Ce este nunta? Începutul său finalitatea iubirii? E legămînt spiritual pentru vecie sau doar un contract social? Este un drum, o devenire sau doar un parteneriat parafat în patul conjugal? Participă divinitatea la acest ceremonial sau e doar cel mai mare „banchet” din viața mirilor? E nuntă cu dar sau fără? Cine vine cu darul, Dumnezeu sau stăpînul banilor, Marele Nimic? Sînt copiii semnul nunții sau doar un rest, ceea ce rămîne după nuntă? Cititorii vor găsi, poate, răspunsuri la aceste întrebări esențiale.
Dacă nu vor găsi, atunci romanul le va suscita, în mod sigur, mai multe întrebări. Autorul afirmă: „Fără întrebări nu putem trăi cu adevărat. Ele sînt motorul devenirii noastre. Dacă sîntem bine înarmați cu întrebările arzătoare ale existenței, putem pleca în viață după propriile noastre răspunsuri. Succesul va fi garantat”. Subintitulată „roman de dragoste”, cartea lui Gabriel Klimowicz nu este doar suma unor tulburătoare povești de dragoste, ci și o radiografie pertinentă și în cunoștință de cauză a lumii românești contemporane. Fragment din carte: "Pontonul se află pe malul lacului, la o distanță relativ mare de restaurant. Se ajungea la el pe o scară din beton lungă de vreo 15-20 de metri, care cobora de pe malul înalt până la nivelul lacului. Pe ponton era aranjată o masă pe care se aflau Evanghelia și crucea din lemn. În două sfeșnice ardeau lumânări groase din ceară de albine. Amedeo și Maria erau una dintre cele mai tinere perechi de la nuntă. Coborâseră treptele în fugă, ținându-se de mână, până pe ponton, în fața mesei, unde începuseră să se joace de-a mirele și mireasă. Măria era îmbrăcată într-o rochie albă, simplă și ușoară de vară, care cădea puțin deasupra genunchiului, cu mijlocul ei subțire încins cu o curea lată, neagră, cu catarama mare. Era o apariție proaspătă cu părul ei negru, lung și bogat ondulat, cu fața ei luminosă cu pielea foarte albă, sprîncenele aproape nepensate, negre și ochii, de asemenea negri, care păstrau încă în ei candoarea și vioiciunea copilăriei. Joacă de-a nunta a tinerilor, cu „vă declar soț și soție, poți săruta mireasă", s-a încheiat cu un sărut scurt, în aplauzele amuzate ale celor care îi urmăriseră. și, atunci, a început nunta. Mirele și mireasa s-au ivit în capul scării și au început să coboare la braț, cu un aer maiestuos, în sunetele marșului nupțial care se auzea din boxele agățate prin copaci. Doi copii duceau trenă lungă a miresei. În spate venea alaiul invitaților. Nikita era agitat ca de obicei și își controla tot timpul ba verighetele din buzunarul vestei, ba cravată, ba portofelul din buzunarul de la piept, ba o șuviță de păr rebela care, zburlită de vânt, îi gâdilă începutul de chelie. "
Nunta
- Autor: Gabriel Klimowicz
- An apariție: 2016 (vezi top cărți)
- Editura: CARTEA ROMANEASCA
- Nr. pagini: 320
- Categorie: Literatura contemporana
