Refugiati, teroare si alte probleme cu vecinii

     „Cu cât îi tratam mai mult pe refugiați ca obiecte ale ajutorului umanitar și permitem situației care i-a obligat să-și părăsească țările să persiste, cu atât mai mult vor veni în Europa, până când tensiunile vor atinge punctul de fierbere, nu doar în țările de origine ale refugiaților, ci și aici.
Citește tot rezumatul cărții Refugiati, teroare si alte probleme cu vecinii... Astfel încât, confruntându-ne cu acest dublu șantaj, ne întoarcem la marea problemă leninistă: ce-i de făcut?” Slavoj ŽIŽEK      Fragment din volum:       „În lumea noastră globală, mărfurile circulă liber, dar nu și oamenii: pentru a repeta, apar noi forme de apartheid. Problema zidurilor permeabile, a amenințării de a fi inundați de străini, este strict imanenta capitalismului global: e un indicator a ceea ce e fals la globalizarea capitalistă. E ca și cum refugiații vor să extindă circulația globală liberă de la mărfuri la oameni. Dintr-un punct de vedere marxist, „libertatea de circulație" trebuie pusă în legătură cu nevoia capitalului de forță de muncă „liberă" (milioane de oameni smulși din formele lor de viață comunitară ca să poată fi angajați în fabrici străine cu condiții de lucru foarte proaste, așa cum se întâmplă astăzi în China sau Mexic), ca și cu libertatea cu adevărat universală a capitalului de a circula în jurul globului. Felul în care universul capitalului relaționează cu libertatea de circulație a indivizilor este astfel în mod inerent contradictoriu: el are nevoie de indivizi „liberi" ca forță de muncă ieftină, dar în același timp are nevoie să le controleze circulația, de vreme ce nu-și poate permite aceleași libertăți și drepturi pentru toți oamenii.     Dat fiind că lupta trebuie începută de undeva, oare asta înseamnă că solicitarea pentru o libertate de circulație radicală ar putea fi, tocmai în măsura în care ea nu poate fi satisfăcută în cadrul ordinii mondiale existente, un loc bun din care să se înceapă? Problema este că visul refugiaților care vor să ajungă Norvegia este un caz exemplar de fantezie ideologică, de creare a unei fantezii care eclipsează antagonisme imanente - o fantezie care distruge tocmai „objet pețit a” (numele lui Lacan pentru obiectul-cauză al dorinței) că obstacolul inerent care constituie ceea ce pare să blocheze accesul la el. Pe scurt, refugiații vor să împace și capra, și varza. Practic, ei se așteaptă să primească e e mai bun din statul bunăstării occidental, păstrându-și în ac elași timp modul lor specific de viață, care, prin unele din principalele lui caracteristici, e incompatibil cu fundațiile ideologice ale statului bunăstării occidentale." Citește mai puțin...