Clonarea umana, un soc al viitorului

Nu cu mult timp în urmă, clona ovină Dolly era pe prima pagină a ziarelor de pe întregul mapamond, iar recent, Parlamentul Britanic a legiferat clonarea umană. Cât de multe știm despre această descoperire uluitoare, care a revoluționat conceptele clasice ale evoluției umane ? Care sunt consecințele ei, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung ? Cartea de față răspunde la aceste întrebări, descriind o uimitoare și totuși extrem de reală lume nouă, în care, prin selecția materialului genetic, vor fi eradicate boli, tare fizice, deficite de comportament, va fi ameliorat coeficientul de inteligență, ba chiar va fi posibilă orientarea spre o anumită profesie a copiilor, înainte ca aceștia să se fi născut.
Citește tot rezumatul cărții Clonarea umana, un soc al viitorului... Nu poate fi ignorată, însă, nici cealaltă față a medaliei: accesibilitatea selectivă a oamenilor la avantajele acestei descoperiri, condiționată de considerente materiale. Astfel, populația va ajunge să fie împărțită în două categorii: clasa GenRich, patricienii, în care părinții pot programa profilul fizic, psihic și intelectual al copiilor încă înainte de a-i concepe, și clasa Naturali, plebeii, ale căror posibilități materiale nu le vor permite, lor și urmașilor, decât o existență de servitori ai celor dintîi. Prin clonare, ritmul evoluției filogenetice a omului va deveni extrem de alert și nu este exclus ca, în viitorul apropiat, să asistăm la apariția a două specii umane, complet diferite, derivate din cea actuală. Chiar dacă unii dintre noi nu doresc acest lucru, opunîndu-i-se cu înverșunare, este sigur că această minunată și, în același timp, înfricoșătoare descoperire va avea un puternic impact asupra destinului omenirii. Fragment din carte: "VIAȚĂ-N-GENERAL Înainte de a defini atributele asociate cu viață-în-general, trebuie să evidențiez un aspect care nu trebuie să fie prezent. Viața-în-general poate exista nu numai în absența conștientei, dar și în absența oricărui tip de activitate neurologică. Exemple de viață-în-general abundă pe pămînt și includ milioane de specii diferite de microbi, fungi și plante. Toate pot fi ușor recunoscute ca fiind vii, deoarece sînt compuse din unități vii bine definite, numite celule, la care ne vom întoarce în capitolul următor. Este posibil să găsim o definiție a vieții-în-general care să poată fi generalizată la scara universului și care să fie independentă de caracteristicile specifice ale biovieții de pe pămînt? O definiție pe care am putea-o utiliza în căutarea formelor de viață pe alte planete? Să încercăm. Mai întîi, după cum am arătat, o cerință absolută pentru viața de orice tip este capacitatea de a utiliza energia în scopul menținerii informației și structurii. Deși această proprietate singură nu definește viața, este clar că viața nu poate exista în absența ei. În al doilea rînd, entitățile vii au în general capacitatea de a se reproduce. Viața dă naștere vieții. Există, desigur, multe excepții de la regulă, cum ar fi hibridul steril dintre un cal și un măgar, numit catîr. De asemenea, unele forme mutante ale formelor simple de viață își pot pierde capacitatea de reproducere. Dar, în timp ce multe ființe vii individuale și-au pierdut capacitatea de reproducere, fiecare este totuși produs al reproducerii unui părinte sau unor părinți asemănători. Astfel, viața-în-general este mai bine definită prin originea sa — din alte ființe vii de același fel — decît prin posibilitățile de viitor. Este suficientă combinația dintre reproducere și utilizarea energiei pentru a defini viața într-un sens general? Pentru a răspunde la această întrebare, să ne imaginăm două tipuri de entități cu aceste proprietăți pe care oamenii înșiși le-ar putea construi. Ambele sînt bazate pe computere, dar unul se concentrează pe hardware, iar celălalt, pe software. Versiunea hardware ar fi un robot sofisticat condus de computer, proiectat cu capacitatea de crea fără vreo asistență umană copii exacte ale lui însuși din diferite materii prime. Dacă în robot ar fi încorporate panouri solare, el nu ar fi nici măcar dependent de o sursă de energie asigurată de oameni. Va produce copii exacte, care la rîndul lor vor produce copii și mai exacte ale mașinii originale, și așa mai departe, pînă cînd materialele necesare pentru producerea altor roboți nu ar mai fi disponibile. " Citește mai puțin...