Arta de a fi

Să nu mai arunc atâția ani pe fereastră. Să renunț la atitudinea de spectator al propriei vieți. Să mă sperii de cât de târziu am lăsat să se facă peste mine. Să nu mă mai comport ca și cum nu e al meu timpul pe care îl investesc în orice. Să nu mă intereseze că nu mai vreau sau nu mai pot sau alte câte asemenea. Să șlefuiesc intens verbul „a fi” dacă vreau ceva. Fragment din carte: "Să mă sperii de cât de târziu am lăsat să se facă peste mine.
Citește tot rezumatul cărții Arta de a fi... Să nu mai fac pe mironosiță când de fapt e jale la mine în cap. Să mă scutur dacă observ că mă umplu de praf de la o zi la alta. Să-mi pun foarte multe întrebări existențiale puțin mai târziu. Să nu-mi mai dau atâta importanță să nu se umfle vântul de râs. Să fiu foarte atent la cel din oglinda care se crede numai el știe ce. Să mă resemnez dinainte ca să nu am dezamăgiri mai târziu. Să pun eu lucrurile în ordine înainte să mă pună ele pe mine la loc. " Citește mai puțin...