o împinge din nou la o parte. Câți ani ai. " Citește mai puțin...