Drum intrerupt

Continuarea volumului Între păduri și ape. La pas spre Constantinopol: de la Dunărea de Mijloc până la Porțile de Fier (Humanitas, 2015) La mijlocul anilor ’30, la vârsta de optsprezece ani, Patrick Leigh Fermor a pornit din Olanda către Constantinopol, într-o călătorie care a fost subiectul a trei dintre cele mai îndrăgite cărți ale sale.
Citește tot rezumatul cărții Drum intrerupt... Cea de-a treia, Drum întrerupt: De la Porțile de Fier până la Muntele Athos, a văzut lumina tiparului abia în 2013, după moartea autorului. „Imaginea celuilalt“ are un maestru inegalabil în persoana lui Patrick Leigh Fermor. Dar cine e, în cazul de față, „celălalt“? Homo balcanicus, europeanul de pe cele două maluri ale Dunării, sălbatic, ospitalier, aristocrat, orgiastic, alături de care el, „barbarul“ britanic, trăiește momente unice. Cu însușirea uimitoare a englezului de a se acomoda rapid oriunde, PLF învața românește, bulgărește, grecește, își găsește hogeac într-o colibă de lângă Rusciuk și doarme la fel de adânc în patul somptuos al cutărui aristocrat bucureștean. Printr-o arheologie personală, dibuiește cuvinte definitorii ale sufletului românesc: doina, dor, zbucium, dar și filonul lui hedonist: țuică, mititei „rulați pe coapsă“ ori femei splendide pe care le privește „cu ochi de mojic“. Recursul la istorie lămurește climatul balcanic, prea adesea învrăjbit, unde dușmănia, răzbunarea, neuitarea alternează cu împăcarea vremelnică, cu interacțiunea gastronomică ori cu strategia matrimonială. E anevoie de ales ce ne atrage mai mult: descrierea trufașului București interbelic, cu nota lui acuzat occidentală, satul bulgăresc rânduit între rigoare și fățărnicie ori cosmopolitul Munte Athos, unde viețuiesc călugări greci, ruși și români, într-o înțeleaptă detașare de cele lumești. Este o percepție multisenzorială a omului din acest spațiu ce transformă narațiunea lui PLF într-un ghid cu perspectiva inedită. Încerci să-i calci pe urme, căci Drum întrerupt rămâne o inițiere desăvârșită în permanentele spiritului balcanic. (Georgeta FILITTI) Fragment din carte: "NADEJDA ERA UN GHID PRICEPUT și pătimaș. Am privit vechile obiecte trace din muzeu: tăblițe cu războinici și vânători călare, femei cu măști bizare și minunată masca mortuară din argint a unui tânăr prinț trac. Frumoasele și uimitoarele comori din aur prelucrat care au apărut după război și pe care le-am văzut numai în fotografii - talere strălucitoare cu un model din fete dispuse radial, un ulcior în formă de cap de femeie, un riton ca un cap de cerb, amfore cu centauri cabrați drept mânere - încă erau adânc îngropate în pământ. Am vizitat un pâlc de mănăstiri de pe un deal din nordul orașului. Acolo arn văzut pentru prima oară în viața mea - căci nu pot pune la socoteală biserica reconstruită și iconografia modernă din Rilă - vechi biserici bizantine (în comparație cu imitațiile lor recente), care se găsesc pretutindeni în întreaga lume ortodoxă. Împrejmuite de ziduri și înconjurate de curți cu dale vechi sau pietruite, având în jur copaci și chiparoși ca niște catarge, aceste construcții din cărămizi cenușii, roșietice sau aurii ca mierea, sprijinite pe cilindri străpunși de ambrazuri, cu cupole din olane decolorate, curbându-se spre creștetul jos, ca un con de pin sub întrepătrunderea solzilor ce tocmai cep să se deschidă, ori prinse în oțel sau plumb striat și canelat, erau străbunele a sute de biserici pe care aveam să le explorez în deceniile următoare. Micul interior concav, cu delicată lumină aurie care intră prin ferestrele înalte în tambur, așa de întunecat la început, după albastrul de afară; ambrazurile bolte ale ușilor care străpungeau zidurile groase ale pronaosului, demne de un donjon, pătrunzând în nartex; transepturile, absidele, iconostasul masiv, toate acestea alcătuiau fundalul unei armate de personaje de seamă pictate: sfinți și îngeri nepământeni, îngălbeniți, regi și regine încoronați, roiuri de nimburi întrepătrunse, Judecați de Apoi și scene cu martirii, iar fiecare dintre figurile acelea cu ochii mari avea de o parte și de alta un text explicativ în greacă, cu elaborata caligrafie bizantină, decojită acum. Acești uluitori sfinți pictați erau, de-aș fi știut în acea după-amiază, străjerii, prevestitorii și solii singuratici unei armate numeroase, răspândiți în sute de biserici, de care m-am interesat de atunci mulți ani la rând, cu tot mai multă plăcere, din Bucovina, în nordul României, aproape de graniță cu Polonia și Rusia, până în Egipt și din Sicilia până în Capadocia. " Citește mai puțin...