Richard Marcinko este recunoscut în America drept unul dintre maeștrii operațiunilor de comando. A desfășurat o activitate multiplă în domeniul diplomației, spionajului și antiterorismului, fiind recompensat cu numeroase distincții militare.
Pe plan literar, a cunoscut celebritatea datorită romanelor din seria SEAL FORCE, deosebit de apreciate de critică de specialitate și, în egală măsură, de cititorii din întreaga lume. La rîndul său, Coautorul acestei cărți, John Weisman, este cotat ca unul dintre cei mai valoroși scriitori ai genului. Tumultuoasa poveste a Luptătorului Rătăcitor - erou legendar, întruchipare a onoarei, curajului și devotamentului - începe în zona Mării Chinei de Sud cu o descoperire uluitoare, ce ar putea schimba ordinea lumii. Ghidindu-se după codul secret ucide sau vei fi ucis, unitatea de elită ALFA, condusă de acest personaj enigmatic, se va confrunta cu o rețea de extremiști ultranaționaliști, în încercarea de a împiedica producerea unui dezastru. Aventură, suspans, intrigi politice la cel mai înalt nivel... O lume aflată la limita supraviețuirii... Totul scris într-un ritm alert... O combinație explozivă, o lectură incitantă și instructivă, care îl cucerește definitiv pe cititor. Fragment din roman: "Am fost smuls de pe puntea lui Scorpion de parîma unui elicopter ce zbură la joasă înălțime, exact după ora 15:00, și am plecat la Singapore. Acolo am luat un C-40 A, care este o versiune militară de la începutul anilor '80, fără zorzoane, a lui Gulfstream III, pentru a zbura la baza aeriană Yakota. Am aterizat avînd în rezervoarele de benzină numai fum. Dar am aterizat. La Yakota am sărit într-un Bell 212 al Marinei și după cîteva minute am atins pista de elicopter pentru VIP din Yokosuka. Nu mi-a plăcut ce-am văzut cînd am ajuns. Valuri de fum greu, negru, pluteau peste întinderea de depozite, buncăre și rezervoare de benzină care înconjura instalațiile din Yokosuka. Traficul în bază era blocat — pușcașii marini și cei din serviciul de poliție făceau semne frenetice către șoferii frustrați. Mi s-a părut că lucrurile arătau și mai rău pe cînd zburam pe deasupra drumului lung ce ducea către grupul de prăvălii de „confort personal", care includeau restaurantul McDonald's din Yokosuka —un centru de activitate pentru marinari ca și pentni vizitatori. Ne-am apropiat la vreo două sute cincizeci de metri și, văzînd numărul mare de vehicule de poliție, ambulanță și pompieri, am știut că noutățile nu puteau fi bune. Când am sărit prin tambuchi, Tosho mă aștepta stînd pe aripa unei mașini cenușii, HumVee a Marinei, fluturînd către mine căciulița pe care și-o scosese de pe cap. Nu se schimbase de cînd îl văzusem ultima oară — același japonez mic de statură, deși părul îi devenise ceva mai sur. Purta un costum negru de protecție și bocanci GSG-9, o vestă antiglont Point Blank și acel soi de echipament de luptă tactică apropiată pe care polițiștii îl numesc ținuta de campanie. Îi puteam vedea la brîu patul unui pistol de mare calibru Browning de tip vechi SAS, prin clapa tocului și cureaua groasă de nailon. Banda îngustă de piele din jurul ochilor săi — singura parte din față care era neprotejată de capișonul Nomex sau de ochelari — era întunecată de funingine, dîndu-i bizara Înfățișare a unui pândă japonez în ținută de campanie. "
