Povesti cu gust

    Convingerea lui Mircea Radu e că bucățele pe care le prezintă în această carte nu sunt doar hrană, pentru a potoli foamea, nu sunt doar stimulii simțurilor – gustul, mirosul, văzul –, ci și „madlena lui Proust“ care te proiectează, de pildă, într-o copilărie magică, declanșând amintiri și întreținând plăcerea de a sta la masă și de a spune povești.
Citește tot rezumatul cărții Povesti cu gust... Povesti cu gust, firește.      Dacă ar fi să ia în seamă doar rețetele și fotografiile care le însoțesc, dintre care multe sunt chiar opera autorului, cititorii s-ar grăbi să considere acest volum o altă carte de bucate, fără îndoială, cu gust. Dacă ar fi să ia în seamă doar poveștile, cititorii ar descoperi un narator, fără îndoială, iscusit, pentru care prăjiturile din copilărie, unchii și mătușile, prietenii de joacă, fetele care iubeau muzica disco sunt obiectul unor tandre evocări, pe când tablourile prezentului, câteodată ilare, agitate, stridente, lasă și un gust amărui. Însă, datorită unor fine și discrete jocuri ale memoriei și ale gustului, Mircea Radu asociază fiecare poveste cu o rețetă fie din alte vremuri, fie de acum, fie din bucătăria tradițională românească, fie din cea meridional-orientală. Bucătele iau gustul poveștilor, iar poveștile, inevitabil, pe cel al bucatelor. Citește mai puțin...