Decodificarea personalitatii

    Ce va supăra sau ce va preocupa în legătură cu șeful – sau cu prietenul fiicei dumneavoastră? Oare persoana cu care aveți o relație v-ar putea deveni partener de viață? Vă puteți baza pe intuiție când evaluați oamenii? Cartea aceasta vă va ajuta să găsiți răspunsurile.
Citește tot rezumatul cărții Decodificarea personalitatii...     Pe baza unor cercetări extinse, renumitul psihiatru și neurocercetător Samuel Barondes va oferă metode eficiente și ușor de folosit pentru a înțelege cum sunt oamenii cu adevărat și cum au devenit astfel. Veți avea la îndemână un sistem pentru a evalua trăsăturile unei persoane, caracterul său și simțul identității sale, unificându-le într-o imagine de ansamblu. Învățând să vă gândiți la ceilalți în acest fel, veți face alegeri mai bune în relațiile personale, veți recunoaște indiciile unor disfuncții sau pericole, veți aprecia din plin complexitatea și unicitatea fiecărei persoane pe care o veți întâlni.      Samuel Barondes este profesor și directorul Centrului de Neurobiologie și Psihiatrie de la University of California din San Francisco. Psihiatru și neurocercetător de frunte, este membru al Institutului de Medicină și al Academiei Americane de Științe și Arte.     Fragment din volum:       „Cum va fi copilul meu?       Deși copilul se naște cu un creier imatur, el devine imediat un participant la lumea exterioară. La început, nu poate decât să plângă pentru a semnala suferință sau să gângurească pentru a anunța că e mulțumit. Însă repertoriul său comportamental sporește rapid în primii ani de viață, pe măsură ce își construiește noi circuite cerebrale sau le remodelează pe celelalte.     Pe măsură ce dezvoltarea creierului continuă, părinții încep să se întrebe dacă tiparele comportamentale timpurii ale copilului ar putea să ofere indicii despre personalitatea sa mătură. Cercetătorii au încercat să răspundă la această întrebare examinând în mod repetat copiii, din copilărie până la maturitate. Deoarece fiecare grup de cercetare utilizează propriul sistem de descriere a tiparelor comportamentale, rezultatele sunt dificil de comparat. Cu toate acestea, s-a convenit că tiparele timpurii persistă la anumiți copii, în timp ce la alții se schimbă mult.     Dovada unei anumite persistente a tiparelor ne este oferită de studiile de pionierat realizate de Stella Chess și de Alexander Thomas, soț și soție, ambii fiind specializați în psihiatria infantilă. Din observațiile făcute asupra bebelușilor, ei au identificat trei tipare comportamentale generale pe care le-au intitulat temperamente. Patruzeci la sută dintre copii au fost numiți „înțelegători", deoarece abordau situațiile noi fără nicio dificultate, prezentau o adaptabilitate ridicată la schimbare, acceptau majoritatea frustrărilor fără să protesteze excesiv și nu prea aveau toane. În schimb, 10% dintre copii, numiți „dificili", erau mai înclinați spre iritabilitate, manifestau emoții negative intense și se adaptau cu dificultate la schimbări. Alți 15%, cei care „reacționează lent", la început nu se simțeau în largul lor în situațiile noi, dar se adaptau după ce, în mod repetat, luau contact cu ele. Restul de 35% au prezentat un profil amestecat.     Urmărirea ulterioară a copiilor deveniți tineri adulți a indicat faptul că existau „doar niveluri modeste ale consecvenței temperamentului în timp pentru un grup de subiecți luat ca întreg"." Citește mai puțin...