Jocul Leului

    Jocul leului, scrisă de celebrul romancier Nelson DeMille, reprezintă o capodoperă a genului. Astfel, încă din primele pagini ale cărții, cititorul este introdus în atmosfera tensionantă a aeroportului din New York, unde forțele reunite ale FBI-ului, CIA-ului și poliției așteaptă un zbor de pasageri ce vine de la Paris.
Citește tot rezumatul cărții Jocul Leului... La bordul avionului sînt agenți ce îl escortează pe renumitul terorist libian, Asad Khalil, supranumit Leul, cel ce a îngrozit întreaga lume cu acțiunile sale sângeroase. De unde atâta cruzime și lipsa de scrupule adunate într-un singur om? Rând pe rând, aflăm motivațiile lui Asad Khalil, generate cu mulți ani în urmă, încă de pe vremea când era copil, de bombardarea Libiei.     Dar, deși totul este programat cu minuțiozitate, ceva pare să nu fie deloc în regulă. Dintr-o dată, polițistul John Corey, coordonatorul operațiunii, constată că se află în cel mai ciudat și periculos caz din cariera sa, fiind imperios necesar să anihileze un pericol major. Lucrurile se precipită, ajungând la limita paroxismului. Ceea ce părea invincibil se dovedește extrem de vulnerabil. Incredibilul capătă contur real. Cu o abilitate extraordinară, Leul își ridiculizează dușmanii. Dezlănțuirea lui paraoidă se dovedește la un moment dat imposibil de oprit. Și, totuși...     Fragment din volum:    „Andy McGill își luă toporisca de pe umăr și o apucă în mîna stîngă, iar cu dosul mîinii drepte, înmănușate, atinse ușa aeronavei. Dosul mănușii de protecție era subțire și, teoretic, putea simți fierbințeală prin ea. Aștepta cîteva secunde, dar nu simți nimic.     Duse mîna la clanța externă pentru cazuri de urgență și trase. Clanța ieși din canelura ei, iar McGill o împinse în sus pentru a debloca toboganul de evacuare.     Aruncă o privire în spate și dedesubt și văzu un polițist în costum de protecție aflat la sol, în dreapta lui. Acesta ținea arma îndreptată spre ușa închisă a aeronavei. Celălalt vehicul de intervenție, Echipa patru, se află la cincisprezece metri în urma mașinii lui, iar individul de pe platforma țintea spre el tunul pentru spumă. Toți aveau măști de gaze și nu îi putea recunoaște, dar avea încredere în ei, deci nu mai conta. Tipul de la tunul de spumă ridică degetul mare în sus. McGill înțelese gestul.     Andy McGill apucă strîns clanța și apăsă. Dacă aeronava era încă presurizată, ușa nu se va mișca, iar el va trebui să spargă geamul mic al ușii cu toporisca pentru a depresuriza interiorul și a permite să iasă gazele și fumul.     Continuă apăsarea și brusc ușa începu să se deschidă spre interior. Lasă clanța din mînă și ușa continuă să se deschidă automat pînă intră în lăcașul ei.     McGill se aplecă peste pragul ușii pentru a simți urme de fum, gaze sau căldură. Nimic din toate acestea.     Fără să mai piardă nici o secundă, McGill se strecură în aeronava. Privi repede în jur și văzu că se află pe coridorul din față, așa cum rezultă din planul parterului avionului. Își verifică masca de gaze și felul în care putea respira, apoi propti toporiscă de perete." Citește mai puțin...